Donald J. Trump, antibiotic politic fără prescripție

 

De trei ani încoace, toată politica americană este despre Donald Trump. Am putea spune că și cea globală. Presa din România, în general presa europeană, îl prezintă pe Trump din perspectiva așa numitei „prese mainstream” americane, în frunte cu CNN, o presă care, de la început, a fost programatic împotriva candidatului, apoi a președintelui Donald Trump.

Al 45-lea președinte american a marcat o perioadă interesantă din punct de vedere politic în comparație cu predecesorii acestuia. Putem spune chiar că acesta reprezintă un fenomen nou întâlnit care va modela întreaga strategie politică cu care ne-am obișnuit până acum. Nu putem însă să nu ne întrebăm cum a apărut acest fenomen.

Front unit împotriva lui Donald Trump. 96% din donațiile jurnaliștilor au mers către Hillary Clinton

Pentru a avea o mai bună reprezentare asupra modului în care fenomenul Trump este portretizat în media zilelor noastre, este necesar să stabilim care sunt cele mai citite și urmărite organizații de media din Statele Unite. Conform Statista.com, din clasamentul top 20 cele mai populare website-uri de știri din S.U.A regăsim următoarele trusturi media care au jucat un rol important în campania prezidențială în urma căreia Donald Trump a ajuns președinte: CNN, NBC News, CBS News, The New York Times, The Washington Post și Fox News. Toate aceste trusturi au donat pentru campania prezidențială din 2016.

Donațiile sunt în felul următor, conform Centre for Responsive Politics:
– News Corporation, firma care deține Fox, înregistrează donații în valoare de 1.853.832 dolari, din care 76% pentru Partidul Democrat.
– General Electric, firma ce deține NBC Network, înregistrează donații în valoare de 1.918.149 dolari, din care doar 57% pentru Partidul Republican.
– AOL/Time Warner, deținătorul CNN, înregistrează donații de 1.830.461 dolari, din care 74% pentru Partidul Democrat.
– Viacom, care deține CBS Network, a donat 1.935.423 dolari, din care 90% pentru Partidul Democrat.
– Walt Disney, deținătorul ABC Network, a înregistrat donații în valoare de 1.246.214 dolari, din care 54% au mers către Partidul Democrat.
 
The Center for Public Integrity a publicat date conform cărora sute de jurnaliști au donat un total de 382.000 dolari pentru campania lui Hillary Clinton, pe când doar aproximativ 50 au donat 14.000 dolari pentru campania lui Donald Trump.

Acest fapt arată că 96% din donațiile jurnaliștilor au mers către campania lui Hillary Clinton. Printre cei care au donat se numără fosta prezentatoare TV de la ABC News Carole Simpson, directorul de finanțe al Washington Post, Damien Brouillard și videograficianul Jonah Kessel de la New York Times.

Diferența este enormă, clar în favoarea campaniei lui Hillary Clinton. Cu toate acestea, chiar dacă majoritatea covârșitoare a mediei din Statele Unite a susținut campania lui Hillary Clinton, aceasta a pierdut.

Despre obiectivitate: criza jurnalismului post-modernist

Pentru a ajunge la o concluzie în privința obiectivității fiecărui trust media, am analizat titlurile articolelor din anul 2016 despre Donald Trump. Le-am clasat în funcție de atitudinea pe care o prezintă cititorului asupra președintelui.

În urma analizei celor şase trusturi media, le putem clasa în felul următor:
– CNN: 5/5 titluri negative – trust anti Trump;
– Fox News: 3/5 titluri pozitive – trust pro Trump;
– NBC News: 2/3 titluri negative – trust anti Trump;
– CBS News: 3/5 titluri negative – trust anti Trump;
– The Washington Post: 5/5 titluri negative – trust anti Trump;
– The New York Times: 3/4 titluri negative – trust anti Trump.

