Materia Primă – fundamentul operei alchimice

 

Cine nu a auzit de Piatra Filozofală a alchimiştilor, cea care dă puterea de a transmuta metalele obişnuite în aur? Puţini sunt însă cei care s-ar încumeta să întreprindă Marea Operă, ştiute fiind dificultăţile şi riscurile la care se expune căutătorul imprudent şi lipsit de o ghidare corespunzătoare.

De la începuturile sale, alchimia utilizează discursuri cu dublu sens pentru a-şi păstra nerevelate tainele. Acest procedeu este cunoscut sub numele de diplomaţie sau limbaj diplomatic. Un text conţine simultan un discurs exoteric, destinat „marelui public” şi un discurs ezoteric, destinat „iniţiaţilor”. Discursul exoteric – al cărui sens este deja figurat – are aici un sens esenţialmente moral, discursul ezoteric – mult mai apropiat într-un anumit fel de sensul propriu, evocând procesul iniţiatic al Marii Opere.

Pentru cei plini de aspiraţie, cunoaşterea misterioasei Materii Prime este o condiţie sine qua non a realităţii Marii Opere; fără un punct de plecare corect, întregul proces operativ riscă să fie zadarnic.

În afara situaţiei ideale a prezenţei fizice a Ghidului spiritual, aspirantul la desăvârşire nu are alte surse de informare decât tratatele alchimice, pline de formulări simbolice, criptice, dar impregnate de parfumul misterului care trezeşte intuirea şi nostalgia Sinelui…

Aşadar, să vedem cum prezintă Adepţii, în lucrările lor, Materia Primă:

Morienus

„… este ceva unic care conţine în el însuşi cele patru Elemente şi le domină.”

Triumful Hermetic
„Ea conţine orice aspect de care avem nevoie. Ea se omoară de la sine şi apoi învie de la sine, ea se fecundează singură, se topeşte singură în propriul său sânge.”

Denis Zachaire
„Dacă declarăm Materia noastră ca fiind spirituală, este adevărat. Dacă o declarăm corporală nu minţim. Dacă o numim celestă, acesta e adevăratul său nume. Dacă o numim terestră, vorbim cu exactitate.”

Braccesco
„Aceasta este o piatră şi nu este piatră, o găsim pretutindeni, este ceva murdar şi preţios, ascuns şi cunoscut de toţi. Este un haos sau spirit în formă de corp şi totuşi ea nu este un corp. Este marele şi dumnezeiescul mister, obiectul pe care-l căutăm. El este totul. Prin el – totul, şi graţie lui – totul. Două naturi, o singură esenţă: pentru că una este atrasă de cealaltă şi una este dominată de cealaltă. Este Apa luminoasă, ceea ce mereu fuge, ceea ce este atras de elementele sale. Este Apa dumnezeiască care a fost ignorată de toţi, a cărei natură este greu de văzut; de vreme ce ea nu este nici metal, nici apa cea în veşnică mişcare, nici o corporalitate. Ea este de neîmblânzit. Totul în tot, ea posedă o viaţă şi un spirit, şi puterea distructivă.”

Corpus Hermeticum
„Tu eşti în totul compus din toate puterile.”

Morienus
„Discuţia dintre filozoful Morienus şi Regele Khalid:
«O, Rege, îţi spun adevărul: Dumnezeu, pentru plăcerea sa, a creat în tine acest aspect prea-minunat şi pretutindeni el este cu tine şi nu poţi fi separat de el. Tu eşti Miniera sa, pentru că el se află în tine şi, pentru a-ţi mărturisi adevărul, depinde de tine dacă vrei să îl iei şi să îl primeşti. Cel care va căuta o altă piatră în Operă va fi dezamăgit.»”

Kitâb El Focul
„Nimic nu este mai comun pe lume decât acest aspect misterios:  el se găseşte şi la bogat şi la sărac, lângă cel care călătoreşte ca şi lângă cel ce stă. O, Doamne! Dacă l-am desemna cu adevăratul său nume, ignoranţii ar striga: Minciună! — iar oamenii inteligenţi ar rămâne perplecşi.
Această piatră vă vorbeşte şi voi nu o auziţi. Ea vă cheamă şi voi nu-i răspundeţi. O, stupoare! Ce obstacol vă astupă urechile! Ce exaltare obscură vă înăbuşă inima!”

