Şase motive argumentate și pline de bun simț, care ne permit să credem că în imensul univers fizic în care trăim există viață extraterestră (1)

… cât şi făpturi extraterestre inteligente

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Până nu de mult timp, aşa-zisul subiect al vieții extraterestre era ceva bun pentru romanele SF sau pentru filmele de acelaşi gen. La ora actuală, viziunea asupra vieții extraterestre s-a modificat şi din ce în ce mai mulți oameni de știință consideră că viața trebuie să existe și în alte locuri din Univers.

În cele ce urmează, vă vom oferi unele motivații pertinente, care vor fi luate în considerare mai ales de către ființele umane inteligente şi pline de bun simț.

1. Rețeta cea tainică a vieții este în acelaşi timp simplă şi complexă

Pentru apariţia unei ființe vii este nevoie de intervenția misterioasă şi atotputernică a lui Dumnezeu Tatăl, la care se adaugă carbon, apă şi energie. Aceste ingrediente se găsesc cu uşurinţă în întregul Univers fizic… Iar dincolo de toate acestea, Dumnezeu îmbrăţişează întreaga manifestare fizică şi, prin atotputernicia Sa, face să apară viața. În urmă cu peste 3,5 miliarde de ani, prima formă de viaţă a apărut pe Pământ printr-o misterioasă „supă primordială”.

În afara enigmaticei scântei dumnezeiești (Spiritul), şi a anumitor ingrediente miracol, în meniu a fost, totodată, necesar să existe carbon, felurite energii și apă. Pe lângă omniprezența lui Dumnezeu, care îmbrăţişează fără încetare întreaga manifestare fizică, aceste elemente, am putea spune comune şi abundente în Universul material, se află, fără îndoială, la originea multor forme de viață extraterestre. Mulți dintre noi ar putea să se întrebe: de ce este neapărat necesar carbonul? Răspunsul este evident. Pur și simplu pentru că întreaga chimie a vieţii are la bază acest element în cazul multor forme de viață. Atât în celulele trupului nostru, cât şi într-o bacterie, cea mai mare parte a moleculelor constitutive conțin atomi de carbon. Care este secretul carbonului?

Înainte de toate, carbonul (C) este capabil să se lege cu patru atomi diferiți; aceasta permite crearea şi apariția unor molecule complexe şi variate ce prezintă o mulțime de funcții. La ora actuală, astrofizicienii au identificat peste 80 de nori interstelari ce conțin astfel de molecule carbonice. De asemenea, o mulțime de meteoriți ce au căzut pe Pământ au oferit geologilor numeroase probe de aminoacizi, aceiaşi aminoacizi care sunt necesari fabricării proteinelor ce se cunosc la ora actuală… Iată de ce, după părerea oamenilor de ştiinţă, aceste molecule carbonice sunt destul de răspândite în Universul fizic. Mai mult decât atât, ele sunt prezente în special pe exoplanetele pe care savanţii le consideră candidate fie la existența, fie la apariţia vieții.

Toate planetele ce există în universul fizic sunt înzestrate cu anumite energii, care sunt prezente din plin în ambianța lor…

În afara condițiilor pe care le-am enumerat anterior, al doilea ingredient indispensabil este o sursă de energie pentru ca ființa noastră vie să poată funcționa, reuşind astfel să crească şi apoi să se multiplice…

La ființele umane, în afara energiilor tainice ale vieții, alimentația este principala sursă de energie. Dar în realitate, dincolo de aceasta, sursele exploatabile sunt foarte variate pentru fiinţele vii: razele Soarelui, căldura ce provine din adâncimile planetei, radioactivitatea… Adeseori, chiar şi unele minerale precum pirita (o sulfură de fier) sau zincul generează anumite forme de energie, reacționând chimic în cazul contactului cu apa. Cu toate acestea, este evident că există multe resurse disponibile şi nu rămâne decât ca ele să fie alese.

Să vedem acum care este cel de-al treilea ingredient esențial. Acest ingredient este şi rămâne apa… care, totodată, este cel mai dificil de obţinut. Cu toate acestea, apa (H2O) este destul de răspândită în Cosmos: numai în cadrul sistemului nostru solar o regăsim, spre exemplu, atât pe planeta Marte, cât şi pe satelitul Europa al lui Jupiter şi, dincolo de aceasta, s-a constatat că apa este prezentă în numeroase comete. Dar s-ar părea că apa se găseşte mult mai rar în formă lichidă; totuşi, o regăsim, cel mai adesea, fie sub formă de gheață, fie sub formă de gaz. Este evident că doar în această apă în formă lichidă, toate ingredientele vieții pot să se dizolve, să se amestece între ele… şi apoi să reacționeze unele cu altele. În absența apei, toate acestea nu sunt decât nişte molecule inerte, ce sunt adunate unele lângă altele. În plus, se mai adaugă la toate acestea intervenția misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl.

