Cum să nu trăiești în minciună

 
Aleksandr Soljenițîn, într-o culegere de eseuri din anii 1970 cu titlul Voci de sub dărâmături, scria că nu oprimarea materială era aspectul cel mai rău la sistemul sovietic. „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”, spunea Soljenițîn. 

Mai degrabă, sistemul sovietic este unic în istoria lumii pentru că îi obligă pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”. El a continuat prin a spune că prioritatea absolut esențială nu este obținerea libertății politice, ci câștigarea libertății interioare proprii din păienjenișul minciunii. Cei care „se duc de bunăvoie cu câinii neadevărului” nu vor putea să se justifice în fața vieții, a istoriei, a prietenilor lor sau a copiilor lor.

Soljenițîn spune mai departe:
„Care este sacrificiul? Să reziști ani de zile fără să respiri cu adevărat, înghițind duhori? Sau să începi să respiri, așa cum are dreptul orișice om de pe acest pământ? Ce fel de cinic s-ar aventura să obiecteze cu voce tare în fața unei asemenea reguli de neparticipare la minciună?

Oh, vor fi oameni care vor obiecta, pe loc și cu nevinovăție: ce este minciuna? Unde se sfârșește minciuna și începe adevărul? În orice situație dialectică concretă istoric etc. – toate evaziunile de care mincinoșii s-au folosit în ultima jumătate de secol.

Dar răspunsul nici că poate fi mai simplu: hotărăște singur, după cum îți dictează conștiința. Și-ți va fi de ajuns pentru mult timp. În funcție de propriul orizont, de experiența de viață și de educație, fiecare persoană își va avea propria concepție asupra liniei dincolo de care începe minciuna publică și de stat: unii o vor vedea ca fiind întrutotul îndepărtată de ei, în timp ce alții o vor simți ca pe o frânghie care deja îi strânge de grumaz. Și acolo, în locul unde tu însuți, cu toată sinceritatea, vezi granița minciunii, este locul unde este necesar să refuzi să te supui acelei minciuni. Este necesar să alungi acea parte a minciunii care ție îți e limpede și evidentă. 

Ce înseamnă să nu minți? Nu înseamnă neapărat să propovăduiești în stânga și-n dreapta adevărul, în gura mare (ferească sfântul!). Nu înseamnă nici măcar să mormăi abia auzit ce gândești. Înseamnă pur și simplu: să nu spui ceea ce nu gândești, iar aici intră să nu șoptești aprobator, să nu deschizi gura, să nu ridici mâna, să nu-ți dai votul, să nu schițezi un zâmbet, să nu participi cu prezența, să nu te ridici în picioare și să nu aplauzi.

Muncim în diverse domenii și ne învârtim în diverse cercuri sociale. Cei care lucrează în domenii umaniste și toți cei care studiază se trezesc mult mai profund și mai inextricabil implicați în minciună și în participarea la minciună – sunt îngrădiți de jur împrejur cu strat după strat de minciună. [Atenție la fenomenul de azi al ostracizărilor ideologice din universitățile occidentale. – n.n.] În domeniul științelor tehnice poate fi mai ingenios evitată, dar chiar și așa, nu poți scăpa zilnic să nu intri pe vreo ușă, să nu participi la vreo ședință, să nu-ți pui semnătura pe ceva sau să nu-ți asumi vreo obligație care echivalează cu o supunere lașă în fața minciunii. Minciuna ne înconjoară la serviciu, pe drumul spre serviciu, în ceea ce facem în timpul nostru liber – în tot ce vedem, auzim și citim.

Și exact la fel cum formele minciunii variază, și formele de rezistență în fața ei pot să varieze. Oricine își oțelește inima și deschide ochii la tentaculele minciunii, în orice situație, în fiecare zi și-n fiecare ceas, își dă seama ce este bine să facă.”

Mai departe:
„Da, e un gând îngrozitor! La început, găurile din filtru sunt atât de strâmte, atât de teribil de strâmte: poate cineva cu atât de multe trebuințe să se strecoare printr-o deschizătură atât de mică? Dați-mi voie să-l liniștesc pe cel care întreabă: doar la intrare este așa, chiar la început de tot. Foarte curând, nu prea departe, găurile se lărgesc și-și moaie strânsoarea, iar în cele din urmă nu te mai strâng deloc. Da, bineînțeles că te va costa! Dizertații care nu se mai țin, diplome anulate, retrogradări, concedieri, expulzări, uneori chiar deportări. Dar nu vei fi aruncat în foc. Nici zdrobit sub șenile de tanc. Și vei avea în continuare hrană și adăpost deasupra capului.

