Fişiere OZN din Noua Zeelandă
Ufologul australian Paul Dean a devenit, în ultimii 20 de ani, expert în ceea ce priveşte aşa-numitele „fişiere OZN guvernamentale”.
Acţiunile sale, începute cu 7 ani în urmă, au avut un rol esenţial în a determina guvernul australian să facă publice fişiere clasificate şi necunoscute înainte ale Forţelor Aeriene Regale Australiene, ale Serviciilor Aeriene Australiene, ale Biroului australian pentru siguranţa Transporturilor şi ale Arhivelor Naţionale ale Australiei.
Dean şi echipa sa au folosit Legea privind libertatea informării pentru a obţine acces la fişiere anterior clasificate şi din alte ţări. El a adunat astfel un total de 240.000 de pagini de înregistrări guvernamentale legate de OZN-uri din întreaga lume, plus peste un milion de pagini de înregistrări de OZN-uri non-guvernamentale, inclusiv cărţi, buletine, monografii, articole de ziar, studii de caz, scrisori, articole de reviste şi materiale audiovizuale. Printre descoperirile sale recente se numără înregistrările OZN din timpul războiului din Vietnam. El este convins că există încă sute de mii de înregistrări privind OZN-urile, care sunt deţinute de diverse compartimente ale guvernului american, ca şi de alte guverne.
Interes activ
În iulie 2017, Paul Dean a publicat un amplu material referitor la faptul că guvernul Noii Zeelande deţine încă o cantitate masivă de fişiere OZN care nu au fost făcute publice. El a amintit că, în 1985, ufologul Timothy Good a cerut generalului maior Ewan Jamieson, şeful Statului Major al Forţelor Aeriene din Noua Zeelandă, să precizeze poziţia oficială a armatei Noii Zeelande în privinţa OZN-urilor. Într-o replică din 6 septembrie 1985, locotenent colonelul S.D. White a răspuns, în numele lui Ewan Jamieson, scriind: „Ministerul Apărării din Noua Zeelandă nu este însărcinat cu nicio responsabilitate formală pentru investigarea OZN-urilor… Şi nu este nici vreun alt departament guvernamental. Cu toate acestea, Ministerul are un interes activ faţă de toate aceste rapoarte şi, în limitele resurselor sale, efectuează investigaţii după cum este necesar.”
Dean califică această declaraţie oficială ca fiind „oarecum înşelătoare”. El a accesat, în martie 2017, Arhivele naţionale ale Noii Zeelande, introducând într-un motor de căutare cuvintele cheie: „obiect zburător neidentificat”, „OZN”, „obiecte zburătoare neidentificate”, „OZN-uri” (UFOs), „obiect necunoscut”, „obiecte necunoscute”, „farfurii zburătoare” şi altele asemenea. A obţinut astfel un număr surprinzător de mare de rezultate. Între acestea, erau multe fişiere deja făcute publice, dar şi un şir de fişiere necunoscute până la acea dată, între care unele cu acces public „restricţionat” pentru mai multe decenii, parte din ele deja cunoscute de ufologi.
În decembrie 2010, prin munca hotărâtă a lui Susan Hansen, directoarea organizaţiei „UFO Focus New Zealand Research Network”, Forţele de Apărare ale Noii Zeelande (NZDF) au făcut publice anumite fişiere referitoare la OZN-uri, care fuseseră clasificate anterior. Hansen a lucrat timp de paisprezece luni, împreună cu generalul locotenent Jerry Mateparae, şeful NZDF, pentru colectarea, declasificarea şi eliberarea pentru public a fişierelor respective, dintre care unele sunt vechi de aproape şaizeci de ani.
În cele din urmă, pe 22 decembrie 2010, NZDF a pus la dispoziţia publicului nouă dosare, care însumau 2101 de pagini. Unele dintre aceste materiale erau „redactate” în vederea desecretizării, prin urmare, multe detalii nu erau vizibile. Majoritatea rapoartelor OZN au valoare variabilă, fiind făcute de civili din Noua Zeelandă, ori prezentând anchete generale privind poziţia oficială a guvernului Noii Zeelande asupra problemei OZN. Multe documente reprezintă corespondenţa şi ancheta guvernamentală internă. O parte din materiale a fost generată de Ministerul Apărării, ori de entităţi precum directorul aviaţiei civile, filiala aviaţiei civile, departamentul aerian, ministrul aviaţiei civile, controlul traficului aerian, Ministerul Transporturilor, directorul general al Departamentului de Cercetare Ştiinţifică şi Industrială, Biroul Comun de Informaţii, poliţie, Serviciul Meteorologic din Noua Zeelandă, Observatorul astronomic Carter etc. Aceasta dovedeşte diversitatea entităţilor implicate în problematica OZN.
