Mărturia unui practicant yoga din cadrul şcolii noastre spirituale cu privire la experienţele avute în timpul unei călătorii în India (II)

 
Citiţi prima parte a articolului
 

Trăiri spirituale

Trăiesc aici cu intensitate evenimentele. În Kolkatta (Calcutta) este vară, iar căldura este insuportabilă. Aerul din cameră este fierbinte, iar eu transpir foarte mult.

M-am hotărât să fac o meditaţie de comuniune cu BAGALAMUKHI. Aveam o fotografie cu imaginea ei, aşa că am lipit-o de perete, am făcut consacrarea fructelor acestei meditaţii şi am urmărit să intru în starea de rezonanţă ocultă cu această Mare Putere Cosmică pentru a mă identifica cu ea. La un moment dat am simţit cum trupul meu devine rigid, simţind în acelaşi timp vibraţii foarte puternice la nivelul pieptului şi la nivelul perineului. Puteam practic chiar să aud aceste vibraţii. Deschizând ochii pentru a vedea imaginea lui BAGALAMUKHI din fotografia alb-negru, am fost uimit să văd cum imaginea a devenit galbenă-aurie, apoi întregul perete era de culoarea aurului şi strălucea intens, cu o strălucire ce nu era din lumea noastră. Imaginea Puterii Cosmice parcă prinsese viaţă, parcă se mişca. Îi puteam simţi starea spirituală specifică şi mintea neclintită. Nu am vrut să ies din această stare, aşa că nu m-am uitat în amănunt, ci m-am lăsat condus de acea stare de fericire nemărginită, ca o plutire către infinit.

Îmi este foarte greu să descriu aceste imagini vii şi stări prin cuvinte. Pot spune doar că la un moment dat, viziunea mea interioară s-a transformat, iar această culoare a aurului strălucitor a devenit neagră, asemenea vidului creator, iar pe fundalul negru, în depărtare, l-am văzut pe Babaji. Era înconjurat de o aură strălucitoare, iar faţa lui, împreună cu această strălucire aurie, se apropia încet, încet de faţa mea, astfel încât chipul lui luminos mi se părea imens.

Instantaneu, am fost încărcat cu o energie uriaşă, pe care mintea mea o putea descrie sau explica prin cuvântul FORŢĂ.
Eram atras într-un mod irezistibil de ochii magnetici, mari şi negri ai lui Babaji. Mă atrăgeau şi mă fascinau în acelaşi timp, într-un mod în care nu le puteam rezista. În acelaşi timp puteam vedea toate detaliile feţei sale, detalii pe care am constatat că nu le văzusem în reprezentările lui cunoscute de mine.
În câteva clipe am observat cum energia Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI (să nu uităm că eu în tot acest timp făceam meditaţie cu ea) s-a transformat într-o energie de fundal. Am realizat instantaneu, cu uimire, forţa extraordinară a divinului maestru Babaji, în faţa căruia energia lui SHAKTI  însăşi, sub forma unei Mari Puteri Cosmice, se prosternează cu iubire, cu adoraţie şi cu respect.
Am încercat să nu gândesc prea mult. Eu acum urmăresc să transpun în cuvinte acea trăire extraordinară, dar în acele momente eu trăiam şi eram doar acea stare, în care cuvintele sunt neputincioase.
Mă uitam fascinat în ochii lui Babaji şi urmăream să înţeleg ce voia să-mi transmită. Simţeam ceva nedefinit, ochii săi negri emanau o forţă interioară uriaşă, iar faţa lui îmi exprima o linişte adâncă, dar şi fermitate şi stabilitate în acelaşi timp. „Poate că aşa ar trebui să fie atitudinea mea pe această cale spirituală“ – mi-am zis eu preţ de o clipă.
Cred că au trecut aşa, în tăcere, mai mult de 20 de minute, după care faţa iubitului maestru Babaji s-a estompat, iar eu am reînceput să aud foarte clar şi puternic MANTRA divinei Forţe Cosmice BAGALAMUKHI, a cărei prezenţă o şi simţeam.

După acea meditaţie, am simţit din nou acea stare ca de transă, fiind fericit că însuşi marele yoghin Babaji, pe care îl iubesc la fel de mult ca pe Ghidul meu spiritual, mă sprijină în efortul meu pe această cale spirituală.
Deşi descriu aici stări spirituale trăite prin meditaţia asupra anumitor aspecte ale Divinului sau a unor Ghizi spirituali, aş vrea să subliniez faptul că tot timpul şi de fiecare dată când am fost plecat în India am simţit protecţia şi prezenţa Ghidului meu spiritual, indiferent ce făceam. De fiecare dată era altfel şi de fiecare dată starea era nuanţată foarte clar cu o anumită Putere Cosmică.