Cosmopolitul

„Subiectul vostru se află sub ochii tuturor: nimeni nu poate trăi fără el; toate creaturile se folosesc de el, dar puţine îl percep. Fiecare îl are în puterea sa.”

Cele şapte capitole ale lui Hermes

„Iată, vă înfăţişez ceea ce stă ascuns: opera este cu voi şi în voi; găsind-o în voi unde o aveţi neîncetat, o aveţi şi întotdeauna, oriunde v-aţi afla.”

Jakob Boehme

„Această Apă există din veşnicie, se întinde în toate punctele acestei lumi şi este Apa Vieţii care pătrunde Moartea, în niciun loc ea nu este sesizabilă, nici perceptibilă. Dar ea umple totul în mod egal. Ea se află de asemenea în trupul omului, iar atunci când îi e sete de această Apă şi o bea, lumina Vieţii se aprinde în el.”

Buddhism
„În acest trup înalt de opt picioare este cuprinsă lumea, geneza lumii şi calea care conduce la sfârşitul lumii.”

Ripley – „Opera omnia chemica”

„Sufletul elevat este focul secret al filozofiei noastre, este parfumul nostru, apa noastră mistică.”

Philaletkes
„Intrarea deschisă în palatul închis al Regelui
… căci apa noastră este focul pe care-l căutăm.”

Aurora consurgens
„Senior spuse: «Şi când ei vor să extragă această apă dumnezeiască, care este foc, ei o încălzesc cu focul său, care este apă, şi acest foc ei l-au măsurat până la capăt şi l-au ascuns din cauza smintelii nătângilor.
Focul nostru este Apă. Filozoful utilizează apa, dar ignorantul utilizează focul.»”

Turba philosophorum
„Apa veşnică, tocmai apa care dă naştere pietrei noastre foarte preţioase.”

Consilium coniugii

„…Piatra este apa unui izvor de apă vie. Apa este viaţa oricărui aspect; această apă este viaţă căci ea nu moare atâta vreme cât există lumea, fiind principiul lumii.”

Turbam philosophorum exercitationes

„Mulţi se ceartă, în îndelungi controverse, pentru a stabili dacă piatra, sub diferite nume, este compusă din mai multe, din două sau dintr-o singură substanţă. Dar acest filozof (Scites) şi Bonellus spun că Opera întreagă şi substanţa întregii Opere nu sunt nimic altceva decât apa, şi că tratarea acesteia nu poate avea loc decât în apă. Şi există de fapt o singură substanţă în care este conţinut totul, şi aceasta este sulphur philosophorum (sulful filozofilor), care este apă şi suflet, focul naturii, acvila, lacrima, primul ulei al înţelepţilor, materia primă a corpului perfect. Şi, oricare ar fi numele pe care înţelepţii l-au dat pietrei lor, ei au desemnat şi s-au referit la această substanţă unică, adică această apă din care totul provine şi în care totul este conţinut; care guvernează azi totul, în care se fac greşeli şi în care greşeala însăşi este corectată. Eu o numesc „apă filozofală”, nu apă vulgară, ci apă mercurială (aqua mercurialis), fie că este simplă sau compusă. Căci în ambele cazuri este vorba despre apă filozofală, deşi mercurul vulgar este diferit de Mercurul filozofal. Aceea este simplă şi nu amestecată, aceasta este compusă din două substanţe, şi anume din minereul nostru şi din apă simplă.

Aceste ape compuse constituie Mercurul filozofal, de unde putem admite că substanţa, sau materia prima însăşi, constă din apă compusă. Unii admit existenţa a trei componente, alţii – numai a două componente. Pentru mine, două specii sunt de ajuns, masculin şi feminin sau frate şi soră.
Totuşi, ei mai numesc apa simplă şi otravă, argint-viu, aqua permanenx, gumă, oţet, urină, apă de mare, dragon şi şarpe.

Zdrobeşte piatra într-o pudră foarte fină şi pune-o în oţet limpede şi celest şi ea se va dizolva imediat în apă filozofală.”

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 19.

Citiţi şi:

Alchimia, o ştiinţă misterioasă şi fascinantă

Viziunea alchimică asupra Universului

Alchimia – o ştiinţă a viitorului, care poate transforma din temelii umanitatea. Descoperirile cercetătorilor ruşi

 

yogaesoteric
3 martie 2020