Fericirea ca predictor al succesului

Într-o măsură mai mare sau mai mică, fericirea depinde de circumstanţele în care ne aflăm. Succesul vine după o muncă asiduă, iar fericirea îi urmează. Acestea sunt mesaje pe care societatea ni le livrează sub diferite forme, dar cercetătorii spun că nu sunt neapărat congruente cu realitatea.

„Fericirea este o stare care se pregătește, se cultivă și se apără de către fiecare persoană în parte”, scrie psihologul și profesorul Mihaly Csikszentmihalyi, care și-a dedicat viaţa studierii factorilor care conferă semnificaţie vieţii. Gândul că suntem arhitecţii propriei noastre stări de bine ar fi necesar să ne împuternicească, eliberându-ne de presiunea circumstanţelor, deloc ideale într-o lume departe de perfecţiune, dar și să ne responsabilizeze pentru a face tot ce putem mai bine cu resursele și abilităţile cu care am fost înzestraţi.

Formula succesului și cea a fericirii pot fi inversate

Admiterea la Universitatea Harvard a venit ca o surpriză, dar și ca o provocare, inclusiv de ordin financiar, povestește Shawn Achor, expert în potenţialul uman și fondatorul firmei de consultanţă Good Think Inc. La scurt timp avea să primească o bursă și să se bucure din toată inima de un vis care nu părea să se materializeze vreodată. Ani mai târziu, când a ajuns să predea și să consilieze studenţi la Harvard, a descoperit că, în cazul multora, fericirea de a fi admiși se evapora în următoarele două săptămâni, pentru că ei nu se mai concentrau pe privilegiul de a fi ajuns acolo, ci pe volumul de efort necesar, pe concurenţă și stres.

„Cum ar putea fi nefericit un student la Harvard?” – o întrebare pe care a primit-o în repetate rânduri și despre care Achor spune că închide în ea cheia înţelegerii fericirii: faptul că nu împrejurările ne decid nivelul de fericire. De fapt, spune Achor, 90% din fericirea pe termen lung nu este determinată de lumea exterioară, ci de modul în care creierul procesează ceea ce se petrece în lumea exterioară.

Pornind de aici, Anchor susţine că formula pentru fericire și succes pe care se bazează școlile, companiile și chiar părinţii care încearcă să-și educe copiii pentru a reuși în viaţă este greșită. Raţionamentul: „Cu cât muncesc mai mult, cu atât voi avea mai mult succes și cu cât succesul va fi mai mare, cu atât mai fericit voi fi” nu are fundament știinţific, explică expertul. Atunci când înregistrăm un succes, creierul nostru ridică ștacheta, așa că ne așteptăm să avem și mai mult succes data viitoare, la următorul examen, loc de muncă sau proiect. Iar dacă ne așteptăm să găsim fericirea în spatele următoarei reușite, atunci ea devine o himeră plasată mereu dincolo de orizontul nostru cognitiv.

Creierul nostru funcţionează într-un mod cu totul diferit, afirmă Anchor: cu cât ne creștem nivelul de optimism, cu atât cresc inteligenţa, creativitatea și nivelul de energie. Un studiu mai vechi, coordonat de psihologul Martin Seligman, arată de altfel că agenţii de vânzări cu o perspectivă optimistă au vândut cu 37% mai multe poliţe de asigurare de viaţă decât colegii lor mai puţin încrezători. Un an mai târziu, optimiștii aveau cele mai mari șanse de a lucra în aceeași companie, în condiţiile în care mobilitatea forţei de muncă în asigurări este una foarte ridicată.

Dacă găsim modalităţi de a deveni mai optimiști, conchide Anchor, ne vom ajuta creierul să funcţioneze cu un randament mai bun, netezindu-ne astfel calea spre succesul dorit.

Fericirea, un bun predictor al succesului

Nimeni nu pretinde că relaţia dintre fericire și succes este univocă, dar avem întipărită în conştiinţă idea că fericirea este un efect al succesului școlar și profesional, punctează cercetătoarea Sonja Lyubomirsky. În urmă cu mai bine de un deceniu, cercetătoarea a venit cu o ipoteză susţinută de numeroase studii, aceea că experimentarea frecventă a emoţiilor benefice (bucurie, fericire, mulţumire) precedă și chiar înlesnește obţinerea succesului profesional. Privind retrospectiv studiul realizat în 2008, cercetătoarea spune că între timp cercetările au furnizat noi dovezi care să confirme această ipoteză.

