Mitul tinereţii fără bătrâneţe în lumina noilor descoperiri ştiinţifice

de Alex Ionescu

În numărul din 1 noiembrie 2011 al revistei de specialitate Genes & Developement s-a publicat un articol ştiinţific care arăta rezultatele unei echipe de cercetători referitoare la posibilitatea redării tinereţii unor celule îmbătrânite devenite nefuncţionale. Echipa Institutului Naţional Francez pentru Sănătate şi Cercetare Medicală (INSERM), denumită „Plasticitate genomică şi îmbătrânire” şi condusă de Jean-Marc Lemaitre, a „reîntinerit” celule de la persoane de peste 100 ani. Celulele adulte îmbătrânite au fost prelevate şi reprogramate în laborator pentru a redeveni celule stem pluripotente – celule capabile să dea naştere oricărui tip de celule/ţesut. Experimentul a reuşit şi astfel celulele vârstnice şi-au regăsit tinereţea şi caracteristicile celulelor stem embrionare.

Într-o primă etapă, cercetătorii au reuşit să multiplice celule provenite din pielea unei persoane de 74 de ani, pentru ca acestea să atingă stadiul de senescenţă. Apoi, au procedat la reprogramarea celulelor, graţie unui cocktail biochimic. Analiza celulelor obţinute a arătat că ele nu au conservat nicio urmă din stadiul de îmbătrânire la care ajunseseră şi că au caracteristicile fiziologice ale celulelor tinere, atât din punct de vedere al capacităţii de proliferare, cât şi din punct de vedere al metabolismului celular. Prin urmare, ceea ce s-a realizat a fost readucerea unor celule normale, care au atins punctul de uzură maximă, în care nu se mai puteau diviza, senescenţa, la stadiul de celule nespecializate, deci foarte tinere, cu un potenţial imens de divizare şi diferenţiere, numite celule stem pluripotente induse. Jean-Marc Lemaitre afirma: „markerii de vârstă ai celulelor au dispărut şi celulele pe care le-am obţinut pot să producă celule funcţionale, de toate felurile, cu o capacitate de proliferare şi cu o longevitate crescută”. Aceste metode au fost apoi aplicate pe celule provenite de la persoane mai vârstnice, de 92, 94, 96 şi, respectiv, 101 ani. Şi s-a observat că rezultatele sunt similare. „Strategia noastră a funcţionat şi pe celulele centenarilor. Vârsta celulelor nu mai este o barieră în reprogramare“, afirma Jean-Marc Lemaitre.

Până la lucrările doctorului Lemaitre cercetările nu au putut trece de bariera senescenţei celulelor – punctul ultim al îmbătrânirii celulare, după care celulele nu mai proliferează. Această barieră limita eventualul succes al acestei tehnici pentru terapiile aplicate celulelor de la persoanele în vârstă. Referitor la aceasta, Mick Bhatia, director la Institutul Stem Cell and Cancer Research din cadrul Universităţii McMaster din Canada, afirma: „Unii cercetători spun că este cu atât mai dificil de a se genera celule pluripotente induse, cu cât persoana este mai în vârstă, dar alte laboratoare spun că nu este adevărat!” Această limită a inspirat şi entuziasmat echipa dr. Lemaitre pentru a cerceta posibilitatea readucerii celulelor senescente la stadiul de a se putea diviza din nou, de a fi iar tinere.

Celulele stem pluripotente induse au fost pentru prima oară obţinute de către cercetătorii japonezi de la Universitatea Kyoto, în 2006. Începând cu anul 2007, mai multe echipe de cercetare din lume au început să realizeze aceasta. Descoperirea posibilităţii de a readuce tinereţea celulelor adulte, făcându-le să revină la stadiul imatur, pre-specializat, a alimentat echipele de cercetare cu un nou entuziasm în ceea ce priveşte eforturile depuse cu scopul de a genera celule musculare, cardice, nervoase noi şi deplin funcţionale, din celule adulte uzate. Bariera acestei descoperiri o constituia, însă, senescenţa celulelor – un proces natural legat de înaintarea în vârstă, şi care se finalizează cu moartea celulei atunci când anumite mecanisme celulare devin prea uzate pentru a mai funcţiona.