Concluzia pe care o putem trage este că cinci din șase trusturi media au fost împotriva lui Trump, deci mult clamata obiectivitate mediatică a lipsit cu desăvârșire. A fost de fapt un război cu Donald Trump, în care presa americană a fost parte a bătăliei.

Mainstream media americană l-a ajutat pe… Vladimir Putin!

 
Donald Trump, Vladimir Putin și Hillary Clinton

Împotriva gândirii „corecte politic” instalată în presa de mainstream americană sau europeană (și chiar românească), vom atrage atenția asupra unui fenomen care a fost bine sesizat peste ocean. După cum bine s-a spus, „Mainstream media a convins o mare parte din publicul american că președintele ales a fost ilegitim, jucând exact mâna lui Vladimir Putin”. Acest fapt este o realitate. Chiar de la începutul campaniei prezidențiale, principalele trusturi media au început să susțină vehement că președintele ales, Donald J. Trump, este o „marionetă a Rusiei”. De asemenea, aceștia au promovat ideea cum că Rusia a intervenit în alegerile prezidențiale pentru a-l face pe Trump să câștige.

Fără nicio probă elocventă și definitivă, publicului american i s-a servit un fake news foarte bine gândit. Sigur că Rusia nu este inocentă. Rusia este cunoscută pentru obiceiul de a se implica în politica internă a țărilor inamice, însă aici s-a mers pe cunoscuta rețetă a unui fake news de calitate: un adevăr parțial (implicarea Rusiei) este ingredientul de bază atunci când știrea se vrea să fie credibilă („Donald Trump este marioneta lui Putin”). În urma raportului Muller, toate aceste acuzații s-au dovedit false.

Această campanie de dezinformare este, de fapt, atacul real al Rusiei. Populația americană a fost împărțită, mici confruntări violente au apărut, proteste masive au hrănit sentimentul de neliniște, totul a fost pregătit ca și cum America s-ar fi pregătit de un nou război civil. De asemenea, valorile fundamentale ale Statelor Unite au fost atacate. Partidul Democrat, chiar și în prezent, are drept candidați principali politicieni care sprijină politicile socialiste și stânga în general. America este astăzi așezată pe valori radical opuse, ca într-un război total, în alb și negru, fără nuanțe și fără griuri. Și aici a câștigat Rusia, fără ca ea să fi visat așa ceva sau să poată genera, singură, asemenea mutări de plăci tectonice.

Această strategie este folosită și în Europa de Est, chiar în România. Putem observa și cum în țară trusturile media intoxică publicul cu informații ce duc la conflict radical între generații / viziuni / atitudini și la o stare de neliniște generalizată. Acest fapt nu ar fi posibil dacă jurnalismul s-ar fi bazat pe ideile fundamentale în numele cărora a fost concepută această profesie. Obiectivitatea este ignorată în majoritatea cazurilor și jurnaliștii preferă să vândă informații greșite în schimbul „sfântului raiting” sau al unor câștiguri facile de moment.

Ce concluzie ar fi de tras înaintea alegerilor care vor urma, inclusiv la noi în țară : că fake news presupune întotdeauna designul „ai noștri vs. ai lor”. Că „cele două tabere își dezvoltă de fapt rețele complexe de a-i păcăli pe ai lor în primul rând, de a le oferi tot timpul ce vor să audă, de a dezvolta un conformism bătăios care să le asigure mai multe puncte în propriul joc social. Esențial este că cele două tabere reprezintă puterea într-un fel sau altul: unii țin cu patronii, alții țin cu patronii «publici» pesediști. O imensă felie de plăcintă din graficele despre populație, angajați, sărăcie etc. rămâne nereprezentată.”

„Fenomenul Trump” înseamnă moartea jurnalismului?

 
Donald Trump și CNN se acuză reciproc de „fake news”

Presa de mainstream din SUA este astăzi la cel mai scăzut nivel de credibilitate din istorie. Până la urmă, o primă fațetă a fenomenului Trump ar fi necesar să aducă în prim plan problema obiectivității mass-media. Aici este problema majoră.
Cum s-a ajuns aici?