Studiul efectuat de cercetătoarele Sonya Lyubomirsky și Julia Boehm a analizat o serie de dovezi livrate de studii transversale, longitudinale și experimentale care sprijină ideea că fericirea duce la succes. Persoanele fericite au un grad sporit de autonomie la locul de muncă și reușesc astfel să controleze mai bine mediul în care lucrează, prevenind epuizarea, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Melbourne. De asemenea, angajaţii care au o stare bună de spirit în mod regulat se plâng mai puţin de epuizare emoţională, absentează mai rar de la locul de muncă și sunt mai puţin dispuși să renunţe la slujba lor. În plus, nu doar că se dedică în mai mare măsură sarcinilor jobului, dar merg și dincolo de ceea ce prevede fișa postului, implicându-se în acţiuni care avantajează organizaţia sau colegii de muncă: cooperează, oferă sugestii pentru obţinerea unor rezultate mai bune, sunt binevoitori, sunt mai predispuși să își ajute clienţii și colegii, se adaptează mai ușor schimbărilor organizaţionale, investesc mai multe ore în voluntariat.

Această implicare în bunul mers al lucrurilor se soldează cu recompense materiale: angajaţii cu o stare emoţională benefică au un nivel mai ridicat de venit. Bunăstarea emoţională și venitul se află într-o relaţie mai strânsă decât educaţia și venitul, notează Lyubomirsky, explicând că fericirea este mai relevantă pentru nivelul venitului la capătul inferior al scalei de salarizare, în timp ce pentru niveluri ridicate ale venitului, alţi factori (precum așteptările sau compararea socială) modelează relaţia dintre fericire și venit. În plus, angajaţii fericiţi obţin și recompense interpersonale – de exemplu, se bucură de mai mult sprijin din partea colegilor și superiorilor. Un studiu al cercetătorilor americani, care a urmărit evoluţia subiecţilor între 18 și 26 de ani, a arătat că starea de fericire a adolescenţilor a fost legată de satisfacţia legată de locul de muncă și de securitatea financiară de mai târziu.

Mai multe studii au sugerat că o stare de spirit benefică măreşte creativitatea subiecţilor (de exemplu, medicii cu o dispoziţie bună au reușit să rezolve problemele întâmpinate într-o manieră mai creativă decât omologii lor cu o dispoziţie neutră), dar și curiozitatea, extinzând atenţia și interesele subiecţilor.

Chiar dacă un număr impresionant de studii arată că persoanele fericite par să se bucure de mai mult succes la locul de muncă decât cele nefericite, există multe alte variabile care intervin în atingerea succesului (precum educaţia, inteligenţa sau perseverenţa), iar oamenii nefericiţi își pot construi, la rândul lor, cariere solide, conchide Lyubomirsky. Importanţa acestor studii rezidă însă în înţelegerea faptului că fericirea este o resursă foarte valoroasă în dezvoltarea profesională și că ea poate preceda succesul, la fel cum îl poate însoţi, cele două componente influenţându-se și potenţându-se reciproc. De asemenea, aceste informaţii pot influenţa organizaţiile în construirea unui mediu armonios, favorabil, care să crească fericirea angajaţilor și să aducă beneficii care să depășească cu mult costurile.

Responsabili pentru propria fericire

Este posibil să fii fericit în ciuda împrejurărilor, pentru că fericirea (și, de fapt, orice stare emoţională, inclusiv cele din registrul dizarmonios) este creată de modul în care interpretăm și ne raportăm la ceea ce se petrece, scrie profesorul Raj Raghunathan, de la Universitatea din Texas. Majoritatea dintre noi refuzăm să credem întru totul acest adevăr și încercăm să aducem argumente care să-l demonteze, imaginându-ne evenimente nefaste neobișnuite și întrebându-ne cum ar putea fi fericit cineva în aceste condiţii. Este greșit să te întrebi dacă poţi fi fericit în mijlocul unor evenimente nefaste extreme (pierderi financiare majore, declin accelerat al stării de sănătate), susţine Raghunathan, remarcând că aceste întrebări ne erodează încrederea că putem să ne menţinem o dispoziţie fericită în toate circumstanţele.

Capacitatea noastră de a gestiona răspunsul emoţional la condiţii de adversitate se dezvoltă gradual, începând cu provocările mărunte.

Ar fi util mai degrabă să ne întrebăm dacă reușim să rămânem optimişti în împrejurări moderat nefaste, care apar în mod obișnuit în viaţa noastră, pentru că, dacă nu ne-am antrenat să vedem incidentele minore într-o manieră care să ne conserve fericirea, avem șanse slabe de a face faţă cu bine dificultăţilor extreme. De fapt, la fel cum mușchii ni se dezvoltă folosind greutăţi adecvate, capacitatea de a gestiona răspunsul emoţional la condiţii de adversitate ni se dezvoltă gradual, începând cu provocările mărunte, explică profesorul.