Întâlnirea cu Karmapa al 17-lea la Kalimpong

Fără să mă mai odihnesc după acest drum lung, am făcut un duş şi am plecat întins către reşedinţa celui de-al 17-lea Karmapa, pentru a-i cere o audienţă. Până să ajung în oraş, mă tot gândeam ce-i voi spune acestui maestru, ce păstrează vie linia Kargyupta, încă din timpul marelui yoghin tibetan Milarepa.

Aveam multe dorinţe şi gânduri vis-à-vis de această întâlnire, dar în urma unei consacrări pe care am făcut-o în prealabil, am hotărât să-L las pe Dumnezeu să hotărască ceea ce este nevoie pentru mine, fără să-mi mai fac niciun plan.
A trebuit să revin după vreo două ore, deoarece „Sfinţia Sa“, cum i se adresau călugării de acolo, încă nu sosise. Am fost invitat în curtea unei vile frumoase, cu multă verdeaţă şi flori multicolore, după care m-am descălţat de sandale şi am fost condus în camera de oaspeţi, unde eram aşteptat de Karmapa al 17-lea.

Am fost condus de Lama Tsultrim Namgyal, un călugăr mai în vârstă, acesta fiind învăţătorul şi profesorul ce avea grijă personal de Karmapa al 17-lea în ceea ce priveşte programul zilnic şi reamintirea iniţierilor din vieţile anterioare. Camera de oaspeţi era decorată într-un stil tibetan, cu multe culori şi cu foarte mult bun gust, având un aer de sărbătoare şi o atmosferă în care simţeai cum sufletul ţi se deschide, iar inima ţi se umple de o mare bucurie şi de frumuseţe.
Maestrul Karmapa, un bărbat tânăr, de vreo 22 de ani, cu o prezenţă senină, dar plină de forţă, era aşezat pe un scaun tibetan frumos decorat, îmbrăcat cu o ţinută tradiţională tibetană, ca de sărbătoare.

Cum am intrat, l-am salutat respectuos şi m-am aşezat pe jos în faţa lui, cu şezutul pe călcâie, bucurându-mă de prezenţa lui. Toate gândurile şi dorinţele pe care le avusesem s-au risipit precum un nor. Acum mă scăldam într-o energie plină de iubire şi compasiune, aceeaşi energie pe care am simţit-o de atâtea ori când mă aflam în faţa Ghidului meu spiritual şi chiar la uşa lui, atunci când aşteptam să fiu chemat.

După scurgerea a vreo două minute, am auzit vocea plăcută a Maestrului Karmapa:
„– Spune-mi, cu ce te pot ajuta?“
Am revenit uşor la realitatea imediată, am dus mâna la buzunarul din dreptul inimii, unde aveam o mică fotografie a Ghidului meu spiritual, decupată dintr-un ziar şi i-am întins-o, ţinând-o cu ambele mâini şi spunându-i:
„– Iubite Maestre! Te simt şi te recunosc ca fiind un mare iniţiat. Acesta este iubitul meu Ghid spiritual pe linia căruia merg, iar acum că sunt aici, te rog să ne ajuţi aşa cum crezi tu de cuviinţă să putem trece peste nedreptăţile care ni se fac.“
… şi i-am povestit în câteva cuvinte despre fostul regim comunist în care ne-am aflat, despre nedreptăţile care s-au făcut celor care au îndrăznit să practice o cale spirituală şi cum, după aşa-zisa revoluţie care a fost, nu s-a transformat mare lucru în bine. Că la conducerea ţării au rămas în continuare aceiaşi oameni care au avut statut şi putere politică în timpul comunismului şi care nu vor să renunţe la privilegiile puterii, fiind în stare de orice, chiar să vândă ţara bucată cu bucată, decât să renunţe la aceste privilegii.
I-am mai spus că actualul guvern ce se află la putere se teme de toate fiinţele care aspiră la adevărul suprem şi care meditează asupra trezirii spirituale a tuturor fiinţelor. Ei vor prin toate mijloacele să ne reducă la tăcere, iar dacă nu pot, folosesc tot felul de modalităţi, inclusiv mass-media, ca să ne denigreze şi să suprime orice încercare de trezire spirituală.

