Impresiile unui martor ocular imparțial care a asistat la ultima fază a procesului împotriva lui Gregorian Bivolaru

Am primit pe adresa redacției Yogaesoteric o mărturie în felul ei impresionantă, pe care v-o punem la dispoziție chiar dacă unii vor spune că ea vine cam târziu. Noi le vom putea răspunde că este mai bine mai târziu decât niciodată.

Impresiile unui martor ocular imparțial care a asistat din curiozitate la ultima fază a procesului împotriva lui Gregorian Bivolaru, proces care în mod indirect este și un proces împotriva MISA

Aspecte relevante din cadrul termenului de judecată din 14.06.2013

În primul rând doresc să precizez că toate elementele pe care le voi relata referitor la ultimul termen de judecată din procesul domnului Gregorian Bivolaru de la ICCJ – la care am fost prezentă în sală – sunt realizate de pe poziția unui observator neutru. Consider că poziția mea de observator direct în această ședință publică de judecată a fost una de mijloc deoarece nu făceam parte nici din tagma reprezentanților meschini și răuvoitori ai presei, dar nici dintre cei care aveau o implicare directă în acest dosar, respectiv avocații și martorii apărării.

Doresc așadar să relatez unele aspecte reale, care nu au apărut deloc pe canalele media (radio, tv, presă). Sunt de altfel sigură că ele nici nu vor apărea vreodată întrucât este mai mult decât evident că aceste canale media nu au niciun interes să arate (așa cum ar fi normal într-o societate corectă) care este de fapt adevărul în această direcție. Tocmai de aceea consider că este necesar ca toate aceste aspecte revoltătoare să fie cunoscute de cât mai multe persoane, pentru a putea trage niște concluzii juste și înțelepte legate de cadrul în care s-a desfășurat acest proces și cum au fost luate apoi deciziile finale.

Datorită mediului profesional în care m-am dezvoltat, cunosc foarte bine modul în care funcționează mediile de informare și de asemenea impactul pe care acestea îl au asupra celor care primesc o anumită informație și receptează mesajul ei. De aceea pot spune că sunt convinsă că foarte mulți oameni au fost influențați atât direct cât și indirect de tot ceea ce a fost difuzat, numai în sens negativ, pe toate canalele media. De aceea am considerat că este în primul rând o datorie morală pentru mine, ca ființă umană care mă ghidez după cele mai înalte valori etice, să prezint unele aspecte reale și evidente de la acest termen de judecată din 14.06.2013, altele decât cele care am observat că deja au fost prezentate și difuzate.

De asemenea, consider că deși s-au prezentat deja pe site-ul yogaesoteric.net multe aspecte juridice și opinii pertinente despre abuzurile flagrante realizate în acest caz, prezentarea unor exemple și situații concrete care ilustrează din plin aceasta, poate fi de un real folos pentru toți cei care doresc să se edifice. Vă asigur că toate aceste aspecte sunt reale și ele pot fi oricând confirmate și de alte persoane care au asistat la această ședință publică și în mod sigur ele pot fi verificate și în înregistrările din sala de judecată.

Precizez că am participat și la alte termene ale acestui proces din curiozitate și pentru a mă convinge prin experiență directă de atitudinea reală și de intențiile care stăteau la baza atitudinii celor care trebuiau să administreze într-un mod corect și imparțial acest caz și să dea apoi un verdict corect. Însă, ceea ce s-a petrecut la această ședință din 14.06.2013 a întrecut cu mult anticipările mele și din păcate a dat pe față toate mârșăviile și relele intenții ale celor de la ICCJ care s-au ocupat de soluționarea acestui dosar.

Încă de la începutul ședinței m-a uimit și stupefiat atitudinea cu care cei trei magistrați ascultau pledoariile finale ale avocaților apărării. Ei manifestau permanent un maxim dispreț, sarcasm nedisimulat și o nerăbdare evidentă pe tot parcursul celor patru ore și jumătate cât a durat ședința. Atenția dânșilor era îndreptată oriunde altundeva, numai la avocații apărărării, care își susțineau în picioare cauza, nu, judecătorii privind mai mereu pe fereastră sau la ceas. Ei chiar făceau glume și râdeau sarcastic la adresa avocaților apărării, care prezentau o argumentație profesionistă, cu o atitudine respectuoasă. Pentru mine a fost șocant, trebuie să recunosc, să asist la acest spectacol sinistru și nu pot să accept faptul că un judecator al ICCJ, care are datoria de a fi drept, echitabil și imparțial în orice circumstanță, poate avea un asemenea comportament, lipsit de orice considerație, nu neapărat față de colegii de breaslă, ci față de ființa umană în general.

