DUPĂ LITERA LEGII: Infracţiunile săvârşite de autorităţi…

… în acţiunile din martie 2004 împotriva yoghinilor şcolii MISA

Presa le spune „presupuse abuzuri”. Noi preferăm să le spunem pe nume: încălcări ale legislaţiei interne. Şăvârşite de autorităţi în acţiunea de proporţii „şo pe MISA!”

Yoghinii care au fost ţinta acţiunilor autorităţilor din 18 martie 2004 (revedeţi aici  evenimentele pe scurt....) au redactat declaraţii asupra comportamentului abuziv al jandarmilor, poliţiştilor şi procurorilor şi majoritatea au depus ulterior plângeri penale. Acestea au fost respinse, cu excepţia uneia singure (deşi TOATE plângerile erau asemănătoare referindu-se la aceleaşi evenimente). Nedispunând de fonduri şi de posibilitatea de a-şi angaja avocaţi, demersul pe această cale s-a întrerupt, yoghinii continuând să ceară soluţionarea corectă a situaţiilor semnalate prin intermediul unor memorii şi mitinguri de protest.

Între timp Procuratura, căutând să îşi acopere abuzurile, a căutat să tragă de timp şi să creeze impresia ca va da la iveală anumite rezultate ale anchetei care vor justifica duritatea percheziţiilor din martie 2004. Cu ajutorul presei, s-a creat impresia că cererile yoghinilor de a li se face dreptate sunt ridicole şi deplasate. Presa a consacrat expresia „presupusele abuzuri”…

Totuşi, haideţi să privim lucrurile riguros din perspectiva legii. Din declaraţiile şi plângerile persoanelor traumatizate de acţiunile autorităţilor, redactate fără a dispune de cunoştinţe juridice temeinice, se constată faptul că autorităţile implicate au săvârşit urmatoarele infracţiuni prevăzute în legislaţia internă:

Art. 196 COD PENAL: DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL

Constând în aceea că autorităţile, prin divulgarea fără drept a filmărilor efectuate în timpul descinderilor, au adus prejudicii incalculabile imaginii în societate a persoanelor filmate. Unele posturi de televiziune i-au înfăţişat pe cei filmaţi ca pe nişte infractori periculoşi, sau în ipostaze umilitoare.

• Dra I. Z. relatează în plângerea sa: „Procurorul a afirmat: «Tot ce filmăm aici nu va apărea la televizor, sunt dovezi pentru Procuratură.» […] Măsura autorizării difuzării acestor imagini tendenţioase, în ciuda prevederilor art. 105 alin. 3 C.P.P., respectiv a difuzării casetelor cu înregistrările percheziţiei, în care apar imagini cu mine în ipostaze umilitoare, atentează la imaginea mea, sugerându-se în mod direct că aş fi săvârşit o infracţiune. Astfel, posturile de televiziune PRO TV, ANTENA 1 şi TVR au dat imagini ce atentează la demnitatea mea personală, fără a mi se cere acordul pentru publicarea acestor imagini.“

Art. 217 COD PENAL: DISTRUGERE, raportat la Art. 246 COD PENAL:
ABUZ ÎN SERVICIU

Constând în pătrunderea jandarmilor în forţă, în 16 imobile, la ordinul procurorilor care supravegheau acţiunea, situaţie în care au fost distruse în absolut toate imobilele uşi, geamuri şi nenumărate bunuri din interiorul caselor, deşi persoanele găsite şi-au arătat explicit disponibilitatea de a deschide uşile nedistruse încă. S-au încălcat astfel prevederile Art. 105 alin. 1 C.P.P. şi nu au fost respectate prevederile Art. 104 C.P.P. în care e statuat că prealabil efectuării percheziţiei organul judiciar este obligat să se legitimeze şi să prezinte autorizaţia dată de judecător. Cererea de prezentare a mandatului de percheziţie a întâmpinat în unele cazuri atitudinea sfidătoare sau ameninţătoare a organelor judiciare.

