Jacques Baud, colonel al armatei elvețiene: „Abordarea rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA” (II)

Jacques Baud, colonel al armatei elvețiene, expert în informații militare și adjunct NATO, analizează războiul din Ucraina: „Abordarea rusă a războiului este foarte diferită de cea a SUA”.

Citiți prima parte a articolului

Jacques Baud

Zeitgeschehen im Fokus: În presa noastră ni se spune că Putin a pus în joc arme nucleare. Ați auzit și dumneavoastră asta?

Jacques Baud: Da, Vladimir Putin și-a pus forțele nucleare pe nivelul de alertă 1 pe 27 februarie. Dar aceasta este doar jumătatea poveștii. Pe 11 și 12 februarie a avut loc conferința de securitate la München. Zelensky era acolo. El a indicat că dorește să achiziționeze arme nucleare. Această doleanță a fost interpretată ca o potențială amenințare și semaforul roșu s-a aprins la Kremlin.

Pentru a înțelege, să ne amintim Acordul de la Budapesta din 1994. Era vorba despre distrugerea rachetelor nucleare pe teritoriul fostelor republici sovietice, lăsând doar Rusia ca putere nucleară. De asemenea, Ucraina a predat Rusiei arme nucleare în schimbul inviolabilității granițelor sale. Când Crimeea s-a întors la Rusia în 2014, Ucraina a spus că nu va respecta acordul din 1994.

Z.F.: Să revenim la armele nucleare. Ce a spus de fapt Putin?

J.B.: Dacă Zelensky ar dori să recupereze armele nucleare, asta ar fi cu siguranță inacceptabil pentru Putin. Dacă are arme nucleare chiar la graniță, există foarte puțin timp de avertizare. În cadrul conferinței de presă de după vizita lui Macron, Putin a spus clar că, dacă distanța dintre NATO și Rusia este mică, acest aspect ar putea duce la complicații fără ca noi să ne dăm seama.

Dar elementul decisiv a fost la începutul operațiunii împotriva Ucrainei, când ministrul francez de Externe l-a amenințat pe Putin declarând că NATO este o putere nucleară. Putin a reacționat ridicând nivelul de alertă al forțelor sale nucleare. Presa noastră, desigur, nu a menționat acest aspect. Putin este un realist; el este cu picioarele pe pământ și are un scop.

Z.F.: Ce l-a determinat pe Putin să intervină militar acum?

J.B.: Pe 24 martie 2021, Zelensky a emis un decret prezidențial pentru a recuceri Crimeea prin forță. A început pregătirile pentru a face aceasta. Dacă a fost adevărata lui intenție sau pur și simplu o manevră politică, nu știm. Ceea ce am văzut, însă, este că a întărit masiv armata ucraineană în regiunea Donbass și la sud spre Crimeea.

Desigur, rușii erau conștienți de această concentrare de trupe. În același timp, NATO a desfășurat exerciții de amploare între Marea Baltică și Marea Neagră. De înțeles, acest aspect i-a determinat pe ruși să reacționeze. Au realizat exerciții în districtul militar de sud. Evenimentele s-au calmat după aceea, iar în septembrie Rusia a efectuat exercițiile de mult planificate „Zapad 21”. Aceste exerciții se țin la fiecare patru ani. La sfârșitul exercițiilor, unele trupe au rămas în apropierea Bielorusiei. Acestea erau unități ale Districtului Militar de Est. Cea mai mare parte a echipei rămasă acolo s-a păstrat pentru o mare manevră planificată cu Bielorusia la începutul acestui an.

Z.F.: Cum a reacționat Occidentul la asta?

J.B.: Europa și în special SUA au interpretat acest aspect ca o întărire a capacităților ofensive împotriva Ucrainei. Experții militari independenți, dar și șeful Consiliului de Securitate al Ucrainei, au declarat că nu aveau loc pregătiri pentru război în acel moment. Echipa lăsată de Rusia în octombrie nu era destinată unei operațiuni ofensive.

Cu toate acestea, așa-zișii experți militari occidentali, în special în Franța, au interpretat acest fapt ca pregătiri pentru război și au început să-l desemneze pe Putin drept nebun. Așa a evoluat situația de la sfârșitul lunii octombrie 2021 până la începutul acestui an. Modul în care SUA și Ucraina au comunicat cu privire la această problemă a fost foarte contradictoriu. SUA au avertizat despre o ofensivă planificată, în timp ce Ucraina a negat-o. Era un dus și întors permanent.

Z.F.: OSCE a raportat că Donbass a fost bombardat în februarie anul acesta. Ce sa petrecut în februarie?

J.B.: La sfârșitul lunii ianuarie, situația părea să evolueze. SUA au vorbit cu Zelensky și au fost observate mici schimbări. De la începutul lunii februarie, SUA vorbesc despre un atac rusesc iminent și încep să răspândească scenarii de atac. Antonio Blinken, de la Consiliul de Securitate al ONU, explică cum s-ar desfășura un atac rusesc, conform informațiilor americane.

