«Gardianul» minciunii publice

Dacă s-ar face un top al celor mai mari aberaţii susţinute de presă referitor la M.I.S.A. am avea foarte mulţi candidaţi. Cred însă că ziarul Gardianul s-ar situa printre primele locuri la categoriile: minciună, calomnie, rea-voinţă, dezinformare, lipsa documentării înainte de a scrie articolele, prezentarea unor opinii personale drept adevăruri. Nu ştim dacă lipsa de profesionalism de care dă dovadă acest ziar se datorează comodităţii sau doar dorinţei de a-şi atrage cititori printr-un senzaţional ieftin. Ştim însă că au existat mai multe cazuri în care era suficient ca jurnaliştii de la Gardianul să citească celelalte ziare. Ar fi văzut atunci că există colegi de-ai lor, care fiind prezenţi la faţa locului, contraziceau la modul flagrant ceea ce Gardianul prezenta despre acelaşi subiect.
Cel mai bun exemplu în acest sens este modul în care au fost reflectate manifestările din timpul Taberei Internaţionale de Yoga de la Costineşti din vara aceasta.

Iată ce scrie Jurnalul Naţional, ai cărui jurnalişti au fost de faţă la realizarea Spiralei de Hiatus: „Acordul obţinut din partea Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut ne permite să vă prezentăm, în exclusivitate, imagini şi informaţii din interiorul celui mai mare eveniment organizat de Tabăra Internaţională de Yoga de la Costineşti. Stau de vorba cu un membru al Comandamentului Taberei, care are sarcina de a filma cu o cameră orice eveniment se petrece în zonă. Pare un tip foarte cultivat, inteligent şi bun stăpân al artei conversaţiei. Aflu că e şi profesor de yoga din 1993. Mă întreabă ce are presa cu yoghinii. “Uite, participi la o meditaţie. Vezi pe cineva bând urina? Sau vreo orgie?“ Dau din cap că nu. Yoghinii pe care îi vad sunt îmbrăcaţi cât se poate de decent. Nu am remarcat nici un gest obscen“.

Şi iată ce scrie Gardianul despre acelaşi eveniment: „Yoghinii lui Bivolaru şi-au început ritualul privitor la înfăptuirea Marii Spirale – o poveste „ezoterică” – activitate care durează în fiecare an în jur de o săptămână şi începe între 15 şi 18 august. După cum ne-au declarat localnicii, mantrele lor s-au putut auzi în toată staţiunea. Oarecum, localnicii sunt deja obişnuiti cu această ciudăţenie, dar o privesc fără tăgadă ca pe o sectă şi sunt deranjaţi de vecinătatea „bisericii” lui Bivolaru în care yoghinii-şi beau urina şi schimbă şi alte fluide ca chiorii fără alegere, după cum ne-a declarat Floarea Moraru din localitate. Având în vedere declaraţia acestei femei, considerăm ca, în ciuda faptului că Bivolaru-i fugar, M.I.S.A. schimbă fluidele în continuare întru spiritualitate”. Nu cred că mai este nevoie de comentarii, fiecare îşi poate da seama de ridicolul în care se plasează singuri ziariştii de la Gardianul.

Calomnierea Simonei Lungu

Acelaşi lucru se petrece acum cu Simona Lungu. Deşi există ziare care şi-au dat seama că tot circul făcut în jurul cazului Simona Lungu este o orchestrare a serviciilor secrete şi nu mai înghit orice informaţie le este aruncată,  Gardianul rămâne pe baricade (oare împotriva cui?) păstrând acelaşi stil lipsit de profesionalism. Pe 12 noiembrie au fost  publicate 2 articole despre Simona Lungu:  “Acum (după ce şi-a dat demisia, n.n.), Simona Lungu poate recunoaşte că e adeptă MISA“ şi “Judecătoarea-porno poate practica în voie yoga în M.I.S.A.”.  Ambele titluri sugerează că a fi cursant yoga la M.I.S.A. este o ilegalitate. Altfel ce sens ar avea să spui că i se acordă cuiva dreptul de a-şi afirma apartenenţa la o organizaţie care nu este în afara legii, drept care oricum îi este garantat prin constituţie?! E ca şi cum ai spune că un student recunoaşte că este student la ASE (Doamne, ce grozăvie!).

Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu Gregorian Bivolaru care a fost arestat pentru trecerea frontierei în condiţiile în care era perfect liber să treacă frontiera. La fel s-a procedat şi în cazul Mădălinei Dumitru despre care Gardianul a scris când ea a împlinit 18 ani: “De ieri, fosta iubită a lui Gregorian Bivolaru, Mădălina Dumitru, este majoră şi poate intra în rândurile M.I.S.A.”, de parcă există vreo lege care interzice tinerilor sub 18 ani să frecventeze cursuri de dans, karate, aerobic sau yoga. Vedem cum scenariul se repetă şi vizează scoaterea M.I.S.A. în afara legii dacă nu oficial (pentru că nu există nici o probă împotriva M.I.S.A.) cel puţin în ochii opiniei publice.