Art. 247 COD PENAL: ABUZ ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRĂDIREA UNOR DREPTURI

Constând în aceea că procurorii au interzis dreptul persoanelor de a lua legătura cu un avocat sau cu membri ai familiilor lor, confiscându-li-se toate telefoanele mobile. La întrebările repetate ale acestor oameni „de ce se petrec toate acestea?“ s-a răspuns că motivul îl reprezintă faptul că sunt practicanţi yoga.
 
Astfel, coexistă ambele aspecte ale acestei infracţiuni: atât îngrădirea folosinţei sau exerciţiului unui drept (în speţă dreptul de a fi liber, de a fi asistat de un apărător), cât şi punerea unui cetăţean în situaţie dezavantajoasă pe temei de rasă, naţionalitate, sex sau religie. De menţionat că şi în prezenţa numai a unuia din cele două elemente materiale sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate mai sus.
 

În fapt, toate aceste descinderi au vizat numai practicanţii şcolii de yoga.

• Dra P. A. preciza în declaraţia sa: „După ce ne-au cunoscut, jandarmii au manifestat chiar simpatie faţă de noi şi ne-au sfătuit să renunţăm la cursul de yoga ca să nu mai avem probleme pe viitor.“

Art. 250 COD PENAL:  PURTARE ABUZIVĂ  raportat Art. 267 ind. 1 COD PENAL:
TORTURĂ

Constând în întrebuinţarea de cuvinte şi expresii jignitoare la adresa persoanelor găsite, precum şi în lovirea şi săvârşirea altor violenţe faţă de unele dintre aceste persoane. Persoanele au fost tratate ca nişte infractori, fiind pedepsite astfel pentru nişte fapte nereale pe care erau bănuite în mod nefondat că le-ar fi comis: prostituţie, consum de droguri, deţinere ilegală de arme, fapte care autorităţile au infirmat ulterior că ar fi fost săvârşite; mai mult decât atât, deşi au fost trataţi ca nişte infractori, toţi aceşti oameni au fost audiaţi ca martori la Parchet. Toate aceste suferinţe pricinuite cu intenţie au avut la bază motivul discriminatoriu că aceşti oameni sunt practicanţi yoga. S-a urmărit să se smulgă de la ei mărturii sau informaţii, prin presiuni şi intimidare; s-a încercat aducerea lor într-o stare psihică labilă în care, lipsiţi fiind de avocaţi, să declare ce dictau autorităţile la anchetă, şi anume declaraţii care să-l incrimineze pe domnul Gregorian Bivolaru.

•  Dna H. V., cetăţean din Republica Moldova, licenţiată în Pedagogie şi Psihologie: „Am fost percheziţionată şi ameninţată cu arma fără să mi se spună de ce mi se întâmplă toate acestea. Eram de-a dreptul şocată şi speriată […] Am fost ţinută timp de trei ore în picioare fără apă şi cu durere acută de inimă […] De când mi s-au petrecut toate acestea nu mă mai simt în siguranţă ca cetăţean din punct de vedere fizic şi legal din partea autorităţilor.“

• Dna doctor M. C., actualmente rezident psihiatru în Franţa şi cursant yoga de 12 ani: „Menţionez că în timpul percheziţiei am fost supusă unei mari tensiuni psihice, iar actualmente pot spune că resimt starea de stres posttraumatic.“

• Dra I. Z. relatează: „Jandarmi mascaţi se plimbau pe lângă noi şi chiar îmi amintesc teama, groaza când jandarmul trecea cu bocancii zgomotoşi exact pe lângă nasul şi faţa mea şi din când în când îmi lovea picioarele, făcând să pară că mă loveşte întâmplător. În toata fiinţa mea simţeam numai groază şi teroare […] Fiind în perioada menstruaţiei în urma acestui abuz exagerat […] predominant aveam stări de tremur, leşin, stres, şoc.“

