Era conştiinţei globale (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

A devenit din ce în ce mai clar în ultimele decenii că structura socială şi politică a lumii este pe cale să se prăbuşească. La o analiză obiectivă şi lucidă a stării actuale de fapt constatăm că aproape orice aspect al modului nostru occidentalizat de viaţă este neadecvat.
Evident, asta nu poate să continue la nesfârşit. Criza economico-financiară şi spirituală ia amploare pe zi ce trece. Situaţia globală este atât de gravă, încât oricine simte chemarea nu trebuie să aştepte iluminarea personală, ci să acţioneze fără întârziere, cu bună credinţă, entuziasm şi perseverenţă, în mod benefic, după calităţile şi posibilităţile lăuntrice pe care le are, chiar dacă deocamdată sunt în germene sau imperfecte.

La un pas de autodistrugere

Unii savanţi susţin că mai avem la dispoziţie doar şapte ani în care să transformăm actuala stare de fapt înainte ca planeta noastră şi umanitatea să-şi înceapă declinul ireversibil. Alţii prevăd chiar mai puţin de atât.
Putem înţelege ce se petrece acum pe Terra din punctul de vedere al matematicii haosului, una dintre descoperirile vizionare ale vremurilor noastre.
Evoluţia sistemelor complexe nu urmează un curs liniar, raţional, ci poate să sufere modificări bruşte şi imprevizibile. Acest aspect este evident în evoluţia punctuală din cadrul manifestărilor biologiei. Evident, procesul evolutiv se aplică şi în chestiunile umane, de exemplu, în evenimente sociale care se petrec brusc, cum a fost căderea dictatorului Ceauşescu sau a zidului Berlinului.
Mulţi gânditori consideră că lumea noastră se îndreaptă cu paşi repezi tocmai către un astfel de punct, în care sistemul atinge o stare de instabilitate atât de puternică, încât nu mai poate continua aceeaşi evoluţie liniară.
Starea de dezordine maximă de care ne apropiem va crea, după cum au prezis unii savanţi, condiţiile de criză în care instituţiile umane se vor nărui. Aceasta poate să conducă – în cazul în care toţii rămânem letargici, nepăsători, cu mâinile în sân – la sfârşitul rasei umane ori poate să conducă – în cazul în care acţionăm cu toţii la unison, într-un mod benefic şi  divin integrat – la descoperirea unei căi de întoarcere la ordinea dumnezeiască şi la evoluţia către o stare fără precedent de armonie, pace, bună înţelegere şi fraternitate între oameni.
Există doar două variante şi fiecare implică o anumită alegere.
Chiar dacă nimeni, cu excepţia lui DUMNEZEU, nu poate prezice în detaliu forma pe care o va lua, acea ordine este legată de accederea la un nivel mult mai înalt de coerenţă, ceea ce va presupune ca fraternitatea şi cooperarea între oameni să ia locul egoismului, lăcomiei, indiferenţei şi spiritului exacerbat al concurenţei.

Şansa din al doisprezecelea ceas

Procesul de structurare gradată şi evolutivă a identităţii a degenerat atât de mult în epoca actuală, încât majoritatea oamenilor trăiesc alienaţi şi dezrădăcinaţi într-o societate bolnavă ce se proclamă super tehnologică, raţională şi superevoluată. Conştiinţa identităţii a ajuns să fie impusă de false autorităţi, precum aşa-zisa ştiinţă materialistă, mass-media, moda etc.
În acest moment de profundă criză există însă şi impulsul către reconcilierea cu realitatea spirituală. În mulţimea alcătuită din oameni ce se consideră normali, există şi unii binevoitori, conştienţi de declinul spiritual al umanităţii, care aspiră cu ardoare să întreprindă ceva.

Marii înţelepţi şi yoghinii avansaţi au afirmat întotdeauna că rugăciunea sinceră către DUMNEZEU şi meditaţia yoghină profundă ne fac mai buni. Practicându-le la unison, putem avea o influenţă benefică profundă asupra semenilor noştri, care se va răspândi din aproape în aproape la nivelul întregii omeniri, precum se propagă undele, concentric, la suprafaţa unui lac liniştit, pornind din punctul din care apa este atinsă de o piatră.

