Dezvăluiri esențiale referitoare la adevăratele scopuri ascunse ale acestei „pandemii” artificiale… (XI)

… prin care se urmărește totodată o funestă și satanică păcălire a tuturor oamenilor spre a accepta o definitivă marcare izotopică prin consimțământ cu sinistrul semn diabolic al Fiarei despre care există deja profeții clare în Apocalipsă

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Dat fiind faptul că actualmente, iată, trăim cumplite vremuri apocaliptice, vă sfătuim să faceți cunoscute toate conferinţele cu această temă tuturor prietenilor și cunoştinţelor, deoarece informațiile pe care vi le punem la dispoziție sunt fundamentale. Ținem să precizăm că, de fapt, conținutul acestor conferințe nu se adresează fiinţelor umane letargice, sceptice, obtuze, ignorante, lipsite de intuiţie spirituală, proaste care, datorită somnului cel de moarte al inteligenţei în care deja se află cufundate, se vor pripi complet anapoda să gândească sau chiar să susțină cu o convingere tâmpă, ce este de nezdruncinat, că toate acestea sunt imposibile.

Citiți partea precedentă a articolului

Diavolul reprezintă un regres neîncetat

În Japonia, entitățile diabolice numite tengu sunt reprezentate sub forma unor spirite malefice care au nasuri lungi sau ciocuri de păsări răpitoare. Se consideră că cei înfumurați, orgolioşii, dar şi lăudăroșii, au nasuri lungi și, tocmai de aceea, se spune despre astfel de ființe umane că sunt tengu.

În celebrul joc inițiatic cunoscut sub numele de Tarot, între Arcana Cumpătării și Arcana Casei lui Dumnezeu, cea de a 15-a arcană majoră invită ființa umană la reflecție asupra Diavolului. Diavolul exprimă în cazul acestei arcane majore a Tarotului combinarea în direcţii funeste a forțelor tainice ale celor 4 elemente ale naturii, respectiv pământ, apă, foc și aer, în mijlocul cărora se desfăşoară existența omului. În felul acesta este evidențiată dorinţa inferioară a omului de a-şi satisface patimile cu orice preț, sunt evidențiate tulburarea, excesul nefast, supraexcitarea, utilizarea insolentă, egotică a modalităţilor ilicite, dar și lunecarea în starea de slăbiciune ce favorizează apariţia şi intensificarea influenţelor net inferioare, funeste, supărătoare.

Diavolul reprezintă, în această lamelă din Tarot, un regres neîncetat, o tendinţă preponderentă către dezordine, către divizare, către disoluţie, către dezbinare. Iar toate acestea se manifestă nu numai la nivel fizic, ci și la nivel moral şi metafizic.

Reprezentarea celei de-a 15-a lamele din Tarot, Arcana Diavolului, îl expune pe acesta ca fiind cocoțat pe jumătate gol pe o sferă de culoarea pielii, din care jumătate este cufundată într-un soclu sau într-o nicovală roşie ce prezintă 6 straturi care sunt suprapuse. Lipseşte astfel cel de-al 7-lea strat, care reprezintă dumnezeiescul.

Diavolul, al cărui hermafroditism este subliniat cu prisosinţă, are aripi albastre, asemănătoare acelora ale unui liliac. Pantalonii săi de culoare albastră sunt prinși în talie sub buric cu o curea roşie în formă de semilună, iar picioarele şi mâinile, în cazul său, au gheare asemenea labelor de maimuţă.

Mâna sa dreaptă este ridicată, iar mâna sa cea stângă este lăsată în jos, dar ţine lama unei săbii albe fără mâner şi fără gardă. Pe cap are o coafură ciudată de culoare gălbuie, alcătuită din semilune opuse şi din coarne de cerb cu 5 ramuri.

De piedestalul său sunt legați cu un cordon ce trece printr-un inel (care este fixat de soclu şi i se înfăşoară în jurul gâtului) doi diavoli oarecum simetrici, ce sunt nuzi. Unul este mascul, celălalt este femelă. Au fiecare câte o coadă surprinzător de lungă care atinge pământul. Picioarele lor au gheare. Mâinile lor sunt ascunse la spate. Capul le este acoperit cu o tocă de culoare roşie, din care ies două coarne negre de cerb și două scântei sau două coarne obişnuite.

