Erdogan, împotriva tuturor. Turcia inițiază un experiment geopolitic

 

Erdogan fascinează prin dorința lui de a realiza visul renașterii Imperiului Otoman, însă conflictualizarea relațiilor cu toate puterile lumii i-ar putea juca o mare festă.

Canada a suspendat autorizațiile pentru exportul în Turcia a producției cu destinație militară. Această decizie este legată de informațiile potrivit cărora în acțiunile militare din Karabahul de Munte (Nagorno-Karabah) sunt utilizate drone de producție turcească dotate, la rândul lor, cu senzori și sisteme de orientare cu laser canadiene.

În replică, MAE al Turciei a criticat Ottawa pentru standarde duble și nerespectarea „spiritului de cooperare”, acuzând că aceasta ocupă poziția respectivă de mai mult timp, de la începutul operațiunii militare „Izvorul Păcii”, pe care Turcia a lansat-o în luna octombrie a anului trecut, în nord-estul Siriei.

Acest incident a completat colecția acumulată de Ankara a divergențelor și conflictelor politice externe. Aceste evenimente nu pot fi caracterizate altfel, întrucât se creează impresia că președintele turc a decis să se certe cu toți partenerii internaționali într-o gamă largă de probleme.

Recep Tayyip Erdogan se transformă într-o icoană a patrioților radicali din toată lumea, nu doar a celor turci. Acesta întruchipează visul unui lider național care știe să meargă spre scopul propus, acționând direct, fără să fie deturnat de piedici și ocupă o poziție oficială extrem de dură în orice chestiune. Este un caz unic în lumea contemporană, mai ales că este vorba de o putere regională destul de vizibilă, precum este Turcia.

Practic, fiecare conducător de stat este supus periodic criticilor pentru o atenție exagerată, jumătăți de măsură și disponibilitatea de a accepta compromisuri pentru evitarea unor conflicte, atitudini evazive și chiar defetism. Astfel de obiecții sunt aduse lui Putin, Trump și Xi. E interesant că deseori astfel de acuzații vin și din taberele opuse. Angela Merkel este acuzată în același timp de executarea ordinelor de peste ocean și de promovarea unei politici în interesul Kremlinului.

Cauzele unui astfel de fenomen sunt evidente: conducătorul statului, luând o decizie într-o problemă dificilă, este nevoit să ia în considerare numărul factorilor și limitelor, încât la final se obține un astfel de rezultat, care servește drept pretext pentru diverse acuzații, ajungându-se chiar și la acuzații de trădare a intereselor naționale.

Pe un astfel de fundal, președintele turc, desigur, impresionează prin anvergura jocurilor sale geopolitice, cu o ignorare a intereselor altor state, prin pozițiile scandaloase și provocatoare și disponibilitatea de a amenința cu forța în orice moment, ceea ce a și făcut: Siria, Libia, tensiunile cu grecii, reglări de conturi cu NATO (din cauza S-400), iar acum a venit rândul Karabahului.

Dacă alte puteri, care au o tangență cu reglementarea conflictului armeano-azer, își mențin o poziție neutră, atunci Turcia nu doar susține Baku, dar și insistă asupra soluționării conflictului pe cale armată – ceea ce e lipsit de sens pentru politica contemporană.

Cu alte cuvinte, liderul turc se avântă cu hotărâre spre ținta propusă, de renaștere a măreției neo-otomane a țării lui și chiar a reușit să înregistreze anumite succese. Este nevoie să recunoaștem că un astfel de comportament fascinează într-un anumit fel, în special în contextul unor jocuri ascunse, obișnuite pentru arena internațională, a unor înțelegeri în spatele culiselor și plecăciunilor diplomatice.

Doar că ar fi prea devreme să judecăm asupra eficienței politicii externe turce. Mai mult, cu fiecare nou conflict în care se implică Ankara, sporesc șansele unui final trist.

Ultimii ani au oferit mai multe exemple cum o țară poate rezista în fața unei presiuni externe care o depășește. Însă a fost prezent mereu un singur factor: obținerea unui sprijin (fie chiar prin păstrarea unei cooperări economice) din partea altor actori geopolitici. Apropo, acest aspect este important nu doar pentru țările cu posibilități economice reduse, cum ar fi Venezuela, Coreea de Nord sau Iran, ci și pentru marile puteri. Chiar și pentru Rusia, care dispune de un arsenal colosal, ce i-ar permite o existență autonomă, relațiile cu China în cea mai dificilă perioadă a tensiunilor cu Occidentul în 2014-1015 a jucat un rol fast.

Dar și Turcia să-și amintească în acest context de evenimentele trecutului apropiat. În spatele tentativei de lovitură de stat în vara anului 2016 pendulau vizibil Statele Unite, iar Europa nici nu a ascuns că își dorea ca puciul să aibă succes. Puterea și, probabil, viața liderului turc a fost salvată de Moscova, care i-a oferit la timp informații de o importanță majoră.

Problema nu constă în faptul că Erdogan a uitat foarte repede binele făcut, în marea politică sentimentele nu își au locul. Mult mai important este altceva: președintele turc ignoră principala lecție a acestei istorii, care constă în faptul că ultimele succese în politica externă a țării au devenit posibile datorită exploatării divergențelor între marile puteri: între Rusia și SUA, între SUA și Europa, în interiorul Europei. Anume datorită acestui fapt Ankara a obținut o libertate de acțiune în Siria și Libia, pentru că întotdeauna există o putere căreia îi era avantajos dacă nu să susțină, cel puțin să nu contracareze următoarea aventură.

Acum, se pare, Recep Tayyip Erdogan s-a încrezut în propria lui forță și noroc în așa măsură, încât în scurt timp a reușit să-și strice relațiile cu toate marile puteri ale planetei prin avântul militarist și ignorarea intereselor străine.

În astfel de condiții, așa cum arată experiența istorică, izvorul norocului ar putea să sece destul de repede. Motivul unui astfel de eșec adeseori devine nu un plan al inamicilor, ci lipsa unei mâini de ajutor.


Citiți și:

Erdogan iese la atac împotriva SUA, spunând că deţine documente clare care arată faptul că America susţine ISIS 
Organizatorii secreţi ai loviturii de stat proamericane din Turcia
Dezvăluiri șocante ale unui fost general SIE: visul «Turciei Mari», șeful ISIS și cine l-a eliberat

 

yogaesoteric
23 decembrie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More