Faptul că acești judecători deja dăduseră sentința chiar cu mult timp înainte de finalizarea procesului era foarte evident. Ei trădau aceasta prin numeroase gesturi și remarci care la o privire atentă îi deconspira în cel mai flagrant mod. De exemplu, judecătorul Ionuț Matei a făcut de mai multe ori un gest de lehamite cu mâna atunci când judecătoarea Ioana Bogdan îi semnala discret unele dintre aspectele pe care le susțineau avocații apărării, și apoi, prin limbajul semnelor – care era evident chiar și pentru un necunoscător – transmitea ceva de genul: „Lasă-i să vorbească, oricum este degeaba întrucât noi deja am dat verdictul de condamnare”.

Nu am studiat dreptul, dar din cunoștințele mele generale mă întreb cum este posibil ca un judecător de la cel mai înalt for al justiței din țară să dea cu atâta nonșlanță un verdict fără ca nici măcar să disimuleze că deliberează sau că analizează argumentațiile finale ale apărării??

În sprijinul acestei idei, și anume că verdictul era deja dat, am să mai vin cu o relatare concretă din timpul ședinței, care pentru mine a fost edificatoare și sper că va fi la fel și pentru mulți alții. La un moment dat, atunci când unul dintre avocații apărării a vrut să citească declarația finală (autentificată la notariat) a presupusei părți vătămate Mădălina Dumitru, el a fost brusc întrerupt de judecător și nu a mai fost lăsat să citească în continuare din declarație. Țin să menționez că după câte am înțeles acea declarație era foarte importantă, constituind un punct cheie în luarea deciziei finale în dosarul care se judeca. Avocatul apărării a dat atunci dovadă de mult bun-simț și de prezență de spirit și, nelăsându-se intimidat, a spus respectuos că în acest caz declarația respectivă va fi depusă la dosar pentru a fi analizată ulterior. Atunci judecătorul Ionuț Matei a șoptit tăios printre dinți: „Asta dacă o să mai apucați!”. M-am întrebat atunci în sinea mea: „Cum adică, domnule judecator, dacă o să mai apuce?! Adică dumneavoastră deja ați închis dosarul, ați dat sentința – evident negativă – deși procesul este încă în plină desfășurare?? Păi ce, ne aflăm la Teatrul Național și ne uităm la un spectacol al cărui final îl știm dinainte??”

Vă mai mărturisesc că am urmărit să fiu foarte atentă pe tot parcursul acestei ședințe, astfel că am putut să observ anumite nuanțe fine și de asemenea să remarc că însuși judecătorul Ionuț Matei își deconspira adevăratele intenții, atât prin gesturi, cât mai ales prin unele replici contradictorii rostite la anumite intervale de timp.

De exemplu, în perioada de început a ședinței, una dintre avocatele apărării a spus că Mădălina Dumitru nu a beneficiat de o expertiză psihologică adecvată în fazele de început ale dosarului, astfel că această expertiză a fost refăcută cu un alt psiholog, pentru că cel care realizase inițial raportul s-a dovedit că nu avea acreditarea necesară. Atunci judecătorul a întrebat tăios, în stilul său persuasiv specific, chiar pe un ton acuzator, dacă acest psiholog care a realizat ulterior a doua evaluare este cumva membru MISA. Avocatul apărării a spus că nu cunoaște acest aspect. Spre finalul procesului, atunci când deja nu se mai vorbea despre așa-zisele fapte penale din dosar (ci despre cu totul altceva, lucrurile luând o amploare foarte mare), una dintre avocatele apărării a remarcat că se fac unele discriminări în ceea ce-i privește pe mebrii MISA, chiar în cadrul procesului. Atunci domnul judecator a spus pe un ton zeflemitor că acesta nu este un proces anti-MISA, ci se judecă fapte penale de drept comun. Dar presupunând că este așa, de ce l-a interesat atunci pe dl. judecător dacă acel psiholog este sau nu membru MISA, dorind chiar să anuleze instantaneu, într-un mod samavolnic, credibilitatea acestuia chiar în timpul procesului? Prin chiar spusele sale, domnul judecător a dovedit încă o dată – ceea ce era deja evident pentru orice persoană înzestrată cu bun-simț și inteligență – că acesta a fost un proces nu împotriva domnului Gregorian Bivolaru, ci chiar împotriva MISA.

Un alt aspect revoltător, pe care îl consider foarte important, este faptul că atunci când unul dintre avocații apărării, care era specializat și în Drepturile Omului, a vrut să aducă unele argumentații în această direcție (argumentații care se putea observa cu ușurință că erau foarte documentate și susțineau în mod obiectiv apărarea), el nu a fost lăsat de judecător să continue. Atunci avocatul apărării a spus: „Stimate domnule președinte, dar știți că aceste aspecte despre Drepturile Omului sunt foarte importante și sunt avute în vedere în cadrul multor procese”. Judecătorul Ionuț Matei a replicat tăios: „Or fi! Dar nu în cadrul acestui proces, nu aici la ICCJ și în niciun caz în fața acestui complet!” La această replică consider că nu mai poate fi adăugată decât celebra expresie „No comment”, concluziile tragice fiind evidente pentru fiecare.