Pământul este galben cu dungi negre în partea sa superioară, dar sub picioarele celor doi diavoli este negru asemenea pământului peste care trece secera morţii în Arcana numărul 13 din Tarot.

Aici, în cazul acestei lamele cu numărul 15, totul evocă tărâmul cel tainic al Infernului, unde între ființa umană şi animal nu mai există diferenţă. Diavolul domneşte în felul acesta asupra forţelor oculte, funeste, malefice și este caracterizat de parodierea lui Dumnezeu, de maimuţărirea lui Dumnezeu. Este evident avertismentul asupra primejdiilor care îi pândesc pe toţi aceia care vor să utilizeze forțele tainice inferioare ale naturii în folosul propriu, deturnându-le iar şi iar, cu îndârjire, de la adevărata lor menire.

Ființa umană care aspiră cu putere, care nădăjduiește să ajungă la ştiinţa ascunsă cea dumnezeiască, la puterea ocultă pe care o conferă înţelepciunea veritabilă este necesar să devină și să rămână o fiinţă ce se află într-o stare excelentă de echilibru ce este tangentă cu Echilibrul Dumnezeiesc. O astfel de fiinţă umană este asemenea unui acrobat și, tocmai de aceea, ea este necesar să țină, ca să spunem așa, în frâu tendințele opuse ce sunt caracteristice abisului, să atingă şi apoi să aprofundeze fără încetare condiţia eroului pe care în prealabil a dobândit-o.

O astfel de fiinţă umană este necesar să atingă şi apoi să aprofundeze iar și iar starea de pace dumnezeiască profundă, asemenea pustnicului, şi este necesar să o reverse din preaplin asupra celorlalte fiinţe umane, manifestând în mod exemplar o imensă generozitate, prin intermediul energiei subtile sublime a Atributului Dumnezeiesc al Generozităţii Dumnezeieşti ce se revarsă din abundenţă în universul său lăuntric.

O astfel de fiinţă umană are nevoie să-şi învingă propriile tendințe inferioare, funeste, asemenea personajului ce este figurat în Lamela Spânzuratului.

O astfel de fiinţă umană va fi necesar să descopere şi apoi să aprofundeze cu o imensă răbdare binefacerile cunoaşterii dumnezeieşti, căci altminteri ea poate cădea victimă curenţilor tainici perturbatori pe care, datorită greşelilor sale, i-ar putea evoca, suportându-le ulterior consecinţele nefavorabile, doar pentru că nu a fost capabilă să-i conștientizeze prompt, cu luciditate, și mai ales să-i stăpânească.

Satana este şi rămâne un etern învins

Ființele umane ignorante care se aventurează anapoda în lumea complexă ocultă, fără a fi inspirate de înțelepciunea dumnezeiască, fără a reuşi să o domine cu ajutorul energiilor subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti, vor fi nevoite, vrând-nevrând, să se resemneze la a sluji acea lume ocultă în ipostaza de instrument inconștient. Ipostaza de învingător este posibilă doar cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci când în și prin fiinţa ta se manifestă energiile subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti. Nu poți fi niciodată egal cu forțele tainice, pline de înţelepciune, ce vin de la Dumnezeu. Astfel de taine fundamentale sunt expuse într-o manieră criptică în lamelele Tarotului.

Este însă esenţial să menţionăm că însuşi Diavolul nu poate să facă niciodată doar ceea ce vrea el, căci chiar şi Satana, chiar şi Lucifer sunt supuşi Legii dumnezeieşti universale a Justiţiei.

În sfera psihică, ipostaza Diavolului dezvăluie sclavia inevitabilă care îl așteaptă pe acela care se supune orbeşte doar instinctului. Totuși, deasupra ipostazei Diavolului se află Atributul Dumnezeiesc al Erosului Pur, despre care se poate spune că este opusul sexualităţii.

Energia subtilă sublimă a Erosului Pur, acumulată din abundenţă în universul ființei umane, înalţă, îndumnezeieşte omul, în timp ce sexualitatea coboară ființa umană şi, în absența energiei subtile sublime a Iubirii, o face să lunece în instinctualitate, în animalitate, iar în felul acesta o face să regreseze.

