George Bush, CIA, controlul conştiinţei și abuzul sexual asupra copiilor (I)

 

Fiinţa umană, atunci când îi este relevat un adevăr crud, are trei stadii de reacție. Primul este negarea, fără niciun argument logic, al doilea este cel de opoziție vehementă, iar cel de-al treilea este de acceptare unanimă, conștientizare și adaptare la condițiile adevărului de care a luat cunoștință.
Oare voi unde vă veți afla după ce veți citi aceste dovezi tulburătoare? Și este doar un episod din capitolul „trafic și abuz de copii” care se practică în prezent la scară mondială!

La 28 ianuarie 2003, pe fondul războiului iminent cu Irakul, presa britanică a informat pe scurt despre Operațiunea Ore, cea mai amănunțită și cuprinzătoare anchetă polițienească a crimelor împotriva copiilor, înainte de a fi spulberată de guvernul Blair. În afară de implicarea chitaristului rock Peter Townsend de la Who, raportul a susținut că membrii superiori ai guvernului lui Tony Blair au fost cercetați pentru pedofilie și recurgere la pornografie infantilă. Odată ce investigația a ajuns la membrii de rang înalt ai Guvernului, Blair a mușamalizat știrile despre această poveste. Raportul britanic nu a fost primul caz de acest gen. De fapt, acesta a urmat unui alt raport din Portugalia.

Pe 27 noiembrie 2002, presa a raportat existenţa unei reţele de pedofilie care opera la un orfelinat de stat. The Guardian informa că scandalul amenința să includă diplomați, personalități mass-media și politicieni de rang înalt. Printre dovezi au fost și fotografiile oficialilor guvernamentali de rang înalt cu băieții tineri de la orfelinatul Casa Pia din Lisabona. Cu toate acestea, și mai șocante au fost dezvăluirile potrivit cărora abuzurile sexuale sistematice ale copiilor au avut loc de mai bine de 20 de ani și erau cunoscute de mult timp de poliție și de alte autorități.

La 14 ianuarie 2002, revista Insight publica acuzațiile formulate de Ben Johnson împotriva angajatorului său Dyncorp, un contractor militar important. Johnson a acuzat că oficialii și angajații companiei Dyncorp s-au dedat la comportamente perverse, ilegale și inumane, ce implicau cumpărarea de arme ilegale, de femei, pașapoarte falsificate și participarea la alte acte imorale. Johnson a fost martor când supraveghetorii și colegii săi cumpărau sclave sexuale între 12 și 15 ani. Dacă prostituția este cea mai veche profesie din lume, comerțul sexual la nivel mondial este o afacere mare.

Profitul realizat în urma traficului de imigranți ilegali în Canada este estimat între 120 și 400 de milioane de dolari pe an, realizat de pe urma a aproximativ 8.000 până la 16.000 de persoane care sosesc anual în Canada în mod ilegal. Estimarea provine din studiul de impact privind criminalitatea organizată din Canada. Majoritatea imigranților ilegali sunt forțați să se prostitueze, majoritatea lor provenind din Vietnam și China. Odată introduse în Canada, fetele tinere sunt vândute ca sclave în întreaga rețea de prostituţie din America de Nord. În plus, aceasta nu se petrece doar în Canada. Tinerele rusoaice și ucrainence care doresc să emigreze în Israel sunt adesea traficate în țară și sunt la mila proxeneților lor.

Mai dezgustător este rolul pe care guvernului Statelor Unite îl joacă în facilitarea acestui comerț sexual global. În loc să-i interzică companiei de aviaţie Dyncorp să încheie contracte cu Ministerul Apărării, regimul lui George W. Bush a recompensat-o prin acordarea unor contracte importante pentru războiul irakian.

Chiar mai revoltătoare este susținerea pe care Departamentul de Stat o acordă saudiților. Este cunoscut de mult timp că Peninsula Arabică este implicată în comerțul de sclavi. Majoritatea sclavilor provin din India sau Africa, iar odată cu descoperirea resurselor de petrol, saudiții au devenit mai selectivi și sunt cunoscuți drept cumpărători de vârf. Guvernul Arabiei Saudite continuă să refuze semnarea Tratatelor Organizației Națiunilor Unite privind sclavia și extrădarea. Au existat mai multe incidente în trecut, în care mass-media a raportat că un sclav al unui prinț saudit adus în Statele Unite a scăpat. Departamentul de Stat intervine și predă sclavul scăpat de prințul saudit și apoi incidentul este uitat. Departamentul de Stat îi scutește pe prinții saudiți de procedurile personalizate obișnuite, astfel un sclav copil cumpărat de un prinț saudit poate fi livrat în avionul său și poate să călătorească fără pașaportul necesar copilului.