Acest aspect ne amintește de situația din 2002/2003 înainte de atacul asupra Irakului. Și acolo, explicațiile date de SUA ar fi fost bazate pe analize de informații. După cum știm nu era adevărat, Irakul nu avea arme de distrugere în masă. De fapt, CIA nu a confirmat această ipoteză. Drept urmare, Donald Rumsfeld nu s-a bazat pe CIA, ci pe un mic grup confidențial din cadrul Departamentului Apărării, care fusese special creat pentru a se sustrage analizelor CIA.

Z.F.: De unde provin acele informații?

J.B.: În contextul ucrainean, Blinken a făcut exact același tip de declarații. În toată discuția care a precedat ofensiva rusă se observă absența totală a analizelor CIA și a agențiilor de inteligență occidentale. Tot ce ne-a spus Blinken provine de la o echipă pe care el însuși a înființat-o, „Tiger Team”. Scenariile care ni s-au prezentat nu au venit dintr-o analiză de intelligence, ci de la experți autodesemnați care au inventat un scenariu cu agendă politică.

Așa s-a născut zvonul că rușii erau pe cale să atace. Așa că pe 16 februarie, Joe Biden a spus că știa că rușii sunt pe punctul să atace. Dar când a fost întrebat de unde știe asta, el a răspuns că SUA au capacități de inteligență foarte bune, ca să nu mai vorbim de CIA sau de Biroul Național de Informații.

Z.F.: Deci, s-a petrecut ceva pe 16 februarie?

J.B.: În acea zi, a existat o creștere exagerată a încălcărilor de încetare a focului de către armata ucraineană de-a lungul liniei de încetare a focului, așa-numita „linie de contact”. Întotdeauna au existat încălcări în ultimii opt ani, dar din 12 februarie, creșterea a fost enormă, inclusiv explozii, în special în regiunile Donețk și Lugansk. Știm acest aspect deoarece misiunea OSCE din Donbass a raportat-o. Aceste rapoarte pot fi citite în „Rapoartele zilnice” ale OSCE.

Z.F.: Care a fost scopul armatei ucrainene?

J.B.: Aceasta a fost, fără îndoială, faza inițială a unei ofensive împotriva Donbass. Când focul de artilerie s-a intensificat, autoritățile ambelor republici au început să evacueze populația civilă spre Rusia. Într-un interviu, Serghei Lavrov a menționat peste 100.000 refugiați. În Rusia, aceasta a fost văzută ca începutul unei operațiuni la scară largă.

Z.F.: Care au fost consecințele?

J.B.: Această acțiune a armatei ucrainene a declanșat totul. Din acel moment, lui Putin i-a fost clar că Ucraina urma să efectueze o ofensivă împotriva celor două republici. Pe 15 februarie, parlamentul rus, Duma, adoptase o rezoluție prin care propunea recunoașterea independenței acestor republici. La început Putin nu a reacționat, dar pe măsură ce atacurile s-au intensificat, a decis pe 21 februarie să răspundă favorabil solicitării parlamentare.

Z.F.: De ce a făcut Putin acest pas?

J.B.: În acea situație, nu a avut de ales decât să o facă, pentru că poporul rus nu ar fi înțeles dacă nu ar fi făcut nimic pentru a proteja populația rusofonă din Donbass. Lui Putin i-a fost clar că, fie că va interveni doar pentru a ajuta republicile populare sau pentru a invada întreaga Ucraine, Occidentul va reacționa și cu sancțiuni masive. Într-un prim pas, a recunoscut independența celor două republici, apoi, în aceeași zi, a încheiat tratate de prietenie și cooperare cu fiecare dintre ele. De atunci, putea invoca articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, care i-a permis să intervină în sprijinul celor două republici în cadrul apărării colective și al legitimei apărări. Astfel a creat baza legală pentru intervenția sa militară.

Z.F.: Dar nu numai că a ajutat republicile, a atacat și toată Ucraina?

J.B.: Putin a avut două opțiuni: în primul rând, pur și simplu să ajute Donbasul vorbitor de limbă rusă împotriva ofensivei militare ucrainene; în al doilea rând, să efectueze un atac mai profund în toată Ucraina pentru a-i neutraliza capacitățile militare. A mai ținut cont de faptul că, orice ar fi făcut, ar fi plouat sancțiuni asupra lui. De aceea a optat clar pentru varianta maximă; cu toate acestea, menționez că Putin nu a spus niciodată că vrea să preia Ucraina. Obiectivele sale sunt clare: demilitarizarea și denazificarea.

Z.F.: Care este fondul acestor obiective?