În Arhivele Noii Zealande unele fişiere pot fi accesate de oricine, altele sunt listate ca fiind cu „acces restricţionat” sau cu menţiunea „pot fi aplicate restricţii”. La acestea se specifică şi o dată de expirare a restricţiilor.
Paul Dean a descoperit, între altele, un fişier necunoscut înainte, care putea fi făcut public deja în 2010, intitulat „Spionaj – Apărare – Observaţii neidentificate”, cu cazuri înregistrate în intervalul 1963-1976. Metadatele fişierului nu dădeau niciun indiciu cu privire la provenienţa sa. Dar, între altele, documentul este o dovadă că NZDF nu a făcut publice toate fişierele OZN în 2010.
Un alt dosar, nici el cunoscut înainte, dar cu „acces deschis”, este intitulat „Afaceri politice – Spaţiul cosmic – Obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri)”, provenind de la sediul central al Ministerului Afacerilor Externe şi al Comerţului din Noua Zeelandă; cazurile sunt din perioada 1977-1982.
Agenţiile atmosferice şi meteorologice din Noua Zeelandă au avut şi ele dosare legate de OZN-uri. Unul, cu acces deschis, este intitulat „Oficiul Meteorologic: Cercetare: Obiecte meteorologice neidentificate”. Dosarul este interesant, deoarece este o evaluare a problemei OZN făcută de oameni de ştiinţă competenţi. Dar există şi alte dosare OZN provenind de la serviciile meteorologice. Unele ar putea proveni din colaborarea cu aviatorii pentru care s-au asigurat servicii meteo, ca şi din colaborarea cu serviciile meteorologice din Australia.
Informaţii interesante privind fenomene aeriene inexplicabile sunt conţinute şi în câteva dintre dosarele deja desecretizate. Un astfel de caz este cel numit „Luminile Kaikoura”, care se referă la o serie de observaţii OZN care au avut loc în decembrie 1978, deasupra lanţului de munţi Kaikoura din nord-estul insulei de sud a Noii Zeelande. Primul contact cu fenomenul s-a realizat pe data de 21 decembrie, când echipajul unei aeronave de marfă a companiei Safe Air Ltd a început să vadă lumini ciudate în jurul avionului lor. Piloţii au descris o parte dintre lumini ca având dimensiunile unei case, altele fiind mici, cu o strălucire ascuţită. Intruşii au apărut şi pe radarul de control al traficului aerian din Wellington, ca şi pe radarul de la bordul aeronavei.
Lumini reflectate?
La 30 decembrie 1978, un echipaj de televiziune din Australia a vrut să realizeze un film despre aceste observaţii OZN. Pentru a recrea atmosfera din avion, ei s-au îmbarcat într-un zbor către Christchurch. La un moment dat, cinci persoane aflate pe puntea de pilotaj au observat, din nou, timp de câteva minute, lumini neidentificate. Acestea au fost urmărite şi de controlorii de trafic aerian din Wellington şi au fost filmate în culori de către echipajul de televiziune. Se pare că un obiect a însoţit aeronava până aproape de aterizare. Apoi, avionul a decolat, cu acelaşi echipaj de televiziune, aflat încă la bord, îndreptându-se spre Blenheim. Când aeronava a ajuns la o altitudine de aproximativ 600 de metri, a întâlnit un glob gigantic, luminos, care s-a poziţionat în dreptul vârfului aripii avionului şi a rămas aşa timp de aproape un sfert de oră, în timp ce era filmat, privit, urmărit pe radarul aeronavei şi descris de martori pe o înregistrare audio realizată de echipajul TV.
În ciuda celor de mai sus, ulterior, Ministerul Apărării din Noua Zeelandă a spus că ceea ce s-a observat au fost probabil lumini reflectate de nori, provenind de la trenuri, maşini, ori de la pescadoare de calamari. Sau, în unele cazuri, au fost poate meteoriţi ori planeta Venus…
În Arhivă există şi fişiere ale poliţiei. Acestea – speculează Dean – s-ar putea referi la acele misterioase „bile din spaţiu” metalice, recuperate de agricultorii din apropierea oraşului Ashburton, pe coasta de est a insulei de sud a Noii Zeelande, la începutul anului 1972. În cele din urmă, obiectele s-au dovedit a fi rezervoare de gaz sub presiune, din aliaj de titan, de la misiunea spaţială Kosmos 482.
Dean este convins că, înafară de dosarele pe care le-a găsit, ar putea exista şi multe alte materiale OZN păstrate de guvernul Noii Zeelande, care nu sunt accesibile cercetătorilor. Ca şi în alte ţări, înregistrările OZN importante ar putea fi incluse în fişiere non-OZN sau păstrate în arhive ultrasecrete.
Citiţi şi:
Noi «Dosare X» ale Marii Britanii sunt puse la dispoziția publicului. Ce conțin ele?
yogaesoteric
27 ianuarie 2020