Cum pot afecta măștile învățătura copiilor și ce pași putem face?


În țesutul labirintic al conexiunilor nervoase din interiorul creierului, există neuroni cunoscuți sub numele de „celule empatice” – neuronii care devin activi la diferitele emoţii resimţite de fiinţă, şi, prin empatie, la aceleaşi emoţii pe care le văd la alte fiinţe. Ei sunt „neuronii oglindă”. Datorită lor fiinţa umană poate experimenta durerea pe care o resimte altcineva, sau poate plânge când vizionează un film, ca urmare a emoţiilor exprimate de actori, poate căsca dacă interlocutorul cască, sau se poate molipsi de la râsul unui prieten. Aceşti neuroni, care au fost descoperiți în urmă cu doar 25 de ani, nu sunt responsabili numai de capacităţile empatice ale fiinţei, ci și de interacțiunea socială cu alte fiinţe umane și cu lumea din jur.

Și acestea sunt deosebit de importante atunci când fiinţa umană este în primii ani de viaţă, pentru că la această vârstă fragedă – mai ales în perioada de la 6 luni la un an – se dezvoltă referenţierea socială sau capacitatea de a folosi și recunoaște expresiile emoționale în relaţionarea cu ceilalţi.

„Referenţierea socială se referă la căutare, la intenția de a comunica cu celălalt și este posibilă datorită acelor neuroni oglindă, prin care imităm acțiunile inconștient. Aici se află rădăcina empatiei”, spune psihopedagogul și specialistul în neuropsihologie pentru copii și tineri, Teresa Gutiérrez, care lucrează ca profesor de educație infantilă și pentru clasele primare la Liceul Ibérico din Madrid, Spania. În Spania, ca şi în multe alte ţări, revenirea la școală s-a făcut cu măști şi respectându-se distanţarea socială.

Cum afectează referenţierea socială și alte aspecte ale învățării la copii faptul că sunt obligaţi să poarte măști? Și ce se poate face cu privire la acesta?

O chestiune de vârstă

„Aceasta afectează interacțiunea socială și mai ales partea emoțională”, răspunde Gutierrez. „Și nu numai măștile, ci și alte măsuri igienice, cum ar fi distanțarea socială.”

„Aceasta provoacă un blocaj emoțional faţă de ceilalți, deoarece comunicarea nu are loc în mod natural, în special în locurile în care contactul fizic zilnic este atât de important, cum se petrece în Spania sau în multe țări din America Latină. Se creează astfel, în mod artificial, respingere socială și sentimente nefaste de teamă, angoasă și fobie.”

„(…) fără îndoială, va afecta referenţierea socială, deoarece copiii nu vor putea vedea gura profesorilor/educatorilor, aspect esențial pentru a exprima ceea ce vrem să transmitem”, adaugă psihoterapeutul.

Psihologul și cercetătorul Angela Ulloa Solís, cu 20 de ani de experiență în educarea copiilor și adolescenților, şi care lucrează la Unitatea de adolescenți a Spitalului Universitar Gregorio Marañón din Madrid, este preocupată la rândul său de această problemă. „Este un subiect destul de nou, care lansează mai multe întrebări decât răspunsuri”, a declarat Ulloa pentru BBC Mundo, într-un interviu telefonic.

Ulloa evidențiază doi parametri importanți: vârsta și condițiile psihologice anterioare. În ceea ce privește prima, „vârstele fragede și adolescența sunt puncte de urmărit îndeaproape”, spune specialistul. „Sunt etapele cheie, deoarece până la sfârșitul educației timpurii, referenţierea socială continuă să fie configurată ca un vehicul astfel încât copilul să învețe să relaționeze cu mediul și cu semenii, iar în adolescență este și un punct important”, explică Ulloa.

„În situaţia în care copilul şi-a însuşit bine referenţierea socială, va putea să se adapteze mai bine la modificări”, adaugă psihologul. „Este necesar să fim foarte atenți la ceea ce este o dezvoltare normală și, în funcție de etapă, să consolidăm instrumentele pe care este necesar să le compensăm pentru lipsurile care vor apare prin purtearea măştii.”

În ceea ce privește condițiile psihologice, de exemplu, la copiii autiști, impactul va fi mai mare. „Toate acestea sunt deja discutate și împărtășite între experți din diferite părți ale lumii”, spune Ulloa. „Una dintre măsuri este să folosești ecrane, astfel încât copiii să poată vedea gesturile pe care profesorul le face, dar provocarea este să realizezi un echilibru pentru a nu pune în pericol sănătatea fizică, fără a dăuna sănătății psihice. De aceea cred că terapia online va ocupa un loc foarte important.”

Dr. Guzmán Pisón del Real, logoped, consilier școlar și profesor de logopedie la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Complutense din Madrid (UCM), consideră că „vom avea nevoie de o perioadă de adaptare, astfel încât atât elevii cât și profesorii să se obișnuiască să folosească o mască; este necesară adaptarea la un stil de viață nou, cel puțin deocamdată”.

El consideră că un profesor care poartă mască ar putea avea „anumite efecte asupra învățării elevilor” și este de acord cu Ulloa că acest aspect „va afecta într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de vârsta copilului, în special copiii mai mici care necesită modelare vocală (pentru a învăța cum să pronunțe sunetele limbii) sau care au nevoie de mai mult timp pentru exprimarea facială”. „Nu este bine să fiți alarmiști, dar la unii copii acest fapt (purtarea măştii de către profesor) ar putea avea anumite repercusiuni”, adaugă logopedul, care lucrează la școala comună Chesterton din Meco, Madrid.