Dincolo de aparențe, Diavolul este, de fapt, Satana care, într-o traducere adecvată, înseamnă „provocatorul dezordinii”. Satana este opusul lui Dumnezeu care se află în ceruri. Totuşi, capacitatea lui Satana de a i se opune lui Dumnezeu este fără încetare limitată. Omnipotenţa lui Dumnezeu nu poate fi niciodată câtuşi de puțin asemănată cu puterea limitată, efemeră, parţială pe care o exercită uneori, în anumite condiţii, Satana, dar pe care, în cele din urmă, o învinge de fiecare dată, fără nicio excepție, Atotputernicia Dumnezeiască.

Satana nu va reuşi niciodată să-L învingă şi să-I ia locul lui Dumnezeu. Satana este întotdeauna, fără nicio excepție, un învins, chiar dacă pentru fiinţele umane tâmpite și smintite pare a fi cu putinţă ca Satana să-L învingă şi apoi să-L detroneze pe Dumnezeu.

Chiar și în textul Apocalipsei descoperim că victoria lui Antihrist va fi efemeră și ne apare ca fiind parţială şi jalnică. Cu toate acestea, fiinţele umane demonizate sau fiinţele umane ce se scufundă în cumplite ipostaze satanice hrănesc anapoda iluzia deșartă, dementă, că Satana va învinge. Tocmai de aceea astfel de fiinţe umane ce devin instrumentul docil al influenţelor satanice nu conștientizează niciodată câtuşi de puţin că, în realitate, toate acţiunile lui Satana sunt, fără nicio excepție, sortite eșecului. Tocmai de aceea se poate spune că Satana este şi rămâne un etern învins. Satana nu va avea niciodată nici cea mai mică şansă de a-L învinge pe Dumnezeu.

Este firesc să fie aşa, deoarece întreaga Creaţie şi Manifestare Dumnezeiască este opera lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este Omnipotent. Satana maimuţăreşte în mod jalnic Omnipotenţa Dumnezeiască. Toate făpturile care aleg să fie şi să rămână cu Satana sau cu Lucifer sunt sortite fără nicio excepţie să dispară în neant şi să înceteze să mai existe atunci când va veni momentul celei de-a doua morţi. Aceasta este marea tragedie pe care cei demoniaci sau cei satanici o ignoră, datorită stării de orbire în care se complac, dar şi datorită orgoliului imens în care se menţin fără încetare. Dumnezeu se află în ceruri și acolo domneşte. Satana este doar un jalnic guvernator efemer al Iadului.

Atributele lui Satana provin în primul rând de la reprezentarea demonului etrusc al tărâmului inferior subpământean. Numele acestui demon etrusc este Charu. Acest demon este reprezentat ca având nasul în formă de cioc de vultur, are nişte urechi ascuțite întocmai precum acelea de animal, are aripi, are dinţi de mistreț întocmai precum demonul Duhulha. El poartă ca simbol al morții un ciocan. La toate acestea se mai adaugă trăsăturile fizice ale țapului şi anume: coarnele, picioarele şi coada de țap prin care se aminteşte de legătura sa evidentă cu starea de animalitate care, aşa cum știm, este o condiție net inferioară. Rareori are drept caracteristici copite de cal sau, drept semne ale dezbinării, un picior de om şi unul de cal.

Pentru a face distincția ce este necesară între aripile sale și aripile îngerilor, Diavolul este adesea reprezentat cu aripi de liliac nocturn, care zboară încolo şi încoace. În imaginile ce înfăţişează Sabatul Vrăjitoarelor ce se desfăşoară în tărâmul eteric, pe muntele cel rău famat, Diavolul are pe şezut un al doilea chip pe care sunt obligaţi să i-l sărute cu devotament supuşii săi. Acest sărut este supranumit sărutul ruşinii (în limba latină osculum infame).

În cadrul Sabatului Vrăjitoarelor, energia subtilă sublimă dumnezeiască a Iubirii, dar şi energia subtilă sublimă dumnezeiască a Erosului Pur nu sunt câtuşi de puţin prezente sau manifestate.

