În spatele fațadei: Cultura avortului este un cult transumanist al morții

Există două forțe principale care promovează agenda avortului, dintre care una e mai puțin vizibilă decât cealaltă. Prima este cea cunoscută de toți: feminismul din al treilea val. A doua este o „surpriză”: mișcarea transumanistă. Influența acesteia din urmă și modul în care ea se infiltrează în cultura avortului o fac încă mai tenebroasă și mai dubioasă decât prima.

Cu privire la aspectul legal al recentei controverse care a implicat decizia Curții Supreme a SUA[1], problema nu aste că avortul ar fi corect sau poate chiar și doar ambiguu din punct de vedere moral. Dintr-o perspectivă de jurisprudență, problema este că mecanismele impuse de guvern sunt ele în sine în mod necesar invazive și draconice.

Mecanismele sociale de impunere a unor conduite oferă o alternativă legală mult mai eficientă față de cele legale, ele operând o stigmatizare a culturii avortului ca fiind o cultură a morții, ceea ce acesta și este în cele din urmă.

Indiferent de felul în care diversele grupuri de interese vor manipula limba, avortul este în mod indiscutabil o metodă de lichidare intenționată fie a unei vieți deja constituite, fie a uneia aflate în curs de constituire –  se poate alege oricare variantă.

Însă cu siguranță avortul nu este o manevră de „îngrijire a sănătății” – nu se compară cu tratarea unei măsele cariate și nici nu este o celebrare triumfătoare a drepturilor femeii.

Desigur că stângiștii se vor năpusti în orice dezbatere despre avort cu argumentul că „avortul e prezentat ca un eveniment traumatizant doar pentru că femeile sunt arătate cu degetul”, cam în aceeași găleată cu logica de gen: „transgenderii se sinucid numai pentru că sunt ostracizați de societate, nu pentru că ar crede cu adevărat că sunt prizonieri într-un alt trup, dezvoltând dimorfism trupesc”.

Dar lăsând la o parte stigmatizarea socială, cât este actul avortului în sine în mod inerent traumatizant sau nu?

Să aruncăm o privire la procedura de avort clinic pas-cu-pas pentru sarcini mai mari de 16 săptămâni (numită D&E, adică dilatare și extracție).

Mai jos e un citat direct din cel mai fervent susținător instituțional al avortului, Planned Parenthood, care se străduiește să atenueze șocul, de dragul maximei obiectivități. Chiar și cu încercarea aceasta a Planned Parenthood de a steriliza limbajul termenilor clinici, puteți deduce singuri cât de traumatizant este avortul în sine, indiferent de stigmatul social:

„În timpul unui avort D & E, medicul sau asistenta vor efectua următoarele acțiuni:

o        Examinarea uterului

o        Introducerea unui instrument de vizualizare pentru a vedea în interiorul vaginului

o        Injectarea unui anestezic în sau pe lângă colul uterin

o        Întinderea colului uterin cu ajutorul unor vergele de dilatare

o        Introducerea unui tub subțire prin colul uterin în uter

o        Folosirea unei combinații de instrumente medicale și a unui dispozitiv de aspirație pentru a scoate ușor țesutul embrionar din uter.”

Spus pe șleau, medicul deschide vaginul cu niște clești medicali, forțează deschiderea colului uterin, împinge un instrument lubrifiat în uter pentru a zdrobi trupul copilului, sfărâmă craniul bebelușului pentru a ajuta eliminarea și apoi aspiră toate resturile de țesut biologic cu un aspirator medical.

Necesar sau nu, etic sau nu, în care lume normală este acesta un motiv de sărbătoare?

Care este forța propulsoare a culturii avortului?

Există două forțe principale care promovează agenda avortului, dintre care una e mai puțin vizibilă decât cealaltă:

• Feminismul din al treilea val. Cultura mișcării moderne de stânga nu susține doar autonomia trupească a femeii; ea celebrează actul avortului ca pe o victorie morală asupra patriarhiei opresive sau cam așa ceva. Avortul, mai mult decât orice, e un rit religios al credincioșilor Bisericii Neoliberale, un sacrificiu adus zeilor neoliberali. Protejarea „drepturilor femeii” e doar un subterfugiu pentru aborționism, dar a doua forță propulsoare a acceptării sale sociale e mult mai tenebroasă.
• Mișcarea transumanistă. Aceasta din urmă și corelarea ei cu cultura avortului e, repet, mai tenebroasă și dubioasă decât prima.

Avortul la cerere, ambulatoriu e o parte a nihilismului cultural mai general al unei societăți care a pierdut legătura cu Dumnezeu – nu Dumnezeu în accepțiunea avraamică a unui sfânt cu barbă, ci în sensul elementului dumnezeiesc care dă sens vieții. Pentru ei, viața umană, potențială sau deja creată este lipsită de sens, în consecință nu are valoare, putând fi lichidată într-o clipă sau chiar distrusă din mers, cam cum ai zdrobi sub talpă un gândac fără să te gândești prea mult la asta.

De ce nu este uciderea furnicilor o atrocitate morală? Pentru că se consideră că viețile lor nu sunt eterne.

Ethosul anti-uman iese din inima agendei transumaniste. Trupul omenesc, chiar viața însăși sunt considerate a fi atât de inerent pline de erori, încât fac necesară manipularea tehnologică, așa mediocră cum este ea.

