Doar părinții pot rupe cercul vicios al vaccinării periculoase!

 

Am lucrat ca pediatru la o grădiniță și vaccinam copiii…

La universitate, ni se explica aproape ca pe degete cum funcționează sistemul imunitar, iar acum mă mir de ce am fost mulțumită de acele explicații. Dacă profesorii de imunologie sunt nedumeriți în legătură cu complexitatea imunității, descoperind noi și noi mecanisme de funcționare a ei, recunoscând că știu foarte puțin despre imunitate, că vaccinurile sunt periculoase, atunci de ce totul mi s-a părut clar și simplu?

De exemplu, iată ce scrie doctorul în științe medicale, profesor, cercetător principal la laboratorul de biotehnologie al Institutului de Imunologie SSC al Ministerului Sănătății din Federația Rusă, Ignatieva G.A.:

„Vaccinarea este, teoretic, cea mai bună metodă de imunoterapie și imunoprofilaxie, dar există și probleme, pe cele mai dificile dintre ele le vom menționa. Cea mai importantă și dificilă problemă este pericolul biologic al preparatelor vaccinului, indiferent de antigenul țintă. Problema constă în faptul că toate preparatele moderne de vaccinare sunt obținute prin intermediul biotehnologiei folosind seruri și celule ale animalelor. Animalele, după cum știm tot mai mult, au diferite infecții extrem de periculoase pentru oameni, cum ar fi cele prionice și retrovirale. Este principial imposibil ca vaccinurile să fie curățite de impuritățile care pot conține potențial aceste infecții (fără a pierde antigenul vaccinului în sine). Un astfel de fenomen serios ne face să recunoaștem că prin vaccinarea populației, medicina încalcă inconștient principiul de bază – «în primul rând să nu faci rău».”

Și acum, când aud pediatri spunând că vaccinurile „antrenează“ sistemul imunitar, protejează împotriva bolilor infecțioase, că vaccinurile sunt sigure, mă simt tristă și neliniștită, pentru că prețul acestor explicații mizerabile este sănătatea copiilor și viețile copiilor. Când am descoperit reversul vaccinării, care nu este făcut public și nu este predat în universitate, mi-a fost frică și rușine. Frică, pentru că mi-am dat seama, în cele din urmă, ce i-am făcut propriului meu copil, mi-am dat seama de unde cresc „picioarele“ bolilor sale și care vor fi urmările acestei „griji“ pentru sănătatea lui. Iar rușine – pentru că eu, fiind medic și responsabilă pentru sănătatea copiilor încredințați mie, am avut o atitudine atât de necugetată și ușoară față de vaccinare, dar ea este, conform spuselor domnului Onișcenko (medicul sanitar șef al țării) „o operație imunobiologică gravă“.

Aici, colegii mei pediatri pot să-mi reproșeze: „Este clar că vaccinarea este complicată, este nevoie de o abordare individuală!”. Aici este vorba despre gradul de conștientizare a profunzimii problemei. La urma urmei, și eu am selectat foarte strict copiii pentru vaccinare – un examen obligatoriu, termometrie, anamneză (dacă nimeni în familie nu era bolnav, nu strănuta!), când era necesar făceam analize, mai pe scurt, tot ce se putea face în condițiile policlinicii… Dar este necesar să recunoaștem că aceste date minime (în condițiile policlinicii ele sunt maxime), nu spun nimic despre starea imunității și a sănătății în general a unui anumit copil. Și nu este cazul să ne amăgim și să amăgim părinții – chiar și o imunogramă detaliată și o consultare a imunologului nu-l va proteja pe copil de efectele adverse ale vaccinului, nu-i va da o garanție că vaccinul nu va provoca o boală autoimună gravă, nu-i va perturba mecanismele fine ale auto-reglării și copilul nu va dezvolta diabet zaharat, astm bronșic, leucemie sau altă boală incurabilă. Dacă părinții ar înțelege cu adevărat ce fel de joc e acesta, atunci mulți s-ar gândi mai bine… Eu am înțeles și m-am gândit bine la asta.