Voi comenta în continuare cele scrise în articolele din 12 noiembrie:

„Inspectorii Curţii de Apel Bucureşti au „muncit” fără spor pentru a elucida misterul apariţiei Simonei Lungu în filmul erotic „Secretele Seducţiei” şi al apartenenţei la Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut. Judecătorii-inspectori nu au reuşit să dea un verdict”.

Bieţii inspectori, oare cum puteau să muncească  altfel decât în van, dacă încă de la început, aşa zisele probe pe care s-a construit tot scandalul se clătinau mai ceva ca blocurile în timpul cutremurului? Probabil că şi inspectorii trebuie să demonstreze că muncesc, că doar nu degeaba plătim impozite ce îngroaşă bugetul de stat.

În plus, apartenenţa la M.I.S.A. a judecătoarei nu a fost un mister iar ea a declarat deschis acest lucru de la început. Deja a spune că judecătoarea recunoaşte că face yoga la MISA sună ca şi cum ea şi-ar recunoaşte o vinovăţie, ori a face Yoga nu este o vină şi nici o ruşine pentru nimeni.  Cei de la  Gardianul au uitat probabil ce scriau pe 1 octombrie:  “Simona Lungu a recunoscut ca este practicant yoga, dar că nu vede nimic rău în asta, mai mult, nu a negat că este membru M.I.S.A.” [n.n. că urmează cursul de yoga].

„A doua demisie a judecătoarei Simona Lungu a venit pe neaşteptate, lăsându-i pe magistraţii care urmau să ia o decizie în cazul ei fără obiectul anchetei”.
Care obiect al anchetei? Aşa zisele evidenţe aduse împotriva judecătoarei erau doar nişte bănuieli, iar simulacrul de expertiză a ajuns la concluzia că atât ea cât şi femeia de pe casetă au părul negru şi ochii verzi. Sunt mii de românce cu părul negru şi ochii verzi. În viziunea „experţilor” ar însemna că toate ar fi putut apare pe acea casetă. Da, dar nu toate sunt judecătoare şi nu toate practică Yoga la MISA… Se poate spune în schimb că magistraţii s-au străduit din răsputeri să o scoată pe judecătoare vinovată de ceva, nici nu mai conta de ce.

„ Simona Lungu a demisionat din Magistratură, fie din proprie iniţiativă, fie sfătuită de anchetatorii ei, care i-ar fi spus că e mai onorabil să se retragă singură decât să fie sancţionată şi expusă oprobriului public”.
Oare cum poate să dorească o persoană să evite oprobiul public şi sancţionarea tocmai acum, după ce timp de aproape două luni pe prima pagină a ziarelor şi în jurnalele de ştiri s-a vorbit despre ea ca despre un star porno, a fost pusă la zid şi s-a aruncat în ea cu noroi fără ca ea să fie vinovată de nimic? În acest context îmi amintesc de „stratagema” postului TV Antena 1 care – culmea ridicolului! – a chemat o veritabilă „porno-star” să-şi dea cu părerea (probabil în calitate de stâlp al societăţii) despre această chestiune.

„Gestul de luni dovedeşte că fosta judecătoare Simona Lungu recunoaşte că este vinovată şi se declară învinsă”.
Există o veche vorbă românească : „vulpea când nu poate ajunge la struguri, spune că sunt acri”. Cam în acelaşi mod prostesc se procedează acum. Văzându-şi dejucate planurile murdare, singurul lucru ce le mai rămâne este să continue să împroaşte cu noroi aşa cum au făcut şi până acum.

Demisia judecătoarei Lungu dovedeşte încă o dată că Justiţia română este coruptă şi încă şi mai grav că Justiţia română este incapabilă să respecte legea, încălcând chiar ea un drept fundamental, acela al libertăţii de conştiinţă. Demisia judecătoarei Lungu dovedeşte că în această ţară o persoană poate fi acuzată pe nedrept, arătată cu degetul, considerată vinovată doar în baza unor bănuieli. Simona Lungu şi-ar fi călcat în picioare demnitatea dacă ar mai fi rămas alături de acei oameni care, deşi cunosc foarte bine cum stau lucrurile, închid ochii şi continuă să facă jocul celor ce îi manipulează. Probabil că încă mai trăiesc cu iluzia că au un scaun de apărat.

Pata de pe obrazul justiţiei nu a fost creată de Simona Lungu, ci de părtinirea, lipsa de obiectivitate şi de bun simţ de care au dat dovadă toţi cei implicaţi în anchetarea acestui caz.

14 noiembrie 2004