J.B.: Demilitarizarea este de înțeles, întrucât Ucraina și-a adunat întreaga armată în sud, între Donbass și Crimeea. O operațiune rapidă i-ar permite să încerce aceste trupe. Așa s-a petrecut și o mare parte din armata ucraineană este în prezent înconjurată într-un buzunar mare în regiunea Donbass, între Slaviansk, Kramatorsk și Severodonetsk. Rușii l-au înconjurat și sunt în proces de neutralizare. Acum, referitor la așa-zisa denazificare, când rușii spun asta nu este o frază goală.

Pentru a compensa lipsa de încredere a armatei ucrainene, țara a construit forțe paramilitare puternice din 2014, inclusiv, de exemplu, notoriul regiment Azov. Dar mai sunt multe. Există un număr mare de aceste grupuri care se află sub comanda Ucrainei, dar nu sunt alcătuite exclusiv din ucraineni. Regimentul Azov, de exemplu, cuprinde 19 naționalități, inclusiv franceze, elvețiene etc. Este o adevărată legiune străină. În total, aceste grupuri de extremă dreapta numără aproximativ 100.000 de luptători, potrivit Reuters.

Z.F.: De ce există atât de multe organizații paramilitare în Ucraina?

J.B.: În 2015/2016 am fost în Ucraina cu NATO. Ucraina avea o mare problemă, rămâneau fără soldați, pentru că armata ucraineană a avut multe victime din cauza acțiunilor non-combat. Au avut victime din cauza sinuciderilor și a problemelor cu alcoolul. Au avut dificultăți în a găsi recruți. Mi s-a cerut să ajut datorită experienței mele cu ONU. Așa că am fost de câteva ori în Ucraina. Ideea principală era că armata nu avea credibilitate în rândul populației și nici măcar în cadrul forțelor armate. De aceea, Ucraina a promovat și dezvoltat din ce în ce mai mult forțele paramilitare. Sunt fanatici conduși de extremismul de dreapta.

Z.F.: De unde vine acest extremism de dreapta?

J.B.: Originile sale datează din anii 1930. După anii de foamete extremă, care au intrat în istorie sub numele de Holodomor, a apărut o rezistență la puterea sovietică. Pentru a finanța modernizarea URSS, Stalin confiscase recoltele, provocând foamete. NKVD, precursorul KGB-ului (care era în același timp Ministerul Afacerilor Interne și Securității), a implementat această politică. NKVD a fost organizat pe o bază teritorială, iar în Ucraina erau mulți evrei în cele mai înalte posturi superioare de comandă.

Ca urmare, totul a fost confundat într-o singură ideologie: ură pentru comuniști, ură pe ruși și ură pe evrei. Primele grupuri de extremă dreapta datează din această perioadă și încă există. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, germanii aveau nevoie de aceste grupuri, cum ar fi OUN (Organizația Naționalistă Ucraineană) a lui Stephan Bandera și Armata Insurgenților Ucraineni. Naziștii au folosit aceste organizații pentru a lupta în spatele sovietic.

La acea vreme, forțele celui de-al Treilea Reich erau văzute ca eliberatoare, cum ar fi Divizia a 2-a blindată SS, „Das Reich”, care eliberase Harkovul de sovietici în 1943 și este sărbătorită și astăzi în Ucraina. Epicentrul geografic al acestei rezistențe de extremă dreaptă a fost la Lvov, astăzi Lviv, în fosta Galiție. Această regiune avea chiar „propria” a 14-a Divizie SS Panzer Grenadier din Galicia, o divizie SS integral ucraineană.

Z.F.: ONU s-a format în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a supraviețuit perioadei sovietice?

J.B.: După al Doilea Război Mondial, inamicul era Uniunea Sovietică. URSS nu reușise să elimine complet aceste mișcări antisovietice în timpul războiului. SUA, Franța și Marea Britanie și-au dat seama că ONU ar putea fi de folos și au susținut-o să lupte împotriva URSS cu sabotaj și arme. Până la începutul anilor 1960, insurgenții ucraineni au fost sprijiniți de Occident prin operațiuni clandestine precum Aerodynamic, Valuable, Minos, Capacho și altele.

De atunci, Ucraina a menținut o relație strânsă cu Occidentul și NATO. Astăzi, slăbiciunea armatei ucrainene a dus la folosirea trupelor fanatice de dreapta. Cred că termenul de neo-nazi nu este pe deplin corect, deși au idei foarte asemănătoare, poartă simbolurile, sunt violenți și antisemiți.

Citiți partea a treia a articolului

Citiți și:
Uniunea Europeană va face „tot posibilul” pentru ca Ucraina „să câştige războiul” împotriva Rusiei lui Vladimir Putin
Dacă Putin va câștiga acest război, va fi învins Occidentul și tot ceea ce reprezintă el

 

yogaesoteric
11 iulie 2022

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More