Acum este aproape imposibil să se stabilească diagnosticul de „complicație post-vaccinare”. Medicul care face aceasta își semnează sentința, de aceea nimeni nu pune astfel de diagnostice pentru a evita neplăcerile. Din ceastă cauză în realitate noi nu știm câți copii au suferit în urma vaccinării și credem că foarte puțini (unul dintr-un milion) „vor scăpa” de data aceasta… Am văzut un copil de șase luni care, în a treia zi după vaccinare, a suferit o moarte clinică. El a fost resuscitat, dar va fi idiot, deoarece cortexul cerebral a murit. Niciun medic „nu și-a reamintit” că doar cu trei zile înainte de moartea clinică, copilul a primit un vaccin DTP.

Avem multe discuții despre așa-numitul concept de consimțământ informat pentru intervenția medicală, în special pentru vaccinare. De fapt, este o sintagmă goală de sens. Un părinte care dorește să-și vaccineze copilul, este important să știe că:
1. În conformitate cu legea rusă, el are dreptul de a refuza vaccinarea (din orice motiv, inclusiv religios), iar acest refuz nu va avea consecințe de genul neacceptarea la grădiniță, școală, universitate. Iar de acei cetățeni care le creează obstacole acestor părinți este necesar să se ocupe procuratura.
2. Un părinte este esențial să știe că vaccinurile nu sunt medicamente, ele sunt periculoase și intervin în imunitate; este foarte important să știe din ce constau acestea, modul în care sunt testate și ce complicații ale vaccinării există. De aceea, părintele este chemat să dea un consimțământ în scris în legătură cu vaccinarea după ce a citit și a înțeles că în vaccinuri există mertiolat, ADN străin, că vaccinarea poate duce la diabet zaharat, cancer, boli autoimune și chiar poate cauza moartea.

De aceea am început să aduc în atenția părinților existența legii „cu privire la imunoprofilaxie”, care le acordă dreptul de a refuza. Mulți părinți au fost surprinși pentru că nu știau că vaccinarea este voluntară. Ei mi-au spus că au vrut să renunțe la vaccinarea copilului (în general sau la un anumit vaccin) sau au vrut să amâne vaccinarea, însă au fost amenințați că nu vor primi copilul la grădiniță fără vaccinuri și ei au fost de acord. Am început să întreb părinții dacă știau despre compoziția vaccinurilor, metodele de producere a acestora. Căci, înainte de a administra copilului un medicament, toată lumea se uită la compoziția lui și la posibilele efecte secundare. Se pare că nimeni nu a văzut vreodată prospectele la vaccinuri înainte de vaccinare. Prospecte obișnuite, unde este scris negru pe alb, care este compoziția vaccinurilor și complicațiile oficiale ale vaccinării (de exemplu, moartea) nimeni nu a văzut.

Într-o zi, medicul-șef al unui centru medical privat s-a apropiat de mine și m-a întrebat cu ce drept dau părinților asemenea informații. Am răspuns că este de datoria mea, în primul rând, să respect principiul „nu face rău”, iar părintele este necesar să știe cât mai multe, pentru a lua o decizie conștientă de a vaccina sau nu copilul. Șefa acestui centru privat m-a avertizat că centrul funcționează după programul Ministerului Sănătății, de aceea nu ar fi cazul să dau aceste informații părinților. Problema constă în faptul că vaccinarea este o afacere profitabilă, o doză de vaccin poate fi cumpărată en gros cu o sută de ruble, iar la bucată – cu o mie. Un om de afaceri nu iubește profiturile rapide? Am început să fiu urmărită, mi-au limitat accesul la documentație, motivându-mi că este „secret medical”, am fost dezgustată și am plecat.