În legendara relatare ce este expusă în Capitolul 14 din Vechiul Testament a profetului Isaia, se spune despre Lucifer că este phosphorus sau, altfel spus, purtătorul unei lumini bizare, ce este cu totul altceva decât Lumina dumnezeiască, pură, originară. Profetul Isaia reduce existenţa lui Lucifer la răzvrătirea acestuia împotriva lui Dumnezeu şi menţionează prăbuşirea sa în Infern.

Lucifer nu este întotdeauna evocat ca fiind o figură înspăimântătoare. În legendele populare, Lucifer apare ca fiind un ciudat vânător înveşmântat cu haine verzi sau roşii, iar în sculpturile medievale el apare ca un frumos şi chiar seducător „prinț al acestei lumi”, al cărui dos este în mod semnificativ atacat, mâncat de broaște râioase, de şerpi veninoşi şi de viermi. Expresia „frumusețea Diavolului” exprimă o frumusețe stranie, rece, indiferentă, complet lipsită de iubire şi care manifestă un orgoliu imens exacerbat. Șerpii cei veninoși și balaurii sunt, într-un alt context, manifestările sale ciudate împotriva cărora luptă sfinţii.

Din cauza puterii sale pătimaşe, bizare, dar şi a guvernării sale ce se exercită în tărâmul ocult ce prezintă o anumită frecvență de vibraţie şi în care sălăşluiesc entitățile malefice care i se opun lui Dumnezeu, dintre simbolurile sale animaliere face parte și leul. În prima Epistolă Sobornicească a Apostolului Petru se spune: „Potrivnicul vostru cel viclean, Diavolul, umblă răcnind întocmai precum un leu turbat, căutând pe aceia pe care va putea să-i înghită”. Vulpea este asociată adeseori cu viclenia şi cu răutatea sa. Vulpea este un alt simbol al Diavolului, ca fiind opus Trinităţii şi de aceea Principele sau, altfel spus, Prinţul Infernului este adeseori reprezentat având trei chipuri, aşa cum este reprezentat în gravurile inspirate ce ilustrează lucrarea Divina comedie a lui Dante. Alte făpturi ce sunt considerate ca fiind nişte mesagere ale Diavolului sunt şi o pasăre de culoare roșie, dar şi veverița roşcată şi cucul şi, de asemenea, există animalul bizar ce este cunoscut sub numele de vasilisc.

Unii inițiați consideră că Arcana numărul 15 din Tarot îl reprezintă pe Diavol în ipostaza de Prinț al Infernului cu coarne şi cu aripi de liliac. În acea arcană, el este aşezat pe o estradă de care sunt legate cu lanțuri două fiinţe umane de sex opus ce au fost preschimbate în diavoli. În felul acesta este descrisă scufundarea ființelor umane în ipostaza demoniacă. Semnificația tainică a acelei lamele este pedeapsă nebănuită, neîncetată, vinovăție, stimularea în exces a instinctelor inferioare – care face trimitere la sexualitatea complet lipsită de iubire.

Considerăm că este necesar să menţionăm că făptura numită vasilisc este o făptură fabuloasă cu o semnificație simbolică, ce face parte din lumea șerpilor cei răi despre care sfânta Hildegard von Bingen (care a trăit între anii 1098 şi 1179) a scris: ,,Odată, când broasca cea râioasă simți că este gravidă, văzu apoi un ou de șarpe şi se aşeză deasupra să-l clocească, până când veneau pe lume proprii ei pui. Iată că aceştia au murit. Ea însă cloci în continuare oul de şarpe până când acesta prinse viaţă, fiind de îndată înrâurit de forţa ascunsă a şarpelui din paradis. Puiul a spart apoi coaja, s-a strecurat după aceea afară, însă imediat scoase o răsuflare întocmai precum un foc infernal violent, ucigând tot ceea ce a întâlnit în cale”.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Diavolul se mai numește și Potrivnic pentru că și pe Dumnezeu Îl vorbește de rău înaintea oamenilor, şi pe oameni înaintea lui Dumnezeu
O femeie care s-a întors din cealaltă lume mărturisește: «diavolii alergau în jurul meu și îmi arătau, rând pe rând, păcatele»
Sfințenia fără egal a lui Dumnezeu provine din Misterul nesfârşit și insondabil al Ființei Sale

 

yogaesoteric
28 iulie 2022