Sfinţia Sa s-a uitat câteva minute la fotografia Ghidului meu spiritual, după care mi-a înapoiat-o cu un gest de mare respect, spunându-mi următoarele:
„– Ghidul tău spiritual tău este un mare maestru (făcând o plecăciune în stilul tibetan înspre fotografie). Nu-ţi face griji, pentru el va urma o recunoaştere internaţională. Eu am să vă fiu alături cu toată cunoaşterea mea şi cu toate iniţierile pe care le deţin.“
Au urmat câteva minute de linişte totală, eu fiind foarte emoţionat şi de prezenţa maestrului şi de evenimentele iraţionale care se petreceau în ţară, unde mulţi colegi de-ai mei erau abuzaţi, arestaţi şi bătuţi în mod aberant şi josnic. Totuşi nu îmi venea să plec. Eram ca într-o transă. Fiinţa îmi era inundată de o energie alb-strălucitoare şi mă simţeam ca şi cum Dumnezeu m-ar fi ţinut în braţe ca pe un copil. Văzând că ezit să plec, Sfinţia Sa m-a întrebat dacă mai doresc ceva de la el. Atunci, fără nicio ezitare, i-am cerut să mă iniţieze pe linia şcolii lui şi să-mi dea un nume iniţiatic.
Au urmat iar câteva minute lungi de tăcere, după care maestrul Karmapa al 17-lea s-a dus într-o cameră alăturată şi s-a întors cu un bilet pe care era scris în limba tibetană un nume. M-a uns cu un ulei sfinţit pe frunte, a făcut înspre mine o mudră de binecuvântare şi mi-a spus că din acest moment numele meu spiritual pe linia lui va fi Karma Jinpa Gurmed, dându-mi acel bilet pe care scria numele şi era imprimat însemnul lui Karmapa, ca un fel de ştampilă.

Am cutezat să-l întreb ce înseamnă acest nume pe care mi l-a dat. Maestrul mi-a luat biletul şi a scris cu mâinile lui în limba engleză: „Generosity unchangeable – cel a cărui generozitate rămâne neschimbată“ – mi-a mai explicat el. În cuvinte tibetane, numele s-ar putea traduce prin „Ocean al generozităţii“. Maestrul Karmapa al 17-lea mi-a mai explicat că generozitatea este una din cele opt virtuţi pe care aspiranţii budişti, în calea lor spre desăvârşire, caută să şi le însuşească.

Astfel s-a terminat această întâlnire cu unul dintre cei mai recunoscuţi iniţiaţi în viaţă, maestrul tibetan Karmapa al 17-lea, nu înainte de a-mi cere să revin a doua zi pentru a primi cunoştinţele şi iniţierile corespunzătoare unui începător.

De altfel, în toate cele trei zile cât am rămas acolo mi s-a permis să vin în curtea maestrului Karmapa, unde îmi realizam practica spirituală zilnică. În toate meditaţiile pe care le-am făcut în acele zile am simţit că atât graţia Maestrului meu, cât şi graţia maestrului Karmapa al 17-lea s-au revărsat asupra mea într-un şuvoi nesfârşit prin intermediul Marii Puteri Cosmice a Compasiunii, TARA cea albă.

Mintea mea a devenit în acele zile asemenea unui diamant, fără gânduri, fără dorinţe, fără fluctuaţii mentale. Neclintită şi focalizată, doar cu un dor mare de Dumnezeu şi de Ghidul meu spiritual. La fiecare emitere mentală a mantrei Marii Puteri Cosmice TARA simţeam vibraţiile acesteia foarte clar, iar sunetul puteam să jur că cineva îl emite chiar în cameră, atât de puternic era. Îmi aminteam foarte clar exact aceleaşi stări pe care le percepeam atunci când eram în faţa uşii Ghidului meu spiritual, de fiecare dată când veneam să-l văd şi să vorbesc cu el.
Nu ştiam atunci că după ce mă voi reîntoarce în ţară, acesta va fi plecat, din cauza persecuţiilor insuportabile orchestrate cu ajutorul autorităţilor statului. Interesant a fost şi faptul că în lunile care au urmat, iubitul meu Ghid spiritual a fost recunoscut pe plan internaţional pentru capacităţile sale şi pentru efortul şi munca depusă în slujba spiritualităţii universale.