O modalitate de a ne reconfigura creierul și a ne dezvolta optimismul este aceea de a scrie zilnic, timp de 21 de zile, trei motive noi de recunoștinţă, susţine Shawn Achor. Expertul povestește că a aplicat această strategie la fiecare companie cu care a lucrat și că, în final, rezultatele nu se lasă așteptate la cei care aplică riguros reţeta: creierul trece la un nou model de explorare a lumii din jur, deprinzându-se să identifice aspectele benefice.

Exerciţiul fizic, chiar de scurtă durată, ne influenţează fericirea. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii de la Universitatea din Michigan, după ce au analizat o serie de studii efectuate începând cu anii ’80. „Fiecare dintre studiile observaţionale a arătat o relaţie benefică între a fi activ fizic și a fi fericit”, a punctat profesorul Weiyun Chen, explicând că este nevoie doar de o cantitate mică de exerciţiu fizic pentru a influenţa starea de fericire. Mai multe studii au arătat că oamenii care au făcut exerciţiu doar o dată sau de două ori pe săptămână se simt mai fericiţi decât cei care nu au făcut niciodată mișcare. Alte studii au arătat că doar 10 minute de exerciţiu fizic pe zi se asociază cu o dispoziţie mai optimistă. Cei care au făcut mișcare timp de 30 de minute în majoritatea zilelor au fost cu 30% mai predispuși să se considere fericiţi decât sedentarii.

Studiile revizuite au fost totuși observaţionale, așa încât nu au putut stabili dacă există o relaţie directă de cauzalitate, sau cele două sunt doar corelate, și nici mecanismul prin care exerciţiul fizic ar putea influenţa fericirea. Este posibil ca interacţiunile sociale care au loc în timpul exerciţiilor fizice (pentru cei care merg la sală sau participă la activităţi sportive în comun), faptul că exerciţiile fizice îmbunătăţesc sănătatea sau pot modifica substanţele chimice din creier să fie factori care intervin în generarea de emoţii benefice, explică Chan. Totuși, până când cercetătorii vor investiga în detaliu toţi acești factori, cercetătoarea crede că putem rămâne la concluzia că persoanele care fac mișcare au o probabilitate mai mare de a fi fericite decât cele inactive fizic.

Concentrarea pe ceea ce trăim în momentul prezent reprezintă o strategie de a ne proteja fericirea zilnică, au concluzionat psihologii Matthew Killingsworth și Daniel Gilbert, de la Universitatea Harvard, în urma unui studiu care a arătat că obiceiul de a lăsa conştiinţa să rătăcească departe de acţiunile curente este nociv pentru fericirea noastră. La o concluzie apropiată a ajuns și profesorul Mihaly Csikszentmihalyi, care a definit un concept nou, starea de flux – o stare de bine care este atinsă în momentul imersiunii într-o activitate fără a mai percepe foamea, setea sau trecerea timpului. Starea de flux este mai ușor de atins în timp ce muncim decât în timpul liber, mai ales dacă ne petrecem momentele libere solitari, pentru că împlinirea vine mai ales din socializare, remarcă Csikszentmihalyi.

În cele din urmă, ne putem așeza viaţa pe traiectoria fericirii atunci când adoptăm o mentalitate de predare (surrender mindset), scrie profesorul Raj Raghunathan. O persoană cu mentalitate de predare nu se prăbușește atunci când unele dintre obiectivele sale devin nerealizabile, ci merge mai departe fără să fie afectată emoţional, investindu-și energia în atingerea altor obiective. Cel mai eficient mod de a dezvolta o astfel de mentalitate implică credinţa într-o inteligenţă sau forţă superioară din univers, scrie profesorul.

Deși admite că o asemenea idee este greu de digerat de către cei care au o orientare știinţifică, respingând dimensiunea religioasă, Raghunathan observă că predarea are legătură cu încrederea. Avem nevoie de încredere în oamenii cu care interacţionăm pentru a fi fericiţi și, de asemenea, depindem de încrederea că Cineva mai mare decât noi veghează asupra nevoilor noastre pentru a fi împăcaţi și fericiţi cu (sau în ciuda a ceea ce) ni se petrece, conchide profesorul, amintind de studiile care arată că persoanele religioase se bucură, în medie, de mai multă fericire decât cele nereligioase.

„Soarta mea este în mâna Ta”, scria regele David cu trei milenii în urmă. Aparent, el descoperise deja că predarea dorinţelor celor mai legitime în seama Creatorului său nu înseamnă capitulare, ci descătușarea încrederii și a libertăţii de a așeza fericirea și succesul pe coordonatele adevăratei măreţii.

Citiţi şi:
Fericirea lui DUMNEZEU (I)
Ştiinţa ascunsă a iniţiaţilor, ce îţi permite să obţii, cu uşurinţă, tot ceea ce este bun

 

yogaesoteric
14 iulie 2021