Dan Diaconu: Ești treaz sau aștepți să fii trezit?

Germania este în al treilea an de stagnare economică. Asta duce la deteriorări structurale interne. Fiind un motor al Uniunii Europene, impactul disfuncționalităților sale interne se revarsă asupra statelor satelit, în principal a celor din Est, care optimizau (din punct de vedere al costurilor cu forța de muncă) mașinăria economică germană. Stagnarea germană, dublată de noile tehnologii, va duce necesitatea de optimizare la nivele mult mai mari, conducând la șomaj în masă în estul Europei și căderi economice ale unor întregi sectoare care asigurau stabilitatea economiilor de acolo.

Ce s-a petrecut e simplu de înțeles: prima lovitură a fost cea la care s-a ajuns ca efect al impulsionării conflictului din Ucraina de Occident. Crezând în posibilitatea ca Rusia să-și rupă gâtul în Ucraina, Occidentul a pompat ideologie și arme către Kiev, până când acesta a devenit o amenințare existențială pentru Rusia. Planul dezvoltat de occidentali era simplu: Rusia cucerește Ucraina într-o operațiune fulger, după care începe să fie sabotată în operațiuni de gherilă urbană în paralel cu luptele surde și fără reguli din „regiunile rebele”. Ca efect, un virus va exploda pe întregul teritoriu al Rusiei, care va cauza dezordine, nesupunere și implozia Rusiei.

Nu s-a petrecut așa, ci exact invers față de cum credeau planificatorii occidentali. Rușii nu s-au revoltat împotriva lui Putin, ci au strâns și mai abitir rândurile. Chiar dacă a ajuns inițial în periferia Kievului, Rusia nu a vrut să elimine conducerea ucraineană, astfel încât corpurile de armată au rămas într-un sistem centralizat de comandă, sistem pentru care Ucraina nu era pregătită. În plus, rușii au obținut victorii facile în sudul Ucrainei, reușind să-și croiască drum terestru către Crimeea. Abordarea războiului într-un mod complet diferit a condus, după cum se observă, la pagube materiale imense pentru regimul de la Kiev și pentru cele ale acoliților săi occidentali. La ora actuală Ucraina este o țară disfuncțională, iar Occidentul își linge din ce în ce mai greu rănile.

Eroarea Occidentului s-a produs în momentul în care, constatând că „planul” nu a funcționat, au continuat în direcția inițială, sperând într-o minune. S-a trecut la războiul pe față cu Rusia, introducându-se sancțiuni care s-ar fi dorit să aibă rolul de a sufoca economic țara. Ca și primele valuri de sancțiuni, și acestea au avut un efect contrar: Rusia a început să duduie, dezvoltându-și propriile tehnologii și compensând ceea ce aveau nevoie prin importuri gri. Inclusiv blocarea accesului la SWIFT i-a făcut pe ruși să dezvolte circuite financiare care sunt văzute acum ca extrem de problematice pentru Washington.

Pentru Europa însă, ruperea de energia ieftină rusească s-a dovedit o adevărată catastrofă. Iar asta se vede deplin în stagnarea Germaniei și deteriorarea celorlalte economii continentale. Energia lipsă rezultată din faultarea Rusiei a venit, culmea, tot din Rusia, dar pe căi ocolite și la prețuri mult mai mari. Gazele rusești au fost înlocuite într-o proporție cu LNG american, de 7 ori mai scump, și importuri de gaz lichefiat rusesc prin intermediari (uneori chiar americani), care ajungea la prețuri similare. Petrolul rusesc a fost înlocuit cu importuri de produse petroliere finite din India, ridicând și mai mult prețul și conducând la disfuncționalități ale capacității de procesare a țițeiului de pe continent. Iar lipsa de energie s-a dorit a fi compensată prin așa-zisa energie verde. Ce s-a petrecut? Costurile energiei au explodat, iar mașinăria germană care făcea un teribil leverage al energiei ieftine rusești s-a trezit gripată deoarece în setup-ul său energia ieftină era esențială.

Tranziția spre verde dictată de Comisia Ursulei a dat o lovitură teribilă și producătorilor auto, care s-au trezit obligați să implementeze bizara tehnologie electrică, fără a fi pregătiți pentru așa ceva. Și, într-un mod la fel de important, fără ca statele membre să fie pregătite din punct de vedere al infrastructurii pentru așa ceva. Aici au intrat în competiție cu producătorii americani (Tesla) și cu cei chinezi, producători care luaseră startul cu ani buni înainte. Rezultatul a fost cel pe care-l intuia orice observator rațional: producătorii europeni s-au trezit scoși din joc. Și, ca să fie treaba treabă, s-au trezit fără competitivitate în China, deoarece acolo Guvernul a introdus transportul electric într-un mod coerent, făcându-i pe europeni să fie depășiți din toate punctele de vedere: a scăzut teribil cererea pentru motoare termice, iar pe partea electrică erau atât de varză, încât au fost obligați să facă parteneriate cu chinezii pentru a aduce mașini electrice în Europa.