Calea aceasta este cea mai sigură și mai accesibilă dintre toate cele care se deschid omului obișnuit de pe stradă. Dar este și cea mai eficace! Numai noi, cunoscându-ne sistemul, putem să ne închipuim ce se va petrece atunci când mii și zeci de mii de oameni pornesc pe această cale, cum se va curăța și se va transforma țara noastră fără gloanțe și fără vărsare de sânge.

Calea aceasta este însă și cea mai morală: vom începe această eliberare și curățire cu propriile noastre suflete. Înainte de a ne purifica țara, ne vom fi purificat pe noi înșine. Și numai aceasta este singura ordine corectă istoric căci la ce bun să curățăm aerul țării noastre, dacă noi rămânem murdari?

Lumea va spune: e prea nedrept față de cei tineri! La urma urmei, dacă nu rostești minciuna obligatorie la examenul tău de științe sociale, te vor pica și te vor da afară din facultate, iar studiile și viața ta vor fi date peste cap…

Nedrept față de tineri? Dar al cui este viitorul, dacă nu al lor? De la cine ne așteptăm să alcătuiască elita de sacrificiu? De dragul cui ne chinuim gândind la viitor? Suntem deja bătrâni. Dacă ei, cei tineri, nu construiesc o societate onestă, nu o vor vedea niciodată cu ochii lor.”

Parte din Opțiunea Benedict (carte a lui Rod Dreher în care, față de evoluția lumii occidentale, propune o retragere și reorganizare a creștinilor din societate în structuri paralele acesteia, pentru a putea viețui conform propriei credințe – n.n.) pentru creștini și parte din rezistența generală pentru noi toți este să ne antrenăm să identificăm Minciuna generală și conștientă, și să ne oțelim voința de a ne opune.

Gândiți-vă serios la acest aspect, în propria voastră viață – cum să-l integrați în viața voastră. Cum să le predați copiilor voștri principiile lui Soljenițîn. Dacă nu o faceți acum, nu veți putea să vă opuneți atunci când veți fi cu adevărat puși la încercare. Se vede foarte clar în ce direcție se îndreaptă această societate. Va fi nevoie cu toții să trăim în minciună sau să plătim prețul rezistenței în fața ei. Cum spune Soljenițîn: „prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău”.

Iată ce scria Rod Dreher în anul 2015 despre îndemnul lui Soljenițîn, aplicat într-o lume post-Obergefell:

„Să nu trăiești în minciună”

„Patrick Deneen despre viitorul post-Obergefell (vezi aici; este vorba despre decizia prin care Curtea Supremă a SUA a impus legalizarea căsătoriei între persoane de același sex inclusiv acelor state americane care o interziseseră prin Constituție sau prin legi):

«Deși mulți au arătat spre decizia din 1973 în speța Roe v. Wade ca fiind o analogie istorică evidentă cu decizia Obergefell, după părerea mea, insistența cu care se susține că toți este necesar să ne conformăm noii definiții oficiale a căsătoriei pe care nicio civilizație nu și-a însușit-o până mai ieri, se pretează cu mai multă acuratețe comparației cu viața în comunism. Faptul de a fi asemănată «negarea» sau opoziția la căsătoria între persoane de același sex cu rasismul, s-a dovedit a fi o tactică excepțional de eficace a promotorilor ei – deși are ca premisă o minciună, și anume minciuna că accepţiunea conjugală a căsătoriei nu are nicio bază rațională sau naturală, fiind asemenea negării drepturilor fundamentale ale oamenilor din cauza culorii pielii lor. Succesul analogiei s-a datorat pretenției gălăgioase și insistente ca noi să nu observăm, nici să considerăm ca fiind relevant sau pertinent faptul că bărbații sunt diferiți de femei, și că, mai important decât orice altceva, uniunea lor sexuală este orientată spre reproducere.

«Monopolul violenței» aflat în posesia Statului este acum o armă principală în perpetuarea acestei minciuni și va fi folosit fără milă și fără încetare împotriva celor care insistă să atragă atenția că scopul este perpetuarea unei minciuni. Violența va servi însă drept mijloc de ultimă instanță, mulțumindu-se doar să vină în ajutorul sistemului de educație, al actorilor economici și chiar al membrilor de familie care se vor strădui să-i corecteze pe cei ce gândesc altfel decât li se dictează (disensiunile din familii vor face din ceea ce va să vie un adevărat Război Civil Rece). La fel ca eforturile cuprinzătoare ale comunismului de a smulge din rădăcini dezacordul oamenilor și de a-i «reeduca» pe aceștia să privească orice proprietate ca fiind comună și grija noastră față de toate popoarele lumii ca egală și fără nicio diferențiere, însăși profunzimea și amploarea minciunii impune ca minciuna să fie insistent repetată și orice dezacord, în totalitate zdrobit.