O „norocoasă” victimă care a fost implicată în cercul sexual din Orientul Mijlociu este fosta Miss USA, Shannon Marketic. Ea a fost atrasă în Brunei prin ceea ce credea că va fi un post legal ca fotomodel. Fiind un caz intens mediatizat, ea a s-a întors în Statele Unite unde a depus o plângere. Fosta Miss America a pierdut procesul, deoarece Departamentul de Stat a acordat imunitate răpitorilor săi.

Mulţi copii care au dispărut în Statele Unite, au căzut victime acestui comerț sexual global. Există însă o parte mult mai sinistră în ceea ce privește molestarea copiilor. Este fără îndoială aspectul cel mai macabru și mai sinistru la care a recurs SUA – experienţe pe oameni la care au participat savanţii nazişti recrutaţi după război, proiectul CIA – MK-Ultra.

Acest proiect grotesc al experimentelor terifiante privind controlul în sfera conştiinţei a luat naştere din proiectele CIA anterioare ce vizau descoperirea unui ser al adevărului. Începuturile unui asemenea proiect datează din timpul căutării Biroului de Servicii Strategice (OSS) a serului adevărului în timpul războiului, pe care voiau să-l folosească pe prizonierii capturați în „U-boats” (vestitele submarine naziste, n.b.). Experimentele au fost limitate și singura substanţă pe care au găsit-o care să producă rezultatele dorite a fost canabisul. Potrivit lui Anthony Cave Brown, autorului cărţii Ultimul erou, experimentele s-au limitat la testarea unei singure persoane. În plus, dr. George Estabrooks de la Universitatea Colgate a efectuat experimente asemănătoare cu metodele naziste de spălare a creierului prin droguri și hipnoză. Conexiunile lui Estabrooks cu armata, CID (Brigada Omucideri), FBI și cu alte agenții sunt încă secretizate. Cu toate acestea, se pare că medicul nu s-a putut abţine să nu vorbească ocazional despre experiențele sale.

În timpul războiului, aliații au capturat documente ale experimentelor naziste derulate pe deținuții de la Dachau, cu mescalină și alte psihedelice, pentru descoperirea unui ser al adevărului.  Medicul responsabil de experimentele din Dachau a fost dr. Hubertus Strughold. Strughold a fost de asemenea implicat în experimente barbare ce studiau comportamentul organismului în condiţii atmosferice similare celor de la mare altitudine. Strughold a fost adus în Statele Unite pentru a coordona Proiectul Paperclip și a devenit părintele medicinii aerospaţiale. Folosirea medicamentelor care alterează conștiința asupra deținuților a pus bazele cercetării CIA asupra serului adevărului și al controlului în sfera conştiinţei.

Primele cercetări din Statele Unite ale Americii asupra serului adevărului au început în 1947, odată cu proiectul CHATTER inițiat de marină. Proiectul a fost anulat în 1953. În 1949, la Edgewood Arsenal, CIA a început proiectul Bluebird folosind oameni de știință naziști pentru a găsi un ser al adevărului. Proiectul Bluebird a devenit ulterior proiectul Artichoke și în cele din urmă s-a transformat în MK-Ultra. MK-Ultra a fost de o mai mare anvergură, vizând controlul în sfera conştiinţei, iar mijloacele de realizare a acestuia nu se limitau la droguri și psihedelice. Experimentele MK-Ultra includeau hipnoza, lobotomia, electroșocul, privarea senzorială, ESP (percepţia extrasenzorială), experimente cu droguri administrate sub hipnoză, precum și abuzul sexual.

În mod ironic, prima utilizare pe scară largă a sexului de către CIA a venit dintr-un program ce viza şantajarea politicienilor americani, condus de Edwin Wilson. Politicienii erau atraşi în anumite situaţii în care să-și trăiască propriile fantezii sexuale. Cu camerele ascunse pregătite, politicianul respectiv era apoi filmat, iar ulterior înregistrarea era folosită pentru a-l șantaja pentru a susține proiectele și opiniile agenției. Abilităţile lui Wilson în legătură cu aceste practici au fost folosite de la începutul anilor 1950, când a preluat o rețea de grupuri de homosexuali și pedofilii din activul CIA și al consilierului Comitetului McCarthy, Roy Cohn.

În timp ce MK-Ultra s-a concentrat în primul rând pe folosirea medicamentelor pentru a obţine controlul în sfera conştiinţei, alte proiecte ale CIA au ajuns să folosească trauma pentru a atinge acest rezultat, cum ar fi proiectul Monarch.

Proiectul Monarch a început oficial la începutul anilor 1960, deși neoficial la o dată mult anterioară. Monarch ar fi evoluat din subproiectele MK-Search, cum ar fi Spellbinder, care a fost un program prin care se urmărea crearea candidatului manciurian, sau de asasini adormiți, care ar putea fi activați folosind cuvinte codate (genul de lunetiști singuratici, des întâlniți în SUA de azi, sau acei nebuni care împușcă în școli, fără discernământ și apoi ori se sinucid ori sunt anihilați de poliție, n.b.).