Echipa de la INSERM a depăşit această limită prin adăugarea a două ingrediente, doi factori de transcripţie, la metoda de generare a celulelor stem pluripotente induse din celule diferenţiate – tehnică ce a fost pusă la punct în 2007. Reprogramând celulele îmbătrânite cu ajutorul unui cocktail specific ce conţine şase factori genetici, cercetătorii de la Institutul de Genomică Funcţională din cadrul Universităţii Montpellier, conduşi de dr. Lemaitre, au arătat că celulele stem obţinute posedă caracteristicile celulelor stem embrionare, întrucât sunt din nou capabile de autoreînnoire şi de diferenţiere. Descoperirea demonstrează că procesul de îmbătrânire este reversibil şi că mitul tinereţii fără bătrâneţe ar putea deveni real. „Vârsta celulelor stem nu mai este o barieră în calea reprogramării lor”, a declarat cercetătorul Jean-Marc Lemaitre, coordonatorul studiului.
 

De asemenea, s-a observat că mai mulţi markeri specifici celulelor îmbătrânite care au fost analizate în acest experiment nu mai erau prezenţi la celulele noi obţinute de cercetători. Printre aceşti markeri se află lungimea telomerelor – capişoanele fine alcătuite din secvenţe repetitive de ADN care învelesc capetele cromozomilor şi care se micşorează pe măsura apariţiei fenomenului de îmbătrânire. Telomerele şi telomerazele, enzimele asociate telomerelor, sunt agenţi cheie în longevitatea celulară. La fiecare diviziune prin mitoză a unei celule, telomerele se micşorează puţin, iar telomerazele muncesc să reconstruiască telomerele. Când telomerele se consumă de tot şi nu mai pot fi reparate, celula moare. Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack Szostak au primit în anul 2009 premiul Nobel în fiziologie şi medicină pentru descoperirea modului în care cromozomii sunt protejaţi de telomere şi telomeraze.

Revenind la descoperirea cercetătorilor de la INSERM, principala utilizare a celulelor reîntinerite obţinute ar fi regenerarea organelor afectate de trecerea timpului. Înţelepţii din vechime obişnuiau să-şi păstreze corpul tânăr cu ajutorul anumitor tehnici care întrebuinţau forţa mentală sau spirituală. Tot în vechime, fiinţele umane aveau conştiinţa corpului fizic şi nu pretindeau medicilor sau oamenilor de ştiinţă să îi vindece de boli, să îi repare, să le pună alte organe în locul celor pe care ei le-au deteriorat datorită unui regim de viaţă inconştient şi abuziv. Faptul că această descoperire va fi folosită pentru a repara trupuri fără ca acesta să reprezinte un mijloc de prelungire a vieţii în scopul de a învăţa lecţiile spirituale meritate și de a evolua spiritual aduce o umbră de tristeţe, deoarece arată în mod evident orbirea oamenilor de ştiinţă faţă de aspectele spirituale ale vieţii.

Privind în profunzime, descoperirea făcută de cercetătorii francezi demonstrează calitatea de „perpetuum mobile” aflată în stare potenţială în trupul uman, încriptarea în corpul fizic a calităţii de reînnoire și regenerare nelimitată care oglindeşte în mod analogic eternitatea spiritului. Și astfel, iată că știința confirmă cuvintele înscrise pe Tăbliţele de smarald ale lui Hermes Trismegistus: „Ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, şi ceea ce este sus este precum ceea ce este jos, pentru a întregi miracolul Totului”.
 

Bibliografie:

Laure Lapasset, Ollivier Milhavet, Alexandre Prieur, Emilie Besnard, Amelie Babled, Nafissa Ait-Hamou, Julia Leschik – Rejuvenating senescent and centenarian human cells by reprogramming through the pluripotent state, Genes & Development, 1 Nov. 2011, Vol. 25, No. 21
Matthias Stadtfeld, Konrad Hochedlinger – Induced pluripotency: history, mechanisms, and applications, Genes & Dev. 2010. 24: 2239-2263
Hitoshi Niwa – Open conformation chromatin and pluripotency, Genes Dev. 2007 21: 2671-2676

 
Citiţi şi:
Celulele stem, miracolul reîntineririi şi rasayana
Practica Ghizilor spirituali nemuritori de prelungire a vieții
 

yogaesoteric
28 noiembrie 2011

Also available in: English