• Dra C. O.: „Agăţându-mi-se brăţara de persoana de lângă mine, nu am reuşit să mă mişc repede (să mă întind cu faţa la sol). Procurorul care tocmai ajunsese la etaj m-a lovit cu piciorul pentru a mă întinde mai repede, folosind cuvinte obscene pe care nu mi le mai amintesc pentru că eram în stare de şoc şi nu înţelegeam ce se petrece şi de ce se comportă cu noi ca şi cum am fi nişte infractori periculoşi. Pentru a ne intimida, de câte ori trecea cineva pe lângă noi, ne călcau şi lăsau intenţionat armele să ne atingă diferite zone ale corpului şi în special capul […] În permanenţă ni se vorbea obscen şi eram ameninţate cu moartea: că ne zboară creierii dacă facem vreo mişcare […] Punându-mă să mă legitimez în faţa camerei de luat vederi şi refuzând deoarece nu aveam nici un act asupra mea şi pentru că nu exista nici un avocat, procurorul a ordonat să mi se pună cătuşe şi să mă agaţe de lustră […]“

• Dra V. D. „Mă aflam în pat şi dormeam când am fost surprinsă de zgomote puternice de geamuri sparte şi obiecte distruse precum şi ţipete ale jandarmilor care ameninţau: «Mâinile la ceafă!», «Faţa la perete!», «Stai acolo, nu mişca!», «Te omor dacă mai faci un pas!», «Vă omor dacă mişcaţi!» […] Am fost smucită şi luată cu forţa, scoasă afară din cameră şi pusă cu faţa în jos la podea, imobilizată timp de o oră […] La solicitarea mea să mi se spună de ce sunt tratată în acest mod, mi s-a răspuns: «Lasă capul jos şi nu mai comenta atâta, căţea! Parcă nu ştii ce ai făcut!» […] Limbajul violent şi pornografic al jandarmilor, mai ales al procurorului, mi-au făcut greaţă şi mi-am simţit lezată libertatea […] Cu toate că am solicitat un comportament uman, deoarece nu existau dovezi asupra mea, am fost bruscată, trântită la pământ, ţinută sub sechestru mai mult de 12 ore, fără mâncare, fără odihnă şi în tensiune.“

• Dra C. V.: „Au spart geamul de la uşă, deşi nu era închisă […] M-au trântit pe jos, unde erau împrăştiate sticle sparte, ameninţându-mă şi ţinându-mă în vizorul armelor […] Persoane mascate au forţat fetele să intre în cameră – erau în picioarele goale şi nu puteau merge pe cioburi de sticlă – una dintre fete a fost îmbrâncită prin geamul uşii, care era spart, a ţipat de durere şi a căzut jos pe cioburi de sticlă. Am fost toate obligate să stăm pe podea, unde erau împrăştiate bucăţi de geam.“

• Dna C. R.: „Am asistat la scena în care una dintre colegele mele nu s-a culcat imediat la pământ şi a fost împinsă de unul dintre jandarmi la sol. În cădere s-a lovit cu capul de gresie şi i s-a învineţit ochiul. Eram trei persoane jos pe gresia rece şi nu ştiam ce se petrece, deoarece nu ni s-a spus nimic.“

• Dl S. G.: „Auzind izbituri de picior în uşă, am ieşit din cameră şi am strigat la ei să nu mai strice uşile, pentru că avem chei. A venit un jandarm la mine şi m-a culcat cu izbituri peste ceafă […] Când am cerut avocat, doi jandarmi au venit la mine şi au început să mă lovească spunându-mi că, dacă mai vorbesc, o să mă omoare. Am continuat, motiv pentru care au început să mă izbească cu bocancii peste picioare, să-mi dea palme peste cap şi să sară peste mine cu bocancii […] La un moment dat, am fost prins de cap şi dat cu capul de duşumea.“

Menţionăm cazurile:

• Dlui S. G., ale cărui traumatisme au fost constatate prin certificatul medico-legal A.2/1241/2004 din 19.03.2004;
• Drei T. A., cu certificat medico-legal A.2/1253/2004 din 20.03.2004.