MK-Ultra rămâne încă clasificat drept top secret. Oficial, CIA refuza să recunoască aceste programe. După Watergate (operațiunea prin care președintele Nixon a fost determinat să demisioneze din funcție, n.b.), CIA a eliberat documente voluminoase în temeiul Legii libertății de informare, privind MK-Ultra și alte proiecte. Câteva cărți de calitate au văzut lumina tiparului în urma acestor divulgări. Poate că cea mai evidentă recunoaştere a programului a apărut într-un interviu acordat de William Colby lui Anton Chaitkin, de la New Federalist. Când l-a întrebat direct ce poate spune despre proiectul Monarch, Colby a răspuns furios: „Am oprit treaba asta la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970”.

Cel mai publicat caz este povestea lui Cathy O’Brien, relatată în cartea Trance Formation of America: Povestea reală a vieții unui sclav CIA. O’Brien este o supraviețuitoare care s-a recuperat şi şi-a relatat experienţa. Ca mulți alții, Cathy a fost introdusă în program de tatăl ei pervers. Cathy vorbeste despre o serie întreagă de acţiuni criminale: prostituție (comerţul cu sclavi albi) cu cei din eşaloanele politicii mondiale, misiunile sub acoperire de cărăuş de droguri (drog mule) și curier. Un alt supraviețuitor, Paul Bonaci, care a îndurat două decenii de tortură în cadrul Proiectului Monarch, a oferit o solidă coroborare a probelor ce demonstrau crimele și corupția la scară largă, de la nivel local până la Casa Albă. El a depus mărturie despre bărbații abuzați sexual, selectați din Nebraska și care au fost supuşi la un examen bacteriologic microscopic (BAAR) în apropiere de Offutt. Acolo au fost supuși unei programări intense de tip Monarch, conduse în special de comandantul Bill Plemmons și de fostul lt. col. Michael Aquino.

Programarea Monarch implică traumatizarea victimei pentru a dezvolta în ea mai multe personalități. Molestarea sexuală și practici oculte malefice sunt instrumente standard pentru programatorul Monarch. Există mai multe niveluri de programare Monarch.

Alpha este privită ca programare generală în cadrul personalității de bază.
Programarea Beta, sau programarea sexuală, elimină toate comportamentele morale învățate și stimulează instinctul sexual primitiv, lipsit de inhibiții.
Delta este cunoscută ca programarea criminalilor. Subiecții sunt lipsiți de frică și sunt foarte sistematici în îndeplinirea misiunii lor. Instrucțiunile de autodistrugere sau de sinucidere sunt stratificate la acest nivel.
Alte niveluri de programare se referă, în general, la o metodă de auto-distrugere sau eschivare dacă victima a fost cumva capturată după ce și-a îndeplinit misiunea.

Etapele inițiale ale programării încep de obicei undeva în primii șase ani ai vieții victimei. Datorită traumelor induse prin electroșoc, abuz sexual și alte metode, conştiinţa victimelor se împarte în personalități alternative pentru a face față traumei. Aşa-numita „tulburare de personalitate multiplă” este în prezent recunoscută ca „tulburare de identitate disociativă” și se află la baza programării Monarch.

Condiționarea suplimentară a conştiinţei victimei este amplificată prin hipnotism, constrângere prin legarea mâinilor şi a picioarelor, inducerea alternativă de senzaţii plăcute şi dureroase, deprivare de hrană, apă, somn și inducerea de halucinaţii prin utilizarea de medicamente. Pentru a păstra secretul proiectului MK-Ultra și al proiectelor sale asociate, CIA a împărţit cercetarea, derulând-o în mai multe universități, spitale și închisori. Canadienii sunt încă afectaţi de casa ororilor găsită în laboratoarele dr. Cameron din Montreal. Cercetarea lui Cameron a fost sponsorizată de CIA. Implicarea lui Cameron în cercetările asupra controlului conştiinţei a fost cel mai bine documentată datorită procesului civil al Orlikow și colaboratorilor vs. Statele Unite. În 1988, instanța a ordonat Departamentului de Justiție al SUA să plătească reclamantei 750.000 de dolari. În plus, guvernul canadian a evaluat despăgubirile la 8 milioane de dolari.

Etapa finală de programare are loc de obicei în bazele militare, pentru asigurarea securităţii.

Citiți continuarea acestui articol

Citiţi şi:

Elitele mondiale sunt implicate în traficul uman pentru pedofili, sataniști și sacrificiile umane ale aristocraților? (I)

MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA

MKULTRA, sinistrul program canadian de spălare a creierului, ce a fost finanțat de CIA. Guvernul Canadei plătește deja daune victimelor 

 

yogaesoteric
14 ianuarie 2020

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More