Tot mai mulţi oameni încep să creadă că singurele speranţe reale de vindecare sufletească ale omenirii sunt, în aceste vremuri tulburi, rugăciunea către DUMNEZEU şi meditaţia profundă. Mai ales când sunt realizate la unison, la anumite ore şi în anumite zile stabilite, sunt foarte puternice şi fac să apară, la nivel planetar, un suflu nou, care dă startul unei restructurări armonioase, cu o orientare spirituală, a relaţiilor dintre oameni şi a legăturii lor cu lumea exterioară şi chiar cu Macrocosmosul.

Pentru ca această restructurare să aibă loc la o scară din ce în ce mai largă, să cuprindă mase din ce în ce mai mari de oameni, este nevoie întâi de o  transformare radicală a viziunii noastre nu numai asupra propriei fiinţe, ci şi asupra lumii în care trăim, asupra universului în care existăm, care se oglindeşte în mod tainic în microcosmosul nostru.

Devenim ceea ce gândim

Descoperirile recente din fizică au introdus, printre altele, concepţia dualismului undă-corpuscul. Dacă o analizăm cu multă atenţie şi luciditate, descoperim că ea cuprinde două  puncte de vedere diferite.

Când îmbrăţişăm punctul de vedere care ne face să credem cu tărie că toate manifestările sunt, de fapt, unde, viziunea noastră asupra realităţii devine mult mai complexă şi ne îmbogăţeşte lăuntric profund.

Când îmbrăţişăm punctul de vedere conform căruia realitatea este alcătuită doar din corpusculi (particule), viziunea noastră asupra realităţii se modifică în mod considerabil şi cel mai adesea fără să ne dăm seama devenim materialişti.

Atât realitatea interioară, cât şi cea exterioară se modifică surprinzător de mult, ca prin farmec, în strânsă legătură cu viziunea noastră. Mai mult decât atât, şi procesele de rezonanţă ce apar în universul nostru lăuntric se modifică.

Aceasta este o taină evidentă pe care cei suficient de inteligenţi şi intuitivi o vor observa şi o vor decela ca atare. Devine astfel evident pentru noi că exact ceea ce gândim, aceea devenim.

Datorită acestei modificări apărute instantaneu în universul nostru lăuntric şi proceselor predominante de rezonanţă ocultă ce survin vom suporta apoi, mereu şi mereu, consecinţele inevitabile ale viziunii pe care am îmbrăţişat-o. Apoi, prin intermediul acestui cerc vicios pe care noi înşine l-am generat, exact ceea ce am devenit, exact ceea ce suntem, vom gândi în mod predominant.

În strânsă legătură cu punctul nostru predominant de vedere, unii observă şi ajung să simtă aproape pretutindeni unde (energii ce vehiculează informaţii precise), iar alţii văd atât în ei, cât şi pretutindeni în jurul lor doar corpusculi (particule).

În cazul în care ne încadrăm în ultima categorie, ne întemniţăm în acest mod de a privi realitatea şi începem marea vânătoare pentru a vedea corpusculii (particulele) care, în convingerea noastră, alcătuiesc tot şi toate. Iar atunci când îi vom vedea, vom crede că doar acei corpusculi (particule) există şi, implicit, ne vom opri aici.

Înţelegem astfel cum este posibil ca unii oameni să rămână întreaga viaţă materialişti. Putem intui importanţa adeseori nebănuită a punctului predominant de vedere. Devine cu putinţă să ne dăm seama de transformările lăuntrice ce apar atunci când punctul nostru de vedere se transformă calitativ.

Este ca şi cum, în cele două ipostaze, am utiliza două tipuri de organe de simţ: ochii, pentru a vedea particulele (corpusculii corespondenţi) şi urechile, pentru a auzi sunetele corespondente ale undelor (energii ce vehiculează întotdeauna anumite informaţii).

Corelând aceste aspecte din perspectiva tainică a centrilor subtili de forţă, în cazul văzului intervine centrul subtil de forţă MANIPURA CHAKRA, iar în cazul auzului intervine centrul subtil de forţă VISHUDHA CHAKRA.

Astfel transpare o implicită ierarhizare. Centrul subtil de forţă VISHUDHA CHAKRA este net superior în microcosmosul nostru lăuntric centrului subtil de forţă MANIPURA CHAKRA.

Alege drumul ascendent al energiei

La modul esenţial, realitatea este în veşnicie Sinele suprem nemuritor (ATMAN), o scânteioară din Sinele suprem, absolut şi veşnic (PARAMATMAN), esenţa ultimă, nemuritoare, Spiritul suprem, absolut şi veşnic al lui DUMNEZEU Tatăl.