Explicațiile sunt multiple, dar le vom puncta pe scurt:

– La nivel filosofic, problema lipsei deontologiei jurnalistice se explică prin „moartea Adevărului”, a oricăror repere fundamentale, proclamată și instituită de curentele sau viziunile post-moderne. Nimic nu mai poate fi obiectiv, totul e o părere, o „atitudine situată”, o perspectivă printre multe altele. De aici până la „moartea obiectivității” și apoi la „moartea jurnalismului” nu mai este decât un pas. Pas care în cazul lui Donald Trump a fost făcut fără nicio tresărire.

– Problema lipsei deontologiei jurnalistice probabil poate fi explicată și de mediul economic în care trăim. Consumerismul provocat de creșterea semnificativă a corporatismului secolului 21 și-a plantat semințele în toate aspectele vieții moderne. Totul este bazat pe performanță, bani și vizibilitate publică. Dacă nu eşti performant, nu ai bani sau vizibilitate, nu exiști. Și pentru asta eşti dispus să faci orice.

– La nivel social, asistăm la o oarecare dispariție a moralității și prețuirii adevărului, înlocuind realul cu plăcerea. Totul este menit să ne facă plăcere, nu mai contează cum. E „frumos”, „adevărat” sau „educativ”? Nu mai contează: plăcerea este singurul criteriu, nu informarea sau obiectivitatea jurnalistică. Lipsa acestei obiectivități asumate și practicate în majoritatea mediei pe care o consumăm, de la politic la divertisment, nu poate duce decât la haos și prăbușirea oricărei ierarhii sau oricăror modele demne de urmat pentru viitoarele generații.

Stânga îl inventează pe Donald Trump

O simplă căutare pe Google pentru „the left created Trump” (stânga l-a creat pe Trump) ne arată deja titluri ale publicațiilor de renume precum Politico, The Guardian, Washington Post sau The Atlantic, care sună în felul următor: „Why the Left’s Obsession With Donald Trump Will Backfire” (De ce obsesia cu Donald Trump a stângii se va întoarce împotriva ei), „How the Left Created Trump” (Cum stânga l-a creat pe Trump), „Why identity politics benefits the right more than the left” (De ce politica identității ajută dreapta mai mult decât stânga) sau „The left’s contempt is going to reelect Trump” (Disprețul stângii îl va face pe Trump să re-câștige alegerile).

Acest aspect nu este greu de observat. Chiar și în campania prezidențială din 2016, când Hillary Clinton a catalogat drept „deplorabil” jumătate din electoratul lui Trump, se putea observa cum stânga din Statele Unite începe să se erodeze. A căzut într-o stare în care practica pledoaria pentru o idee politică sau filosofică de pe o poziție de vanitate, cu scop principal de a demonstra supremația morală și valorică, caracterizată în special prin lipsa de acțiune concretă și agresivitatea verbală și fizică. De asemenea, cum putem observa și în mediul academic, stânga a avut parte de o creștere rapidă în popularitate, ajungând ca în zilele noastre majoritatea universităților din lume să se caracterizeze drept „de stânga”: opt din zece profesori universitari britanici se identifică drept adepți ai stângii, conform titlului din The Telegraph despre raportul politic din mediul universitar.

„Prezența pozițiilor conservatoare și de dreapta în mediul academic este rar întâlnită în științele sociale, umaniste sau artă. Sistemul social caracterizat de prea puțina diversitate a ideilor va fi afectat de «gândirea în grup», o atmosferă disfuncțională unde presupusul nu este contestat, opiniile disidente sunt neutralizate și opiniile favorizate sunt sacrosancte.”

Această descriere nu este ficțiune, se petrece în zilele noastre și afectează toate aspectele vieții și lumii în care trăim.

Gândirea de grup și părtinirea mediei pentru Partidul Democrat a dus la crearea unui fenomen nou. Oamenii, asaltați de media și încurajați de politicieni să practice corectitudinea politică, au dezvoltat un fel de superioritate morală, care, amestecată cu aroganță, a legat la ochi individul care nu a mai putut gândi rațional, ci doar emoțional.

