Două maladii autoimune ale spiritului contemporan românesc

 

Românii sunt un popor tolerant. Şi ospitalier. Şi poetic. Al cărui cap plecat sabia nu-l taie. Aşa ne-au învăţat la şcoală, în strădania noastră instinctuală de a ne creşte stima de sine făcută praf din 1948 şi până astăzi.

Numai că, în perioada post-comunistă, mai bine zis, a consecinţelor comunismului, virtuţile astea s-au polarizat invers într-un monstruos sindrom post-Stockholm. În care diferitele aspecte se transformă în inversul a ceea ce ar fi necesar şi clamat că ar fi cazul să fie. Fenomenul are şi un termen ştiinţific…

Mai peste tot se cultivă o incredibilă toleranţă la prostie. Iar toleranţa şi iluzia inteligenţei noastre native s-au transformat într-o intoleranţă şi prostie compulsivă cu profil psihotic autodistructiv. Toată lumea înjură pe toată lumea. Toată lumea e supărată pe toată lumea. Vorba cuiva: unii românii au şi uitat de ce sunt supăraţi unii pe alţii. Estimp, proştii îşi fac de cap în fruntea ţării.

Cât despre ospitalitatea noastră ancestrală: Mai există ea, aşa iconografic cum ne-a fost introdusă pedagogic în arsenalul istoric al virtuţilor româneşti?!

La noi, cei mai bine primiţi sunt străinii. Uitaţi-vă la o adunare românească, fie ea gomoasă sau nu, în care există un străin ca oaspete… Devine automat solar. Totul se va învârti în jurul lui.

Mai prinde cheag pe aici, totuşi, şi românul de mare succes „afară”. Cel care, nu-i aşa, validat fiind de către toţi cei care vor „o ţară ca afară”, poate repara aspiraţional pipota amorului nostru propriu, serios deteriorat de nemernicia coexistenţelor noastre. Iubirea şi admiraţia faţă de Simona Halep din această nevoie vine…

Bunăoară, ospitalitatea noastră bună „de export”, definită foarte bine intern de folcloristele de genul „Capra cu trei clienţi”, s-a transformat într-o slugărnicie de vocaţie cronică. Datoria supunerii este cea mai solidă cultură civilizaţională. Unul „care face ceva” este bun de şef doar dacă e simpatic sau slugarnic, nicidecum eficient sau cu multă carte. La noi nu există cultura civică a „celui mai bun”. De aceea România are cea mai mare imigraţie intelectuală din lume. Deci fuga celor mai buni. Fie că sunt instalatori sau profesori sau medici sau studenţi.

Există studii foarte serioase care ne vorbesc despre România ca fiind cea mai depopulată ţară a viitorului european.

Cea mai mare aspiraţie a românului este Şefia. Sau, filtrat prin viziunea noilor generaţii crescute pe asfalt şi la teve, Vedetismul. Deziderat căruia îi subscriem toată viaţa noastră: şcoli şi doctorate sau cv-uri false, şpăgi, familie, copii, demnitate, sănătate, principii. Repet, Tot.

Uitaţi-vă oriunde vreţi pe meleagurile natale cum sunt trataţi şefii, şi uitaţi-vă cum sunt trataţi ceilalţi. Gradul de pupincurism este la fel de mare ca în comunism şi e cu-atât mai mare cu cât prostul îşi doreşte şi mai multă fudulie. Doar că am înlocuit fundul PCR-ului cu fundul NATO şi al SUA.

Pe de altă parte, nu cred că există ţară în UE în care să se practice contraselecţia la o scară atât de apocaliptică, ce pare de-a dreptul o sinucidere în masă… Pentru că cel mai mare rău pe care îl poate face un prost este să ajungă în frunte. Unde, parcă au migrat cu toţii, dacă ne gândim la statul captiv în care ne scufundăm cu toţii. Vorba părintelui filosof, Savatie Baştovoi: „Când prostul a devenit măsura tuturor lucrurilor, a evita tovărăşia proştilor este o virtute ce se învecinează cu martiriul”.

Mi-aduc aminte, când a venit prima criză economică, ni s-a spus de la „noul partid”: Puneţi cel mai tare ministru de Finanţe pe care-l aveţi în lume! Nu l-am pus. Bulgarii l-au căutat şi l-au găsit prin Vest. Şi l-au pus. Se vede azi la nota de plată de la Krapets. Sau în rata de îndatorare a României. Şi în pensiile speciale.

Când a venit criza pandemică ni s-a spus: Puneţi pe cel mai tare ministru al Sănătăţii pe care-l aveţi în lume! Nu l-am pus. Se vede în topul numărului de infectări din România. Şi în cuantumul de victime care mor pentru că nu există donatori de plasmă. Şi în băncile şcolare. Şi în teatrele goale.

Când a venit criza educaţională, cu o lege permanent nerespectată, care ne obligă la finanţarea cu 6%, am tăiat bugetul de la Educaţie, Cultură şi Cercetare şi am pus o glumă de inspectoare şcolară ministru al Educaţiei, iar la Cultură, pe unul care a condus OTV-ul. Pentru că, nu-i aşa, conspiraţia proştilor e cea mai tare conspiraţie politică din România. Mult mai tare decât cea a hoţilor.

Premierul Florin Cîţu, fost senator şi ministru de Finanţe al PNL: „A venit momentul să terminăm cu propaganda că Învăţământul şi Sănătatea reprezintă prioritatea zero în România!” Este actualul premier un prost cu carte?! În opinia mea, este.

Acum mă gândesc că dacă există antisemitism care denotă abuzul de toate felurile, din motive etnice, asupra unei populaţii minoritare, şi se condamnă cu închisoare, inclusiv pentru negarea lui, antiromânismul, care se ocupă cu persecutarea unei majorităţi, şi negarea lui, în ce lege ar fi cazul să se încadreze?!

Autor: Liviu Mihaiu


Citiți și:
Bogăția, prostia și ticăloșia care ne falimentează
România – țara unui vis posibil
România e prada minciunii disciplinate

 

yogaesoteric
4 februarie 2021

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More