Schematic înțelegeți ce s-a petrecut: Europa și-a pierdut furnizorul de energie ieftină, dar a pierdut și piețe importante de export. Astfel, întregul continent e prins ca într-o menghină. Acum, aceeași Comisie a nulității Ursula intră într-o nouă etapă: conflictul economic cu SUA. Nu-i problemă, veți spune, doar SUA a supt sângele Europei atunci când a obligat-o să renunțe la gazul rusesc. Așa e, doar că Europa a compensat prin exporturi către SUA. Acum, cu Trump la butoane, directiva e simplă: nu mai vinzi în SUA produsele tale. De ce? Pentru că SUA vrea să iasă din impasul financiar în care se află ca efect al politicilor neomarxiste impuse de nulitățile Partidului Democrat.

Ei bine, ce face UE în aceste condiții? Ca și în cazul conflictului cu Rusia, merge înainte spre prăpastie, acționând în direcția ruperii de SUA și a impunerii unui degenerat regim marxist pe Bătrânul Continent. Ce înseamnă o asemenea nebunie? Birocrații nealeși de nimeni de la Bruxelles spun că va fi bine, deoarece statele europene își vor cumpăra armele produse în Europa, astfel încât o mare parte a fluxului financiar către SUA va fi tăiat. Ceea ce însă nu înțeleg idioții de-acolo este că fluxul din relația cu SUA îi avantaja. În plus, armele europene sunt depășite tehnologic, astfel încât a te baza pe aceeași industrie și a avea așteptări, e ca și cum ai spune că te rupi de întreaga tehnologie auto întrucât asta îți va permite să vinzi mai multe căruțe.

Așadar, picajul previzibil al relațiilor cu SUA va constitui cea de-a doua lovitură, de data aceasta fatală, asupra economiei europene. Astfel încât, cei care acum nu sunt treji, atunci vor fi cu siguranță treziți de impact. Vă dau un singur exemplu: toți muncitorii de excel și powerpoint din blocurile de sticlă ale Bucureștiului, cei care constituie masa de manevră a molimei neomarxiste de la noi, se vor trezi mândri beneficiari ai ajutorului de șomaj. De ce? Pentru că realitatea economică va cere renunțarea la păduchii inutili. Mă rog, va fi vârful vizibil deoarece, alături de ei vor fi și cei care lucrează în întreprinderi reale, rămase fără comenzi, exact ca cele ale lui nea Nicu din perioada post 1989.

Cum compensează Comisia Europeană perspectiva dezastrului? Prin întărirea terorii, prin manipularea alegerilor și prin „mai multă UE”. De fapt, planul pe care vor să-l pună acum în aplicare este cel de federalizare a UE. Nu vă gândiți că asta ar fi ceva bun! Aiurea, e o nebunie care ne va sărăci și mai mult, transferând puterea către nealeșii de la Bruxelles. În plus, se întăresc teribil măsurile de control, prin introducerea actelor biometrice și a controlului bazat pe recunoașterea facială și amprentă. Paralel, în statele membre sunt adoptate legislații similare de cenzurare și urmărire a „revoltaților”, astfel încât, la momentul oportun, să se poată închide gura oricărei opoziții.

Când economia intră iremediabil în declin, soluția găsită de liderii politici este teroarea, deoarece nu mai pot ține oamenii prin mită economică. Asta urmează în Europa. URSS-rizarea forțată și o nouă „Epocă de Aur”, pe care unii dintre noi au trăit-o. Ușor, ușor, veți înțelege pe propria piele ceea ce am ratat acum. O poziție anti-Comisie în România ar fi întărit tabăra care militează pentru Europa Națiunilor, adică pentru o dezvoltare descentralizată a UE. A câștigat tabăra neocomunistă, astfel încât urmează dezastrul.

Cei care conștientizează ceea ce se petrece au un avantaj în faptul că pot să-și facă serios planurile de exit. Ceilalți, când se vor trezi, vor vedea și ei că sunt în lagăr, dar pentru ei va fi prea târziu. Oricum și acum e târziu, dar cel puțin puteți vedea ce anume e de făcut astfel încât aterizarea să nu vă fie prea dură.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Control total în Europa – vom fi monitorizați la fiecare pas
The Spectator: Democrația moare în România

yogaesoteric
30 mai 2025