«Minciunile nu pot să persiste decât prin violență», scria Aleksandr Soljenițîn. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării. Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși «gulagul» de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere. Dar Soljenițîn a spus «nu» – chiar până în punctul arestului și al exilului. «Acolo vom găsi, neglijată de noi, cea mai simplă, cea mai accesibilă cheie spre eliberare: o neparticipare personală la minciuni! Chiar dacă totul este acoperit de minciuni, chiar dacă totul se află sub stăpânirea lor, să rezistăm în cel mai mărunt mod cu putință: să nu las ca domnia lor să se exercite și prin mine!»”

Iată un fragment din eseul Live Not By Lies scris de Soljenițîn în 1974, chiar înainte să fie arestat și trimis în exil:

„În timiditatea noastră, așadar, să facem fiecare o alegere: dacă, în mod conștient, să rămână fiecare un slujitor al neadevărului – bineînțeles, nu din înclinație, ci ca să poată pune o pâine pe masă, cea care crește copiii în spiritul minciunii – sau dacă să se scuture de minciuni și să devină un om cinstit, demn de respect atât din partea copiilor săi, cât și a contemporanilor.

Iar din ziua aceea:
– Nu va scrie de acum înainte, nu va semna și nici nu va tipări în niciun fel, nicio singură frază care în opinia lui distorsionează adevărul.
– Nu va rosti o asemenea frază nici în conversații particulare, nici în prezența mai multor oameni, nici în numele său, nici la îndemnul altcuiva, indiferent dacă în rol de agitator, profesor, educator sau în rol la teatru.
– Nu va descrie, nu va susține și nu va difuza nici măcar o singură idee despre care vede bine el însuși că este falsă sau distorsionează adevărul, indiferent dacă în pictură, sculptură, fotografie, științe tehnice sau muzică.
– Nu va cita, scoasă din context, nici verbal și nici în scris, nicio rostire a altcuiva astfel încât să-i facă acestuia plăcere, să-și asigure lui însuși un culcuș moale sau să dobândească un succes în munca lui, dacă el nu împărtășește întru totul ideea citată sau dacă aceasta nu reflectă corect chestiunea în cauză.
– Nu se va lăsa să fie obligat să participe la demonstrații sau întâlniri, dacă acestea sunt contra dorinței sau voinței lui, nu va purta în mână și nici nu va ridica în sus un afiș sau un slogan pe care nu îl acceptă în totalitate.
– Nu va ridica mâna să voteze pentru o propunere cu care nu simpatizează sincer, nu va vota nici la vedere, nici secret, pentru o persoană pe care o consideră nedemnă de încredere sau nepricepută.
– Nu se va lăsa să fie târât la o întâlnire unde se poate aștepta la o discuție forțată sau distorsionată a unei chestiuni. Va părăsi imediat discuția din cadrul unei întâlniri, ședințe, conferințe sau prelegeri, sau din cadrul unui spectacol de teatru sau film, dacă aude pe vreun vorbitor spunând minciuni sau rostind absurdități ideologice ori proferând propagandă nerușinată.
– Nu se va abona și nici nu va cumpăra un ziar sau o revistă în care informația este deformată și faptele brute sunt ascunse. Firește că nu am enumerat toate abaterile posibile și necesare de la minciună. Dar un om care se purifică pe sine va deosebi cu ușurință alte situații, cu perspectiva lui curățată de neadevăr.

Nu, nu va fi la fel pentru toți, la început. Unii, la început, își vor pierde slujbele. Pentru tinerii care vor să trăiască în adevăr, aceasta le va complica în primă instanță viața lor foarte tânără, și încă foarte mult, pentru că li se va cere să recite o grămadă de minciuni, și este necesar ca ei să facă o alegere.

Dar nu există portițe de scăpare pentru nimeni, dacă vrea să fie cinstit. În fiecare zi dată, oricare dintre noi se va confrunta cu cel puțin una dintre alegerile pomenite mai sus, chiar și în cea mai aparent protejată dintre științele tehnice. Ori adevăr, ori minciună: spre independență spirituală sau spre servitute.

Iar cel care nu este îndeajuns de curajos încât să-și apere sufletul… nu-l lăsați să se mândrească cu vederile lui «progresiste», nu-l lăsați să se laude că este academician sau artist al poportului, o personalitate emerită, un general! Lăsați-l să-și spună în sinea lui: sunt unul din turmă și un laș. Mi-e absolut indiferent, câtă vreme nu sufăr de foame și frig.”

Strategia lui Soljenițîn, principiul pe care se bazează sfaturile lui despre cum să-ți păstrezi conștiința curată și să nu-ți pierzi demnitatea, vor deveni foarte utile pentru mulți dintre noi. 

Citiţi şi:

De unde vine si cine finanțează noul comunism cultural? 

Corectitudinea politică este, de fapt, o aberantă negare a realității – Interviu cu Pascal Bruckner

yogaesoteric

10 aprilie 2020