După cum bine s-a observat în publicația Politico: „Această atitudine s-a extins și în afara alegerilor politice. În câțiva ani, la universitățile din America, de exemplu, studenții liberali au împiedicat practic republicanii din a ține discursuri protestând atunci când oameni ca Rand Paul, Karl Rove sau Condoleezza Rice organizau un eveniment de acest tip la o universitate, forțându-i să se retragă. […]

În urma victoriei lui Trump, mulți văd protestele puse în scenă din țară drept o extensie a refuzului încăpățânat al Americii liberale de a se conforma omologilor republicani. Chiar dacă rezultatul alegerilor i-a întristat pe mulți […], liberalii încă este nevoie să își dea seama de ce au pierdut alegerile cu adevărat. Chiar dacă partidul Democrat are un viitor, președinția lui Trump va forța liberalii să își reevalueze identitatea moralistă defectuoasă care nu a făcut nimic altceva decât să forțeze dreapta americană – deja căutând cu disperare transformarea – să bage mâna în foc și să aleagă singurul candidat care a demonstrat ca are potențial reformist.”

Religia progresului și a perfecțiunii morale aici, pe pământ

Trump poate fi văzut ca o reformă disperată nu doar pentru dreapta din Statele Unite, ci pentru întreaga politică din zilele noastre, ghidată de excesul empatiei și al pseudo-moralității. Trendul LGBT care a dat naștere transsexualității și cantităților infinite de genuri, feminismul reformat din zilele noastre care ignoră problemele reale pentru femeile din țările subdezvoltate, dar inventează urgențe sociale imature și naște inamici imaginari precum „patriarhatul”, ironia anti-rasismului care a dus la rasism împotriva albilor, obsesia de a forța politic în toate aspectele vieții (egalitate de gen / rasă / sex în jocuri video, filme, cărți, instituții, companii etc) sau spălarea de vină a ideologiei marxist-comuniste, care a comis crime imense împotriva umanității, toate aceste aspecte au dus la situația politică actuală, unde Donald J. Trump, un om de afaceri newyorkez care cocheta cu reality show-ul, să fie președintele Statelor Unite ale Americii.

Principalul motiv pentru care alegătorii americani îl preferă pe Trump este că oamenii, în general, s-au săturat de politica de stânga centrată pe emoție și victimizare. După cum am putut observa și în urma analizei de conținut, rezultatele arată că, în ciuda faptului că majoritatea mass-media din SUA a susținut campania partidului Democrat și pe Hillary Clinton, Trump a câștigat. Putem vedea progresivismul – ca să îl deosebim de progresism – generat de politica de stânga contemporană drept o pseudo-religie.

Orice „religie” oferă explicații referitoare la viața noastră. Ne arată cum să distingem binele și răul, de ce există durerea și ne oferă o „zeitate” pe care să o slujim și care, în final, distruge răul absolut. Pentru progresivism, această zeitate nu este personificată, ci întruchipată în autonomie personală, împlinire și auto-exprimare. Aceste valori sunt diferite de liberalismul clasic, unde principalele repere erau libertatea personală, auto-guvernarea și libertățile civile. Progresivismul duce totul la extrem. Nu este îndeajuns să te poți apăra de tirania statului, ci oamenii este nevoie să fie complet eliberați de propriile circumstanțe și să fie orice își doresc sau să se exprime oricum doresc, indiferent de consecințe. Această gândire este iresponsabilă, utopică și naivă.

De ce l-au votat oamenii pe Donald Trump

Pentru a înțelege mai bine procesul decizional prin care au trecut alegătorii și simpatizanții lui Trump, putem enumera câteva din principalele argumente pe care aceștia le dau atunci când sunt întrebați de ce l-au ales drept președinte pe candidatul republican.