Am venit la clinica pentru copii să lucrez în calitate de neurolog, crezând că acum nu voi mai avea de-a face cu vaccinare așa cum aveam, fiind pediatru la grădiniță și la centru. Medicul-șef a fost imediat avertizat că am o atitudine precaută față de vaccinări și consider inacceptabilă vaccinarea copiilor slabi, născuți prematur, cu probleme neurologice evidente. Medicul-șef a fost de acord cu mine în multe privințe, el a spus că a fost mereu împotriva vaccinării, că celebrul medic pediatru Dombrovskaia (profesorul său) critica dur vaccinările, însă ultima epidemie de difterie l-a făcut mai sceptic. El mi-a spus că mă va lua cu plăcere, dar că mă va reeduca. Și am început lucrul de neurolog. Neurologii sunt foarte precauți în ceea ce privește vaccinarea, în special a copiilor cu dereglări ale sistemului nervos. Se știe că patologia ascunsă sau clară a sistemului nervos, după vaccinare se poate manifesta sub formă de crize convulsive. Adică vaccinarea poate provoca epilepsie (complicație descrisă a vaccinării). În cazuri dificile și dubioase, am început să amân pentru o lună – două vaccinarea. Părinții se întrebau cum rămâne cu pediatrul care insistă pentru vaccinare. Am spus că doar ei decid, pediatrul poate doar recomanda vaccinarea. Le-am spus că există o lege „cu privire la imunoprofilaxie”, în baza căreia este posibilă renunțarea la vaccinare, astfel încât medicul pediatru să-i lase în pace.

Odată, la consultare am avut un copil cu probleme mari de sănătate – pericol de paralizie cerebrală (de fapt, el deja avea paralizie cerebrală, însă un astfel de diagnostic se pune după împlinirea vârstei de un an), căruia i-am interzis vaccinarea, deoarece pe fundalul acesteia, paralizia cerebrală progresează brusc. Nu m-au ascultat și atunci i-am spus medicului șef că nu-mi asum responsabilitatea pentru astfel de pacienți. Ce fel de jocuri sunt acestea? Neurologul, văzând gravitatea afectării sistemului nervos și pronosticul nefavorabil, îi interzice vaccinarea, iar medicul pediatru nu-l ia în seamă și vaccinează copilul… În general, nu am putut fi reeducată și am fost concediată.

Pediatrii din policlinică acordă câte cinci – zece minute pentru consultarea unui copil, de aceea ei nu au timp să gândească. Funcția lor de bază este de a vaccina copiii, deoarece alte probleme vor fi rezolvate de către specialiștii de profil sau de el însuși cu ajutorul câtorva capsule clasice. Înainte de vaccinare, consultarea se efectuează „la ochi”. După vaccinare, starea copilului nu este monitorizată, de aceea pediatrul nu asociază înrăutățirea sănătății copilului cu vaccinarea recentă. Neurologii nu au cea mai bună poziție – cel care se gândește la consecințele vaccinării unui anumit copil, dă un refuz medical, dar decizia cu privire la vaccinare este luată de medicul pediatru, de la care se cere un număr cât mai mare de vaccinări. De aceea, la următoarea consultație, neurologul mai descoperă o problemă în starea de sănătate a copilului, dar decizia privind următoarea vaccinare este din nou luată de pediatru.

Acest cerc vicios poate fi rupt doar de părinții care înțeleg că vaccinarea este „cea mai complexă operație imunobiologică” și care nu vor permite vaccinarea copilului dacă consideră că este bine să mai aștepte sau că vaccinurile sunt dăunătoare și ei refuză să le facă în mod conștient. Am în evidență copii nevaccinați sănătoși – care sunt cu totul alți copii…

Nadejda Emelianova, neurolog pediatru, orașul Moscova


Citiți și:

Un imunolog licențiat la Harvard: «Copiii nevaccinaţi nu prezintă niciun risc pentru copiii vaccinaţi» 
Corupţie în sistemul medical! Dezvăluiri șocante despre pericolele vaccinării 

 

yogaesoteric
2 iunie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More