Îngerul păzitor

 Îngeraşului meu păzitor, cu toată dragostea

În anul 1999, înaintea taberei spirituale de la Băile Herculane, am realizat un TAPAS de meditaţii cu îngerul păzitor. Nu ştiu de unde apăruse în mintea mea ideea că dacă aş şti care este ultima mea zi din viaţă cu siguranţă aş trăi-o în natură, aspirând să fiu în comuniune cu Dumnezeu Tatăl.

Într-o zi, la consacrarea fructelor acţiunilor către Divin, nu am primit răspuns. Mi s-a făcut frică şi înţelept ar fi fost să rămân în cameră, pentru a medita şi a mai realiza încă o consacrare… aşa cum simţise sufletul meu.

Înotând singură, am simţit deodată cum capul nu mă mai ascultă şi trupul meu cade brusc pe fundul bazinului. Am realizat că mă înec. Eram conştientă de aceasta, simţeam cum legătura cu planul fizic se rupe încetul cu încetul. Imagini vii din viaţa mea se derulau rapid în faţa ochilor. Realizam în acelaşi timp că părăsesc planul fizic şi că mă îndrept undeva, departe de tot ce ştiam eu. Printr-un efort conştient, având o mare aspiraţie, am spus un „nu” hotărât. „Nu vreau să plec acum, e prea devreme, mai am atâtea de făcut! Îngeraşule păzitor, te implor ajută-mă!” Am rostit atunci aceste cuvinte cu atâta forţă şi credinţă spirituală, încât am simţit cum o forţă m-a împins de pe fundul bazinului afară. Eram chiar cu jumătate din corp afară, mâinile erau ridicate deasupra apei şi strigam: „Ajută-mă!” Bazinul era plin de oameni care înotau, râdeau, se jucau, dar nimeni nu a observat ce mi se petrecea, nici chiar iubitul meu. Pe marginea bazinului era un tânăr îmbrăcat ca un localnic, cu faţa albă şi părul cenuşiu, ca al unui bătrân, care mi-a întins mâna şi m-a tras către el, deşi eram destul de aproape de marginea bazinului. Mi-a spus atunci: „De ce nu înoţi în ape în care poţi să înoţi?”

Timp de cîteva minute am rămas nemişcată. Eram în stare de şoc. După ce mi-am revenit am pornit în căutarea lui, să-i mulţumesc. Nu l-am găsit nicăieri, deşi l-am căutat peste tot. Am ieşit chiar şi din ştrand afară pe şosea. Dispăruse. M-am aşezat să meditez. I-am mulţumit îngeraşului meu păzitor din tot sufletul, cu toată dragostea. Am realizat atunci, evocând evenimentele, că toate faptele noastre au ecou în eternitate şi că atunci când pleci din această lume, pleci fără iubit, casă, bani, reputaţie profesională. Pleci pur şi simplu, doar cu maturitatea ta spirituală, cu toată „averea” spirituală pe care ai „acumulat-o” în timpul vieţii.

I-am mulţumit lui Dumnezeu şi Domnului Iisus Christos, Arhanghelului Mihail şi tuturor îngerilor. Pentru mine, această experienţă a însemnat „trezirea”. Era timpul să devin conştientă de faptele mele, de angrenarea mea spirituală şi am înţeles de ce nu am primit de la Dumnezeu răspunsul la consacrare în acea zi. Şi toate acestea pentru a fi impulsionată în evoluţia mea spirituală.

Mihaela M., an XI București

yogaesoteric

10 octombrie 2012

Also available in: Français