Înainte de a practica Yoga parcă eram oarbă

An de an, în finalul taberelor yoghine de la Costineşti se realizează o meditaţie cu tema „Ce ai făcut cu viaţa ta?” De fiecare dată când fac această meditaţie am revelaţia faptului că în momentul în care am început să practic YOGA şi l-am recunoscut pe Ghidul meu spiritual, viaţa mea s-a transformat întru totul. E ca şi cum aş vedea cum viaţa mea înainte de a practica YOGA se scurgea în întuneric. Primii mei paşi pe această cale spirituală reprezintă momentul în care lumina a pătruns în fiinţa mea.

Sunt din Israel, m-am născut în America şi mama mea este pe jumătate româncă. La 24 de ani, viaţa mea era minunată: făceam ceea ce îmi doream – lucram ca actriţă, aveam o relaţie de cuplu fericită, un apartament frumos lângă mare şi un grup extraordinar de prieteni. Atunci s-a petrecut ceva care a modificat cu totul cursul vieţii mele. În 24 de ore am pierdut tot ceea ce aveam: iubitul meu m-a părăsit şi a plecat cu o altă femeie şi exact în aceeaşi zi grupul meu de teatru s-a desfiinţat. Am trăit atunci o tristeţe foarte mare, dar şi o stare de bucurie şi libertate. În acel moment am decis că voi pleca în India pentru a mă regăsi şi a-mi vindeca sufletul.

În trei luni îmi făcusem o mulţime de prieteni în India. Cei mai mulţi dintre ei practicau YOGA sub îndrumarea unui instructor român de la MISA. Nu m-a atras nimic din ceea ce era YOGA până în momentul în care prietenii mei mi-au spus că va avea loc o conferinţă doar pentru femei. Acolo am auzit pentru prima dată despre continenţă şi despre cele şapte tipuri de orgasme feminine. Am simţit pentru prima dată că cineva a pus în cuvinte experienţele mele spirituale pe care le trăiam eu în timpul fuziunilor amoroase. Acela a fost momentul în care am hotărât să vin la acest curs de YOGA.
 

După două luni de curs de YOGA, am mers într-o retragere lângă râul sacru Gange, unde am practicat intens tehnica de LAYA YOGA. Atunci ceva s-a petrecut în mine. Am luat o decizie interioară fermă: „Din acest moment vreau să văd cu adevărat.” Dintr-o dată, am început să simt natura din jur pulsând de viaţă. Am trăit adevărul faptului că totul este viu. Mergeam. Când am ajuns lângă Gange m-am oprit şi am privit muntele. Am văzut cum piatra muntelui este LUMINĂ. Atunci m-am privit pe mine şi am realizat că sunt LUMINĂ. Totul este LUMINĂ şi LUMINA este DUMNEZEU. Am simţit că TOTUL este AICI şi ACUM. Atunci, ca un trăsnet de lumină m-a pătruns prin creştetul capului odată cu adevărul faptului că DUMNEZEU este TOTUL. Am căzut în genunchi cu ochii plini de lacrimi. Acesta a fost momentul în care am început să cred în DUMNEZEU, pentru că deşi vin dintr-o ţară foarte religioasă nu credeam în existenţa Sa.

După şapte luni de curs am plecat în Danemarca, la şcoala de YOGA deschisă de MISA acolo şi, după un an petrecut în această ţară, am venit în România pentru a fi mai aproape de Ghidul meu spiritual. Aici a început povestea transformărilor produse în fiinţa mea de practica YOGA.

Înainte de a practica YOGA eram parcă oarbă. Practica YOGA m-a ajutat să mă cunosc. Am început să înţeleg că tot ceea ce mi se petrece face parte dintr-un joc misterios şi cosmic care are rolul de a mă ajuta să mă apropii de natura mea reală şi de DUMNEZEU. De aceea urmăresc să văd mereu, în tot ceea ce mi se petrece, ce am de învăţat. Tot ceea ce există în viaţa mea este un dar divin de la DUMNEZEU. Acest mod de a trăi mă face să fiu mult mai fericită. Mama mea este cel mai bun barometru în a „măsura” transformările mele, pentru că atunci când ne vedem, cam o dată la şase luni sau la un an îmi spune: „Doamne, dar de data asta chiar te-ai transformat extraodinar de mult.”

Dacă înainte de a practica YOGA eram copleşită de dramele mele personale, acum urmăresc să văd întotdeauna totul dintr-o perspectivă superioară, spirituală. Aceasta mă face să am o perspectivă optimistă asupra vieţii. Astfel am depăşit momentele de tristeţe şi melancolie cu care mă confruntam adeseori în viaţa mea înainte de YOGA.

Am înţeles că nu sunt singură în această lume şi în loc să fiu ocupată cu mine însămi, am început să dăruiesc. În timp, am înţeles ce înseamnă să dăruieşti. Am înţeles că lucrurile mari şi complicate nu sunt neapărat cele mai importante şi că lucrurile mici şi simple sunt poarta către fericire. Nu contează ce faci, ci cum faci. Nu trebuie neapărat să fiu o actriţă faimoasă, important este cum sunt eu cu DUMNEZEU. Înainte, vedeam viaţa ca o distracţie în care schimbam mereu decorul. Pentru aceasta am călătorit în întreaga lume. Acum sunt în România de şase ani şi aici mi-am găsit stabilitatea. Pentru că aici am început adevărata călătorie: în interiorul meu.

Dintotdeauna am simţit că unificarea bărbatului şi a femeii este ceva suprem, dar până să vin la YOGA nu am ştiut cum este posibilă această unificare. În mine arde această credinţă că împreună cu iubitul meu, prin forţa iubirii noastre putem muta munţii. În YOGA mi-am regăsit toate aceste aspiraţii. Am învăţat să privesc sexualitatea ca fiind ceva sacru, ca mijloc de a ajunge la DUMNEZEU. Relaţia de cuplu o văd ca şi cum, prin voia lui DUMNEZEU, am întâlnit o altă fiinţă care a devenit prietenul meu spiritual. Fiecare dintre noi are drumul lui către DUMNEZEU. Pe acest drum noi ne susţinem unul pe altul şi ne ajutăm, prin iubire, prin oglindire, prin dăruire. Tot timpul urmărim să îl punem pe DUMNEZEU pe primul loc şi să îi mulţumim că ne-a adus împreună pentru a celebra sacralitatea şi frumuseţea iubirii. Urmărim să fim mereu vigilenţi şi atenţi. Fuziunea amoroasă devine astfel un ritual sacru de iubire şi adorare prin plăcere, jucăuşenie, frenezie şi pasionalitate. Această pasionalitate, împreună cu iubirea, hrăneşte focul aspiraţiei către DUMNEZEU.
 
Noa Klug, anul 8 de yoga Bucureşti

Fragment preluat din cartea Un dosar complet al unei analize comparative:Este YOGA o sectă sau o cale spirituală?, de profesor yoga Gregorian Bivolaru şi conf. univ. dr. Monica Dascălu, publicată la Editura Shambala, tipărită de Ganesha Publishing Center

Citiţi şi:

Ce-ai făcut cu viaţa ta?

Matangi, fetiţa şi panditul

yogaesoteric
25 martie 2013