La modul general, ceea ce noi numim realitate este o iluzie, ceva efemer, MAYA, iluzia universală care apare de îndată ce DUMNEZEU TATĂL Îşi manifestă, prin voinţa Sa atotputernică, Creaţia, prin intermediu Eternului feminin MAHASHAKTI (Duhul Sfânt).

Cei iniţiaţi au spus cu mii de ani în urmă că noi nu percepem într-un mod obiectiv realitatea înconjurătoare; întotdeauna, fără excepţie, o filtrăm felurit, în strânsă legătură cu modul în care suntem preponderent. Aceasta evidenţiază de fiecare dată procese de rezonanţă ocultă care nu sunt identice.

Avem acces la o altă realitate atunci când se produce în noi fie schimbarea în rău, fie transformarea în bine a punctului de vedere, a viziunii noastre lăuntrice asupra realităţii.

Punctul nostru de vedere este expresia unor anumite obişnuinţe de a gândi, de a simţi şi de a percepe realitatea. Aceste obişnuinţe fie bune, fie rele se formează prin repetarea proceselor de rezonanţă ocultă ce se declanşează în fiinţa noastră.

Devine cu putinţă să înţelegem că atunci când avem la dispoziţie o energie imensă (cum este cea acumulată în aură în urma unei fuziuni amoroase bazată pe continenţă perfectă, pe consacrarea roadelor acţiunii şi pe transfigurare), pe care, printr-un proces ferm şi consecvent de sublimare, o direcţionăm într-un etaj superior al fiinţei, declanşăm un proces rapid de transformare lăuntrică.

Ne modificăm în felul acesta nivelul de conştiinţă. Dacă funcţionăm în mod predominant la nivelul centrului subtil de forţă SWADHISTHANA CHAKRA, atunci când sublimăm această energie uriaşă la nivelul centrului subtil de forţă esenţial SAHASRARA, ne transformăm radical atât viziunea asupra realităţii, cât şi punctul de vedere.

Dacă susţinem în continuare acest proces de transformare lăuntrică, este posibil să facem un salt calitativ definitiv, tocmai datorită faptului că vom accede la realitatea cea tainică a înţelepţilor şi a yoghinilor avansaţi.

Putem descoperi astfel prin experienţă directă că întotdeauna, fără excepţie, acumulările energetice uriaşe ce sunt direcţionate în sens ascendent declanşează, la scurt timp, salturi calitative uimitoare.

Toate aceste revelaţii se bazează pe adevăruri experimentabile şi obiective care ne sunt puse la dispoziţie.

Deschide-te către dimensiunea sacrului

Nu trebuie să ne surprindă că cei care nu au acces la o anumită realitate o vor respinge cu vehemenţă. Este ca şi cum fiinţele umane care au acces la frecvenţele de vibraţie ale lungimilor de undă medii ar contesta cu încăpăţânare că e cu putinţă să existe posturi de radio ce emit în frecvenţa de vibraţie a undelor scurte.

Aceste aspecte sunt strâns corelate cu Legea rezonanţei oculte.
În absenţa declanşării acestor procese, acea realitate rămâne pentru noi inaccesibilă. Într-o asemenea situaţie, multe fiinţe umane care nu au pregătirea necesară preferă să considere că nu există.

Analizând inteligent şi lucid aceste aspecte, este evident că, în situaţiile în care este vorba de o realitate inferioară, bizară, chiar periculoasă, cum ar fi, spre exemplu, cea a magiei voodoo, nu avem de ce să regretăm faptul că nu ne putem branşa din plin la ea.

Când însă este vorba de anumite realităţi sublime, spirituale, dumnezeieşti, pure, esenţiale, arhetipale, imposibilitatea noastră de a ne branşa la ele fie chiar şi pentru câteva secunde este regretabilă.

Mai ales în asemenea cazuri, merită să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a reuşi să ne deschidem şi să rămânem din ce în ce mai mult în rezonanţă cu aceste tainice realităţi dumnezeieşti ce ne împlinesc, ne transformă profund, ne umplu de fericire şi ne conferă o stare de pace profundă, ajutându-ne să descoperim ce înseamnă să atingem, fie chiar şi pentru câteva secunde, îndumnezeirea, integrarea profundă, indescriptibilă în realitatea enigmatică a sacrului.

Citiți a doua parte a acestui articol

Articol preluat din Revista Yogamagazin nr. 82

Citiţi şi:

Legea rezonanţei

PANCHA-KOSHA – cele cinci învelişuri ale fiinţei umane

yogaesoteric
20 noiembrie 2014

Also available in: Français