Transgenderismul, împerecherea între om și mașină, crima medicalizată și industrializată prin suicidul asistat și avort etc. – toate sunt doar capete diferite ale aceluiași balaur.

Acum când toată agenda asta se dezvăluie și se vede tot mai clar, toate aceste probleme aparent separate unele de altele converg într-un punct comun: manipularea vieții cu ajutorul tehnologiei și, în acest proces, ipostazierea tehnocraților în dumnezei pe pământ.

***

Inginerii sociali schimbă normele și țesătura socială în salturi. Ei joacă jocul pe termen lung.

Scopul ultim este să se ajungă la normalizarea crimei prin actul medical, sub oricare auspicii care pot fi justificate de stat. Însă, în măsura în care mai există conștientizarea acestui fapt, ethosul creștin occidental, încă puternic, poate să prevină uciderea aleatorie sau la cerere, consfințită de stat.

Dacă statul ar purcede la o campanie sălbatică de exterminare agresivă și după bunul plac a cetățenilor indezirabili politic, ar întâmpina fără doar și poate opoziția fermă a populației, ceea ce ar duce la destabilizarea întregului proiect.

Să ne uităm de exemplu la felul în care Bill Gates își împachetează susținerea sa pentru „comitetul morții”:

„Oare cheltuirea unui milion de dolari pe acele ultime trei luni de viață pentru acel pacient … ar fi mai bine poate să nu-i concediem pe acei zece profesori … dar asta s-ar chema «comitetul morții» și nu avem voie să discutăm asta”.

Pentru el nu este o dilemă morală – ci mai degrabă e despre cum crede el că poate – sau mai ales nu poate să scape basma curată (încă).

Nu e o coincidență că Fundația Bill & Melinda Gates varsă milioane de dolari în granturi pentru Planned Parenthood, principalul ONG furnizor de avorturi. Tatăl lui, un reputat eugenist american, a activat în comitetul național al Planned Parenthood și a dirijat de aproape evoluția acestui organism înspre o forță internațională de depopulare.

În viziunea lui Bill Gates, statul biomedical desăvârșit (pe care el și acoliții lui îl vor controla din spatele unei fațade pseudo-democratice) va avea puterea să ia decizii de viață și moarte pentru cetățenii săi – în esență, să ucidă sau să ofere clemență – justificând aceste acte în termeni de economie sau oricare alte potențiale rațiuni morale.

Procesul de mutilare și distrugere de vieți la scara întregii populații (ceea ce se cunoaște îndeobște ca fiind „joaca de-a Dumnezeu”) în numele științei și medicinei, justificat prin multe pretenții morale dubioase, devine industrializat și instituționalizat – adică sistemic, cum ar spune stângistul woke.

Uciderea sistematică a indezirabililor politic este stadiul de pe urmă în care se va ajunge cu medicina atunci când statul ajunge să fie guvernat de sociopați.

Poate că adevărul cel mai sumbru aici este că atunci când ai ajuns în fundul gropii – dincolo de distrugerea intenționată a civilizației occidentale prin subminarea principiului central al sanctității vieții umane și prin transumanism – este depopularea.

Gândiți-vă la un discurs din cadrul TED Talk al lui Bill Gates în 2010, cu titlul „inovare înspre zero!”:

„Acum, noi producem o grămadă de dioxid de carbon în fiecare an – peste 26 de miliarde de tone … și cumva este necesar să facem niște schimbări care să reducă asta la zero. Ecuația asta are patru factori, un pic de înmulțire…

Avem așadar o chestie în partea stângă, CO2 pe care dorim să-l reducem la zero și asta va depinde de numărul de persoane, de serviciile pe care le folosește în medie fiecare om, energia în medie pentru fiecare serviciu, și CO2 emis pentru fiecare unitate de energie. Să ne uităm așadar la fiecare din acestea și să vedem cum le putem reduce la zero. Probabil unul din aceste numere va fi necesar să ajungă foarte aproape de zero.”

(Pe ecranul din spatele lui apare o fotografie cu un grup de oameni, publicul râde zgomotos.)

Dacă nu ai înțeles încă, acest „zero” ești tu și familia ta – adică viața umană pe planetă. Apropoul acesta atât de isteț a provocat râsete din partea publicului cuprins de admirație lingușitoare. Titlul inteligent formulat „inovare înspre zero” se referă aparent la dioxidul de carbon, însă este foarte clar dublul înțeles.

Tehnocrații ieftinesc mai întâi viața, apoi își iau autorizarea de a se juca cu ea și în cele din urmă de a o lichida odată ce și-au satisfăcut impulsurile sadice, ca o pisică ce se joacă cu șoarecele înainte de a-l ucide și mânca.

Așadar, adevăratul țel al agendei avortului – și e doar una dintre fațetele marelui cult biomedical al morții – apare acum mult mai clar.

Autor: Ben Bartee

Notă:
[1] Curtea Supremă a decretat în iunie 2022 că decizia de a acorda sau respinge prin lege avortul va aparține statelor în parte, acest subiect nefiind statuat în Constituție și, deci, nefiind de jurisdicția organismului juridic federal.

Citiți și:
Adevărata pandemie și cea mai mare: Avortul a fost principala cauză de deces în 2020, cu 42,7 milioane uciși, față de 1,8 milioane CU coronavirus
Templul satanic scoate la loterie avorturi gratis și recunoaște că avortul copiilor nenăscuţi este un ritual satanic

 

yogaesoteric
12 noiembrie 2022