La un an de la aceste evenimente am ajuns iar în India şi am trecut pe la vila maestrului Karmapa. Acesta era în curte, înconjurat de mai multi adepţi din mai multe ţări. Atunci când privirile ni s-au întretăiat, acesta s-a oprit în mijlocul discuţiei pe care o purta, mi-a făcut un semn cu degetul şi mi-a strigat: „Ai văzut? Ţi-am spus eu că o să fie bine şi că o să fie recunoscut?”
Da, dar cu ce preţ! Cu preţul de a nu-l mai putea avea alături de noi în această ţară. M-am reîntors a doua zi şi am fost condus într-o clădire alăturată vilei lui Karmapa al 17-lea, un loc unde mulţi călugări tineri, care au renunţat la viaţa obişnuită, vin să-şi însuşească tainele acestei căi spirituale, pentru a deveni iniţiaţi pe această cale. Aici am fost luat în primire de un călugăr-profesor tânăr, având nu mai mult de 27 de ani, care mi-a dat unele informaţii despre calea lor şi despre vieţile BODDHISATVA-şilor (acest călugăr preda chiar despre viaţa lor). L-am ascultat un timp, după care i-am spus că ştiu toate aceste aspecte despre care îmi vorbeşte şi l-am rugat să ţină cont de ceea ce cunosc.
Uimit, m-a întrebat de unde ştiu toate acestea şi i-am explicat că am un Ghid spiritual autentic în ţara mea şi am început eu să-i povestesc despre calea lor şi despre anumite iniţieri pe care le-am primit pe această cale.
Mi-a propus să facem o mică meditaţie împreună, după care, fiind mulţumit de cum m-a simţit, mi-a expus zâmbind, în detaliu, toate tehnicile pe care urma să le fac şi vizualizările care le corespundeau.

Oricine ar fi uimit de simplitatea, starea de umilinţă, compasiunea şi iubirea sinceră pe care o dăruiau zi de zi aceşti călugări tuturor fiinţelor cu care intrau în contact. L-am întrebat pe un călugăr ce face el înainte să se culce. Mi-a răspuns că se roagă la Dumnezeu ca toate virtuţile şi fructele acţiunilor lui de peste zi să le fie dăruite acelor fiinţe care au nevoie să se ridice spiritual, sau acelor fiinţe care încă nu au auzit de Dumnezeu, pentru a fi trezite spiritual.
Am fost pe drept cuvânt plăcut impresionat de aceşti tineri călugări, care au renunţat la o viaţă socială pentru a se dărui prin practica lor binelui omenirii. De altfel, din câte am înţeles eu, în jurul maestrului Karmapa al 17-lea se află un grup de fiinţe iluminate ce se reîncarnează viaţă după viaţă în acelaşi loc pentru a menţine curată această linie spirituală.

Ca un aspect interesant şi amuzant, am să vă povestesc următoarea situaţie. Mergând într-o seară la vila Maestrului Karmapa, pe o cărare pe care puteau trece lejer două persoane, m-am întâlnit cu un călugăr. M-am oprit atunci când am ajuns în faţa lui şi am avut sentimentul că nu pot trece pe lângă el, deşi era destul loc. Îmi venea să râd, deoarece era mult loc pe lângă acest călugăr, şi am încercat încă o dată să trec pe lângă el. Chiar în momentul când am ajuns în dreptul lui, am avut aceeaşi percepţie stranie că nu o să am loc şi atunci l-am oprit pe acel călugăr să stau de vorbă cu el.
Chipul lui era senin, calm şi zâmbitor, dar simţeam cum emană o energie vitală puternică şi fermă. Acesta mă văzuse când am fost la maestrul Karmapa şi m-a întrebat cum a decurs întâlnirea. I-am spus că a fost foarte bine şi i-am spus numele pe care l-am primit de la acesta.
„– E un nume bun, – mi-a spus călugărul. Ai venit într-o zi cu noroc.“ Şi mi-a zâmbit.
„– Ce ai putea să mă înveţi din practica şi iniţierile pe care le-ai primit tu?“ – l-am întrebat.
„– Tot ceea ce trebuie să faci este să fii tu însuţi în orice moment, să trăieşti CLIPA şi să fii cu gândul mereu la Dumnezeu. Fii mereu tu însuţi!“ – mi-a răspuns el zâmbind, în timp ce se îndepărta agale pe cărare.

Am plecat din Kalimpong cu o stare interioară foarte frumoasă şi spirituală. Mi-a plăcut maestrul Karmapa al 17-lea, dar în acelaşi timp mă gândeam ce Ghid spiritual autentic avem noi, câte a făcut el pentru noi şi cum, peste tot unde arătam fotografia lui, toţi se aplecau cu mâinile la piept în semn de respect şi de recunoaştere.

E frumoasă linia spirituală tibetană. Este foarte concretă şi foarte elaborată. Totuşi nu pot să spun că mă reprezintă. Calea spirituală pe care merg sub îndrumarea Ghidului meu spiritual meu este mult mai complexă şi mult mai puternică. Eu, ca un simplu şi umil aspirant, pot simţi asta. Iar primul lucru pe care l-am învăţat pe această cale a fost discernământul spiritual, pe care trebuie să-l manifest în orice împrejurare aş fi.

Doru Moraru, anul 22 yoga

 

Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa

redactie@yogaesoteric.net

. Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.

 
 

Citiţi şi:

BAGALAMUKHI – Marea Putere Cosmică a fascinaţiei divine
Gampopa, fiul spiritual al lui Milarepa

 

yogaesoteric

31 martie 2014