Art. 193 COD PENAL: AMENINŢARE

Cazul:

• Dlui D. M., căruia jandarmul care îl supraveghea i-a adresat următoarele cuvinte: „Dacă închid uşa şi te lipesc de perete un pic […] te împing puţin şi îţi pun piedică şi după aia spun că ai vrut să fugi şi descarc tot sectoru’ în tine, aşa te împuşc, ca pe iepuri!“

Art. 266 aliniatul 1 COD PENAL: ARESTAREA NELEGALĂ ŞI CERCETAREA ABUZIVĂ

Deşi toate persoanele ridicate şi duse forţat la Parchet au fost audiate în calitate de martori, ele au fost reţinute împotriva voinţei lor şi sechestrate timp 14–18 ore în vederea dării unor declaraţii despre viaţa lor intimă, despre relaţia pe care o au cu dl Gregorian Bivolaru şi despre convingerile lor religioase şi filozofice. Astfel, conform practicii judiciare (Trib. Suprem, s. pen., compl. mil., dec. nr. 42/1973), s-a decis că: „Reţinerea unei persoane fără a exista indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi fără a se fi întocmit ordonanţa de reţinere constituie faptă prevăzută şi pedepsită de art. 266 alin 1. Nu are importanţă faptul că persoana nu a fost reţinută peste 24 de ore, din moment ce măsura a fost luată fără respectarea condiţiilor legale.“

Toate aceste infracţiuni au fost săvârşite împotriva TUTUROR persoanelor ridicate în timpul percheziţiilor, unele fiind victime ale unor fapte penale particulare, şi anume:

Art. 105 alin. 2 C.P.P. a fost flagrant încălcat, întrucât s-au ridicat bunuri şi obiecte personale care nu aveau legătură cu cauza (bani, ceasuri, parfumuri, bijuterii, cărţi etc.), depăşindu-se prerogativele autorizaţiei de percheziţie. În anumite cazuri, pe care le vom detalia, aceste bunuri nu au fost menţionate în procesele verbale de percheziţie, aspect care întruneşte elementele constitutive prevăzute de:

Art. 208-209 COD PENAL: FURT CALIFICAT ÎN DAUNA INTERESELOR PRIVATE
Constând în aceea că:
• Dlui C. P., cetăţean francez, i-au fost ridicate: paşaportul seria 02 VD 47370 4, fotografii şi negative, profesionale, efectuate în Tibet, India, Franţa şi România, laptop MACINTOSH, Power Book G4, seria QT 24512LN4L, diapozitive color, telefoane mobile: Zapp-Hyundai seria K 201014264 şi Motorola cu SIM seria MSN A282BJ33jT, 277 CD-uri şi altele.
• Drei Ş. M. i-au fost sustrase din imobilul situat în strada Peleaga nr. 5 certificat de naştere şi carte de muncă, ambele în original, obiecte de îmbrăcăminte, farduri, legitimaţii de călătorie, precum şi alte bunuri de uz personal. Nici unul din obiectele menţionate anterior nu apar identificate în procesul verbal de percheziţie.
• Dlui N. C. i-au fost ridicate din imobilul Peleaga 5, în lipsa sa, buletin de identitate (GT 826487, eliberat de Poliţia Piteşti), livret militar, permis de conducere, legitimaţii şi poze personale, bani, chei, certificat de naştere, casete audio, CD ROM-uri, precum şi o servietă în care se aflau bani, acte, un aparat foto, agendă telefonică şi de lucru.
• Dlui I. M. i-au fost sustrase chei, portofel, bani, precum şi plantele medicinale necesare unui tratament naturist.
• Drei D. V. i-au fost sustrase laptop HP, MP3 player, acte de identitate, 140 EURO.
• Drei M. L. i-au fost ridicate: acte de identitate, 210 EURO, bijuterii din aur, aparate foto.

Art. 211 COD PENAL:TÂLHĂRIE

Cazurile în care prin violenţă şi ameninţare cu arme de foc au fost deposedate de bunurile personale  persoane care treceau pe strada respectivă şi, aşadar, nu se aflau în puterea vreunui mandat de percheziţie. Bunurile respective au fost însuşite pe nedrept de organele judiciare, nefiind consemnate în vreun proces verbal. Aceste fapte au fost săvârşite împotriva dlor T. C., M. M., D. D. şi drei P. B.

