Diferența dintre corupția fără licitație și corupția cu licitație
Cazul dezinfectanților diluați cu apă este doar unul dintre sutele de exemple de tâlhărie cu acte în regulă perfecționate în ultimii ani ca răspuns la obligația de-a cumpăra prin proceduri de achiziție transparente sau licitație electronică.
Când este vorba despre achizițiile publice, diferența dintre serviciul plătit și cel efectiv prestat se împarte în trei componente:
1. Para-ndărăt: Șpaga plătită celor care decid atribuirea este inclusă de la început în costuri.
2. Incompetență: Companiile și managerii lor rezistă pe piață în funcție de talentul de a câștiga contracte, nu datorită celui de a-și face treaba – asta se adaugă tot la costuri.
3. Supraprofit: Din cauza naturii mai riscante a activității, întreprinzătorii se așteaptă să fie răsplătiți mai bine decât unii cinstiți.
Rețeta clasică este cea în care bunul sau serviciul cumpărat este taxat cu mult mai mult decât face – emblematic este „Logan-ul de 70.000 de euro”, dar metodele sunt aceleași peste tot – la drumuri, la plantările de panseluțe, în achizițiile de armament, în spitale.
Corupția fără licitație: Produsul sau serviciul costă cu 50%-100%-200% peste media pieței. Rezultatul este în standarde sau chiar marginal mai bun decât al competitorilor, pentru a salva aparențele, chiar dacă asta nu justifică decât în foarte mică măsură diferența de costuri.
Licitațiile publice și procedurile de atribuire transparente au ca scop (și uneori par să reușească) să limiteze risipa. Însă ele vin la pachet și cu un efect pervers devastator.
Corupția cu licitație: Produsul sau serviciul costă cu 10%-20%-30% sub media pieței. Rezultatul este sub orice standarde, pentru ca astfel să se acopere toate costurile, inclusiv costul cu „prețul cel mai mic”, necesar pentru a formaliza câștigarea licitației. Rolul organizatorului se mută în etapa de execuție. Dacă îndrăznește Cine-Nu-Trebuie să vină cu prețul cel mai mic și să câștige licitația, va fi forțat să respecte standardele la literă sau i se vor găsi pretexte pentru descalificare și reziliere. Dimpotrivă însă, dacă câștigă Cine-Trebuie, orice este permis.
După metoda veche, spitalele rămâneau repede fără bani și, de voie de nevoie, își diluau singure dezinfectantul.
După metoda nouă, dezinfectantul vine gata diluat.
Citiţi şi:
Afaceri porcești la umbra vaccinării obligatorii! Cine sunt oamenii din sistemul de sănătate care fac jocurile pentru marile companii farmaceutice
Un interviu edificator cu un doctor psihiatru român
yogaesoteric
18 iunie 2015