Am remarcat, de asemenea, de-a lungul desfășurării procesului, că domnul judecător  Ionuț Matei a încercat de mai multe ori să minimizeze importanța acestui proces. Pentru că totuși nu reușea aceasta de fiecare dată, Ionuț Matei avea adeseori răbufniri furioase, care demascau atât factura inchizitorială a procesului cât și atitudinea acestuia plină de ură nu numai la adresa domnului Gregorian Bivolaru, ci chiar împotriva tuturor membrilor și simpatizanților MISA. Astfel, spre finalul ședinței a fost exprimată opinia că procesul în cauză este de fapt unul politic. Acest lucru l-a deranjat teribil pe domnul judecător. El a remarcat cu glas tare că până și persoanele de afară care se aflau vis-a-vis de clădirea ICCJ (persoane care susțineau un miting autorizat de protest, pe care Ionuț Matei le observase tot timpul ședinței, în care dânsul mai mult privea pe fereastră afară) susțineau prin bannerele afișate că acesta este un proces politic. Drept urmare, vizibil iritat, judecătorul Ionuț Matei a adresat spre finalul procesului un adevărat tir de întrebări (care mai mult aminteau de modul de interogare securist) cu privire la afirmațiile avocaților că acest proces ar avea o factură politică.

De asemenea, tot în jurul acestei teme, unul dintre avocați a îndrăznit să-i spună în față domnului judecător că descinderile din anul 2004 și abuzurile de atunci împotriva MISA au reprezentat cea mai mare operațiune de tip polițienesc de după 1989. Atunci judecătorul Ionuț Matei a dat din nou o replică în stilul său zeflemitor specific, spunând pe un ton sarcastic: „Mă rog… credeam că au fost Mineriadele”.

Tot timpul judecătorul Ionuț Matei a încercat să manipuleze mental în așa fel situația în sala de judecată încât să reducă la minim importanța cauzei, astfel încât procesul să pară unul banal, de așa-zise „infracțiuni de drept comun”. Însă pentru oricine care asista la proces era evident că este în realitate vorba de cu totul altceva, fapt care reieșea atât din unele afirmații care îi scăpau probabil din greșeală domnului judecător, cât și din atitudinea sa răuvoitoare.

M-am întrebat revoltată de ce toate acele hiene ale presei care erau prezente atunci în sala de judecată și care vânau orice element senzațional, nu au scris măcar o dată și despre aceste aspecte? Și când îi numesc astfel pe acești reprezentanți ai presei să știți că nu exagerez cu nimic. Am fost foarte dezamagită să-i observ pe acești pseudo-reprezentanți ai jurnalismului și iată că, din păcate, tocmai ei sunt cei care au transmis știrile despre acest proces, știri care au circulat foarte mult în toată media.

Pe plan profesional am avut contact cu multe persoane din zona reprezentanților media, astfel că pot afirma că cei care au fost prezenți în sală din partea presei și a televiziunilor nu aveau nimic în comun nici cu profesionalismul care  ar trebui să-i caracterizeze (dând in schimb dovadă de multă imaturitate), nici cu normele elementare de bun-simț (intrau în sala de judecată cu mult tupeu, când aveau ei chef, trântind ușa după ei și manifestând o atitudine ostilă și răuvoitoare gratuită).

Un alt exemplu care îmi vine acum în minte și care ilustrează aspectele de mai sus (și poate chiar și altele care scapă cu vederea la această primă analiză), este acela că atunci când se aștepta în holul ICCJ decizia finală din cadrul acestui proces, unul dintre reprezentanții unei televiziuni a sunat un coleg și, vorbind destul de tare, a spus: „Băi, pregătește și tu un flash (știre pe scurt) și scrie că Gregorian Bivolaru a fost condamnat la mulți ani de închisoare”. Vă reamintesc că aceasta avea loc în condițiile în care verdictul final nu fusese încă anunțat oficial de către reprezentanții ICCJ.
Consider că este important să se știe de ce factură erau acești reprezentanți ai presei, fiind convinsă că aceste observații semnificative conferă o cu totul altă viziune despre tot ceea ce a apărut în presă, pe internet și la televiziune despre procesul lui Gregorian Bivolaru.

Sper că toate aceste lucruri pe care le-am relatat vor fi pentru mulți de ajutor și îi vor edifica asupra unor aspecte, așa cum și eu m-am convins prin experiență directă de această mare nedreptate care s-a realizat în cadrul acestui proces.

În încheire, doresc să afirm că sunt pe deplin convinsă că Adevărul Divin va ieși cât de repede la iveală și va triumfa, în ciuda condițiilor aprige de până acum, deoarece DUMNEZEU TATĂL este și rămâne în veșnicie Cel Atotputernic!

Sophia

Citiți și:

Abuzurile incalificabile din procesul lui Gregorian Bivolaru confirmă decizia autorităţilor suedeze de a-i acorda mentorului MISA statutul de refugiat

Comunitatea internaţională a drepturilor omului reacţionează la controversata decizie judecătorească în cazul lui Gregorian Bivolaru

 

yogaesoteric
28 octombrie 2013