De exemplu:

• Dl T. C. relatează: „Mă deplasam cu maşina personală când am fost oprit de un grup de jandarmi înarmaţi, am fost legitimat şi târât cu forţa, sub ameninţarea armelor de foc, fără a mi se da nici o explicaţie, în incinta imobilului de pe strada Veseliei 64, unde trei jandarmi mi-au furat obiectele personale: 2 telefoane celulare, un aparat foto, o cameră foto digitală, un mini computer de buzunar PALM M 505, o cartelă telefonică de Connex şi altele, fără ca aceste bunuri să fie menţionate în vreun proces verbal.“
• Dl D. D.: „Aflându-mă în maşină pe strada Veseliei, jandarmii ne-au înconjurat şi ne-au silit să intrăm în imobilul cu numărul 64 […] Am fost împins şi brutalizat, mi-a fost reţinut telefonul mobil.“
• Dra P. B.: „Deplasându-mă pe strada Veseliei, am fost trasă pe dreapta, scoasă cu forţa din maşină, sub ameninţarea armelor de foc […] Am fost percheziţionată în mod abuziv, fără să mi se prezinte vreun mandat de percheziţie sau să mi se comunice de ce sunt reţinută. Mi-au fost furate camera foto şi telefonul mobil… şi actele.“

Art. 192  alin. 2 COD PENAL: VIOLARE DE DOMICILIU

Cazul imobilului din Str. Turturică 103, aflat în folosinţa dlui M. C., locaţie în care, folosindu-se aceleaşi metode barbare, s-a pătruns fără a exista nici o autorizaţie de percheziţie.

• Dl M. C. consemnează în declaraţia dlui: „Am fost târât în holul casei sub numeroase ameninţări cu arma, unde am fost somaţi să ne întindem la sol şi percheziţionaţi corporal […] După aproximativ o oră de teroare, timp în care am solicitat să mi se prezinte mandatul de percheziţie, jandarmii s-au retras, unul dintre ei cerându-şi scuze şi spunând că au verificat doar căile de acces.“

Art. 261 ind 1 COD  PENAL: ÎMPIEDICAREA PARTICIPĂRII LA PROCES

În faza următoare a anchetei, cea a audierilor desfăşurate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, avocaţilor li s-a interzis accesul la persoanele audiate! Avocaţii au fost alungaţi cu violenţă, încălcându-se chiar şi în cazul aşa-zisei părţi vătămate, minora Mădălina Dumitru, dreptul la apărare garantat atât de Art. 6 C.P.P. cât şi de Constituţia României.

Art. 261 alin 1, coroborat cu Art. 266, alin. 3 COD PENAL: ÎNCERCAREA DE A DETERMINA MĂRTURIA MINCINOASĂ, CERCETAREA ABUZIVĂ

Anchetatorii nu şi-au declinat identitatea, dar ei ar putea fi recunoscuţi cu uşurinţă de către persoanele audiate. În timpul audierilor, organele de anchetă au proferat ameninţări şi s-au comportat cu violenţă pentru a obţine declaraţii false.

De asemenea, în încercarea de a determina persoanele audiate să dea mărturii mincinoase împotriva dlui Gregorian Bivolaru, s-a recurs la presiuni, constrângere şi intimidare, aspecte circumscrise şi de următoarele articole din Codul de Procedură Penală: Art. 68 C.P.P. privind interzicerea mijloacelor de constrângere, Art. 86 C.P.P. privind modul şi limitele audierii martorului, Art. 71 C.P.P. şi, respectiv, Art. 74 C.P.P., întrucât acestor persoane nu li s-a spus motivul audierii şi nici care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora sunt audiaţi!

În scopul de a-i forţa să dea declaraţii, procurorii le-au refuzat categoric celor audiaţi dreptul de a fi asistaţi de un avocat, ameninţând chiar cu replici de genul: „Dacă mai ceri avocat, te bag la beci!“ (declaraţia dlui N. V.).

• Cităm din declaraţia dlui I. M.: „Am fost duşi la Parchet sub escortă, ca nişte infractori, ţinuţi până la 1-2 noaptea, când un alt procuror ne-a luat în primire şi, sub diferite forme de ameninţare – când mai subtile când mai violente ” – m-a forţat să dau nişte declaraţii care să le convină numai lor. Nu au vrut să ne dea voie să aducem avocat, cu toate că acesta era în clădirea Parchetului, şi, dacă am refuzat să dăm declaraţii, ei – într-un mod foarte impulsiv – m-au ameninţat. Au folosit tot felul de tactici de intimidare pentru a scrie totuşi, sub presiune şi la ameninţări violente la adresa mea personală cât şi la adresa familiei: „Mă, tu vrei să-ţi mai vezi copiii sau soţia?“