1. „Nu vreau ca moștenirea Clinton să continue în Casa Albă”
Această afirmație se referă la faptul că o atracție principală pe care au avut-o alegătorii lui Trump cu acest candidat a fost aceea că mulți alegători nu doreau un alt președinte Clinton. Bill Clinton a fost deja președinte iar scandalul în care a fost implicat a dus la suspendarea lui. Acest fapt a pătat imaginea familiei Clinton. Desigur, dacă peste o imagine deja pătată se adaugă și scandalul e-mailurilor șterse de Hilary Clinton, singurul rezultat este o reticență sporită a alegătorilor pentru acest nume. Trump, spre deosebire de familia Clinton, era total nou în politică. Reputația acestuia de om de afaceri de succes nu făcea nimic altceva decât să întărească o convingere a alegătorilor americani legată de abilitatea președintelui de a gestiona cu încredere bugetul național. Acest aspect conduce la al doilea argument pe care l-au folosit acești alegători.

2. „Trump știe cum să facă afaceri, afaceri care vor face America prosperă”
Administrația Obama a lăsat un gust amar alegătorilor americani din cauza datoriilor lăsate de acesta la finalul mandatului. Mulți consideră că Obama a dublat datoria de stat a Statelor Unite fără niciun avantaj. O nemulțumire profundă se referă și la faptul că administrația Obama a trimis foarte multe trupe în Siria si Afganistan în același timp în care S.U.A primea imigranți ilegali. Mulți militari s-au simțit trădați de acest președinte din cauza impresiei pe care acesta o lăsa față de armată, impresia că Obama i-a abandonat. Pe partea economică, este adevărat că Obama a creat locuri de muncă, însa acestea au fost locuri de muncă plătite cu salariul minim. Nu poți întreține o familie din salariul minim. Industriile prospere americane au apus, iar mulți alegători își pun speranța în abilitatea de om de afaceri a lui Trump de a dezvolta și readuce economia pe primul plan.

3. „Trump este exact cum apare în public, Hilary este falsă”
Acest fenomen se poate observa peste tot în ziua de azi, referitor la politică. Politicienii de modă veche, cu discursuri plastice, nu mai prind la public. Trendul din zilele noastre este ca pe lângă carisma clasică de care aveau nevoie politicienii, aceștia este important să și arate faptul că sunt sinceri și reali. Cu cât politicianul pare mai apropiat de om, cu atât va fi mai plăcut de electorat. O strategie folosită în zilele noastre este și utilizarea social media mai agresiv decât în trecut. Având în vedere faptul că majoritatea tinerilor și oamenilor în general folosesc Facebook, Twitter sau Instagram zilnic, oamenii se simt mult mai apropiați de o persoană publică ce le vorbește pe înțelesul lor dar și prin limba lor (social media). Televiziunea a pierdut teren considerabil față de internet în ultimii ani și acest aspect este foarte evident. Din acest motiv, Donald Trump a primit puncte politice bonus.

4. „Obama a divizat America”

O critică adusă administrației Obama se referă la faptul că politica promovată de acesta a readus în discuție tensiunile rasiale din trecut. Corectitudinea politică și obsesia stângii pentru diversitate și egalitate s-au întors ca un bumerang contra lor. Un prim exemplu, folosit și anterior, poate fi legat de cotele de diversitate din universități. Școli de renume precum Harvard sau Oxford încep să primească studenți doar în funcție de background-ul social sau culoarea pielii pentru a satisface cotele de diversitate impuse de trendul politic din ziua de azi. Acest fapt a lăsat un gust amar publicului american care a înțeles că aceste aspecte nu fac nimic altceva decât să elimine un atribut foarte important care a stat la bazele construirii Statelor Unite şi care este extras din ideologia liberalismului clasic. Acest atribut se referă la valorificarea unui om în funcție de merit și nu de culoarea pielii sau de situația economică.