3 tipuri de modificări

Ce putem face pentru a minimiza impactul? Dr. Pisón del Real consideră că este important ca educatorul / profesorul / specialistul să se asigure „că există o educație multisenzorială, în special pentru promovarea sentimentului atingerii”. „De asemenea, cred că unele modificări ar fi necesar de făcut în mediul școlar, la nivel personal, organizațional și metodologic”, a spus el pentru BBC Mundo. El însuși a susținut o discuție despre pregătirea profesorilor pentru revenirea în clase.

Schimbările la nivel personal, indica dr. Pison del Real, pot varia de la creșterea volumului vocii, însoțite de un sprijin kinestezic mai mare (mișcarea trupului), până la utilizarea complementară a tablelor digitale, pe lângă controlul nivelului de zgomot în clasă sau scăderea ritmului vorbirii.

Masca va fi un obiect comun în toate școlile din lume

„Când este necesar să purtăm o mască, pierdem o mulțime de abilități din mecanismul vorbirii”, spune logopedul. „Este necesar să vorbim mai tare și să repetăm mesajul oral de mai multe ori și acesta poate fi aplicat în clasă.”

În ceea ce privește organizarea, dr. Pison del Real spune că există o serie de aspecte care este necesar să fie urmate de profesori. De exemplu, plasarea elevilor într-o formă „u”, astfel încât profesorul să aibă o poziție centrală şi toți copiii să poată accesa mai bine un mesaj vizual sau ca profesorul să poată promova în clasă anumite activităţi considerate rutine, în special în educația timpurie. „Aceste rutine sunt vitale pentru a reduce anxietatea și impactul emoțional, nu numai asupra studenților, ci și a profesorilor.”

Joacă-te cu măștile

Ulloa sfătuiește să se interacționeze cu copiii prin jocuri folosind măștile, „de exemplu, ajutându-i să citească ce spun ochii sau să joace expresii ghicitoare”.
„Dacă îngrijitorii, fie la școală, fie acasă, reușesc să păstreze mai mult calm, seninătate și chiar să folosească umorul și jocul, astfel încât copilul să poată introduce ceva la fel de străin ca o mască în viața lor de zi cu zi, copilul îl va percepe într-un mod care nu amenință, ceea ce este esențial pentru influența pe care o poate avea asupra dezvoltării sale.” „A face să pară un joc înseamnă a te ajuta să ai mai mult control asupra a ceva nou”, spune psihologul.

Pisón del Real are o părere similară: „Evident, copiii (și mulți adulți) asociază măștile cu riscul, cu o situație anormală, cu îngrijorare. Cred că este important să le transmitem copiilor un mesaj de speranță în această normalizare a ceva anormal”. „Noi, ca adulți, este necesar să-i învățăm cum să gestioneze acele emoții. Ei vor avea nevoie de mai mult sprijin, empatie, confort și răspunsuri la necunoscutele pe care le au. Este necesar ca, într-un fel, să aibă mesajul de securitate și protecție”. „Este important să ținem cont că măștile vor fi un element important de protecție în viața noastră, dar și că acestea vor fi ceva pasager și temporar”, spune specialistul.

Pe de altă parte, Ulloa afirmă că este important să se răspundă la întrebări cu privire la câte ore copilul va fi necesar să poarte masca la școală sau dacă poate fi înlăturată în funcție de vârstă. „Toate acestea ar fi esențiale pentru a face planuri în școli, astfel încât această lipsă să fie compensată.” „Cred că vor fi diferite etape de-a lungul anului, unele mai relaxate, poate vara, iar altele mai stricte”, au prezis psihologii.

Plasticitatea cerebrală

Cei trei specialiști consultați de BBC Mundo sunt de acord că plasticitatea creierului copiilor poate ajuta ca modificările care vor apare să fie uşor de realizat.

„Toți cei care lucrăm cu copiii știm perfect că ei se adaptează rapid datorită plasticității crescute a creierului la această vârstă”, spune Gutierrez.

„Pentru mine, acesta este o speranță”, spune Ulloa. „Creierul este foarte plastic. Este alcătuit din circuite neuronale și, cu cât folosiți mai multe circuite, cu atât acestea sunt întărite. Dar, de asemenea, putem genera circuite alternative și le putem antrena.”

Acest aspect poate fi aplicat folosirii măștilor: „Dacă utilizarea ei (măştii) ar fi atât de limitantă încât ar fi necesar să exersăm mult mai mult pentru a ne concentra asupra informațiilor care nu sunt acoperite de mască (cum ar fi privirea), am ajunge să fim experți în citirea «din ochi» a informațiilor respective.” În acest fel, măștile ne-ar putea permite chiar să dezvoltăm literalmente un „aspect” mai empatic.

Când se gândește să se întoarcă în sălile de clasă, Gutiérrez vorbește despre empatie. „Primul aspect va fi să-i întrebăm pe copii cum sunt și cum se simt, și să îi însoțim emoțional. Să îşi dea seama că sunt iubiți, că suntem acolo și că suntem apropiați, chiar dacă părem distanțați. Aceasta este cel mai important” – relatează BBC.

Citiţi şi:
Dr. Adina Alberts: Obligativitatea purtării unei măști în spațiul public închis, la serviciu sau în școală, nu poate fi impusă tuturor
Și dacă măștile nu doar că nu ajută, dar chiar dăunează? Ce spun unele studii și unii medici despre purtarea măștilor pentru combaterea epidemiei

yogaesoteric
27 septembrie 2020

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More