Conlucrarea între Guvern, Servicii Secrete, Poliţie, Justiţie şi o parte a mass media a condus la conturarea săvârşirii, în complicitate, a infracţiunii prevăzute de:

Art. 324 COD PENAL:  INSTIGAREA PUBLICĂ ŞI APOLOGIA INFRACŢIUNILOR

Numeroase persoane au avut de suferit in urma abuzurilor si instigarilor, fiind marginalizate de prieteni sau societate, daţi afară din casă de către părinţi sau concediaţi. Alţii trăiesc sub o stare continuă de teroare că şi-ar putea pierde serviciul, stima şi respectul rudelor sau prietenilor dacă s-ar afla că sunt cursanţi yoga, deoarece mulţi dintre colegii lor de curs suferă deja oprobiul public.

Astfel, o urmare directă a acţiunii autorităţilor sunt afirmaţiile calomnioase si instigatoare de o mare gravitate făcute de preşedintele Federaţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Bogdan Drăghici. Acesta susţinea, în cotidianul „Ziarul“ din 31 martie a.c., că se lucrează la nivel de ţară pentru identificarea tuturor funcţionarilor publici care practică yoga şi pentru întocmirea unei liste cu aceştia, listă care va fi apoi dată publicităţii. Funcţionarii publici care practică yoga erau astfel calomniaţi că ar fi corupţi, că ar muşamaliza presupuse infracţiuni ale MISA, în schimbul unor favoruri în bani sau al unor favoruri sexuale. Însă dl Drăghici nu dă nici măcar un singur exemplu concret, si nu putem să nu observăm că această culpabilizare se face exclusiv pe criteriul discriminator al convingerilor filosofice ale unor persoane, fără a fi necesare alte probe: în viziunea acestui domn, a fi yoghin este identic cu a fi infractor.

Afirmaţiile sale calomnioase, precum şi acţiunile preconizate sunt şi conţin elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, urmare a instigării publice făcute prin intermediul mass media de către autorităţi împotriva cursanţilor şcolii noastre de yoga.

Deşi prezentul memoriu vizează in principal abuzurile din data de 18 martie, trebuie să reţinem că seria abuzurilor autorităţilor au continuat cu arestarea dlui Gregorian Bivolaru în urma unei declaraţii luate de către procurori – prin violenţă şi în lipsa unui apărător legal – minorei Mădălina Dumitru.

De fapt, ceea ce se urmăreşte acum este acoperirea gravelor abuzuri făcute în acest răstimp, precum şi justificarea unor mandate de percheziţie extrem de vag formulate şi, în special, a unor mandate de interceptare telefonică, care – din declaraţiile autorităţilor – au existat. Conform Codului de Procedură Penală în vigoare, mandatele de interceptare telefonică se acordă numai pentru infracţiuni foarte grave: trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, spălarea banilor – infracţiuni atât de vehiculate în martie-aprilie 2004 de către mass media, ca fiind săvârşite de persoane ce frecventează cursul de yoga, dar care nu au fost probate cu nimic.

Cu toate acestea, Parchetul perseverează în încercarea de a incrimina oameni nevinovaţi, eventual cu infracţiuni care să justifice toate aceste abuzuri. În acest sens, dăm ca exemplu acţiunea declanşată la mijlocul lunii aprilie 2004, prin care toate persoanele de sex feminin, minore sau care de curând au devenit majore, şi care practică yoga la cursurile noastre, sunt chemate şi interogate de Parchet cu privire la viaţa lor intimă, fiind întrebate dacă au avut relaţii sexuale cu dl Gregorian Bivolaru. Nu ştim dacă viaţa intimă a dlui Gregorian Bivolaru a devenit o obsesie a autorităţilor – cert este, însă, că această nouă acţiune probează indubitabil încercarile de intimidare şi abuzurile nenumărate comise asupra organizaţiei noastre de către autorităţi.

Vă recomandăm şi articolul: 18 Martie 2004 – Marea fumigenă pentru românii creduli şi proşti

martie 2005
yogaesoteric.net