O altă practică asemănătoare se poate observa și în divertisment. Multe seriale în ziua de azi modifică originalul pentru a satisface acest moft ideologic sau chiar inventează personaje noi care să fie diverse. Aceste practici nu fac nimic altceva decât să accentueze diferențele dintre oameni și să îi încadreze în grupuri bazate pe sex, culoarea pielii sau bogăție. Trump, folosind un discurs împotriva corectitudinii politice, a redat încrederea oamenilor că valorile de dreapta încă există.

5. „Cu Trump, visul american renaște”

Preferința politică a Statelor Unite nu este un secret. Americanii au preferat mereu dreapta în care regăsim valori precum libertatea sau determinarea de sine. Aceste valori se pot transpune politic sau economic printr-o strategie care să includă taxe cât mai mici sau facilitatea prin care un cetățean își poate deschide propria afacere. Trump este modelul acestui stil de viață datorită reputației acestuia de om de afaceri de succes. Politicile promovate de Obama nu au făcut decât să îngreuneze inițiativa antreprenorială în schimbul politicilor sociale îmbunătățite. Acest aspect nu a făcut decât să înstrăineze cetățeanul de rând de cultura politică în care s-a născut, iar din acest motiv Trump este văzut ca soluția renașterii visului american de mult pierdut.

Liberalismul clasic nu a avut soluții. Soluția a fost Donald Trump

Un alt factor care a contribuit la acest rezultat al alegerilor prezidențiale a fost și faptul că dreapta conservatoare și adepta liberalismului clasic nu a reușit să răspundă eficient stângii iliberale (progresivismului), aspect ce a dus la un gol lăsat în conștiința colectivă pe care oamenii ce se regăseau în aceste valori nu aveau cu ce să-l umple. Acest fapt a dus la oportunitatea observată de echipa de campanie a lui Donald Trump de a scoate un candidat potrivit pentru oamenii ce așteptau un răspuns împotriva politicii de stânga. Cu cât Trump aborda o poziție mai agresivă și mai împotriva politicii Partidului Democrat, cu atât popularitatea acestuia creștea. Anumite persoane care au căutat să se lupte cu progresivismul democrat care devenea din ce în ce mai popular, au apelat la reafirmarea liberalismului clasic. Acesta, chiar dacă este bine intenționat și este cel mai rațional și eficient sistem, poate fi interpretat de alții drept prost și învechit, fapt ce duce la combaterea acestuia cu ușurință în lupta electorală.

O altă strategie folosită de politicienii de dreapta a fost abordarea libertarianismului popularizat de Rand Paul. Problema acestei strategii este că niciodată nu a avut succes în alegeri, ci mai mult servește unui grup restrâns de alegători. Principala problemă, însă, a fost faptul că politica de tip conservator nu a reușit să răspundă la noile provocări, ci doar a reîntărit importanța valorilor vechilor principii. Această pasivitate a dreptei a permis campaniei lui Trump să devină atât de populară.

Ca o concluzie, putem afirma că Donald Trump este creația stângii occidentale. Trump este un agent „reacționar”, în sensul de reactiv. Acesta întruchipează antibioticul exagerat pentru ridicolul opulenței moraliste, născut din stânga zilelor noastre. În cruciada acesteia pentru dreptate socială, involuntar, a născut propriul germicid.

Progresismul și politica de stânga, prin exagerare, au produs fix opusul rezultatului dorit. Ipocrizia, dublul standard și cruciada utopică moralistă au născut o sete pentru ceva care să se opună acestei politici. În urma acestei evoluții, de la un om de afaceri de succes, Donald J. Trump a ajuns cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite.


Analiză de Dan Moroianu, student la Masterul de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti

Citiţi şi:

Vă place Trump? Un președinte american – nici cel mai bun, nici cel mai rău

În America, sistemul a luat-o peste bot de la popor. Când se va petrece aceasta şi cu sistemul corupt din România?

Ce ar fi fost necesar să învețe Trump din greșelile lui Hoover, Nixon și Bush

 

yogaesoteric
31 ianuarie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More