Intervenția lui Dumnezeu, carbon, energie şi apă. Unii ar putea să se întrebe: „Cum poate să apară viața din nişte elemente atât de simple?”.

Oamenii de ştiinţă au elaborat mai multe scenarii pentru a oferi în această direcţie explicații. Unul dintre scenariile lor preferate este aşa-zisul „METABOLISM PRIMORDIAL”. În viziunea lor, istoria vieţii începe într-o aşa-zisă „supă originară”, care conține tot felul de molecule ce au la bază carbon şi în special grăsimi. Acestea „nu agreează” apa şi au tendința de a forma bule pentru a se proteja. Cu acea ocazie, şi alte molecule se pot regăsi captive în interiorul acestor bule. Acestea vor începe apoi să interacţioneze între ele şi vor ajunge să utilizeze anumite surse de energie (spre exemplu, căldura unui gheizer care se află în apropiere) pentru a capta nu numai materie, ci şi energie din exterior. Moleculele se vor acumula atunci în interiorul unei bule de grăsime, aceasta se va dilata gradat şi va sfârși prin a se diviza în două bule, sub efectul acestei presiuni specifice interne… Această mică uzină chimică ce pare la prima vedere a fi izolată de mediul exterior este, totuşi, capabilă să extragă anumite forme de energie şi materie din exterior, și după aceea va ajunge să se reproducă… Cam în felul acesta apare o ființă vie rudimentară, sub impulsul tainic pe care îl oferă Dumnezeu Tatăl. Apoi, o astfel de ființă primitivă va avea toate şansele să trăiască, să evolueze şi să se transforme: toate reacțiile chimice care se vor derula în interiorul ei pot deveni apoi din ce în ce mai complexe şi după aceea, în timp, pot să dea naştere la noi molecule, ce vor fi capabile să le protejeze sau chiar să stocheze informație… Pe scurt, în felul acesta, cu ajutorul misterios al lui Dumnezeu, evoluţia apare și este în derulare.

…Dar, cu toate acestea, viața nu are întotdeauna timpul care îi este necesar pentru a ajunge să evolueze

Aceasta este ceea ce consideră unii oameni de ştiinţă că s-a produs, probabil, cândva pe planeta noastră Pământ. Dar cu toate acestea, partizanii metabolismului primordial cred că făptura „ce a fost născută din această supă” este suficient de simplă încât ea să poată să apară, aproape într-un mod automat, în orice altă parte din Universul fizic, de îndată ce sunt reunite toate ingredientele ce sunt necesare, la care se adaugă intervenția misterioasă a lui Dumnezeu. Pentru ei este dincolo de orice îndoială că viața a apărut în multe alte locuri ce există în Universul fizic… Și la fel s-a petrecut aceasta, în viziunea lor, chiar şi în sistemul nostru solar. Pe planeta Marte, de exemplu, în vremurile îndepărtate, pe când aşa-zisa planetă roşie avea încă o atmosferă şi apă în stare lichidă… Este necesar, însă, să nu pierdem din vedere că tot ceea ce se poate evoca aici nu este decât o formă de viaţă destul de rudimentară, ce este compusă din câteva molecule încapsulate. Ori, dincolo de toate acestea, nu trebuie să pierdem din vedere că evoluția către forme mai complexe de viață necesită mult timp şi intervenția misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl.

În viziunea unor oameni de știință, pe planeta Pământ primele aşa-zise „animale mari” au fost niște viermișori lungi de câțiva centimetri care au apărut în urmă cu peste 570 de milioane de ani, adică după mai bine de 3 miliarde de ani de evoluție. Prin voia lui Dumnezeu, planeta noastră (Pământ) a beneficiat, fără îndoială, de un regim favorabil, care s-ar părea că nu este la fel de răspândit în întregul Univers fizic: printre altele, mediul la suprafața planetei a rămas extrem de stabil. Mai mult decât atât, planeta Pământ nu şi-a pierdut din atmosferă precum planeta Marte, și nu a ajuns să fie un sui generis furnal, încălzit la maxim datorită efectului de seră, precum planeta Venus. În această stare de calm aparent, viața a avut timp să se dezvolte în ambianța planetei Pământ și să se adapteze la felurite medii. Chiar și astăzi, ea este prezentă aproape pretutindeni: regăsim anumite bacterii în viața lacurilor arctice sau chiar în gheizerele din Noua Zeelandă, în cazul cărora temperatura depășește totuși 1000oC.

Mai mult decât atât, la ora actuală s-a descoperit viață chiar și în scoarța terestră, la mai bine de 3 km adâncime: prin urmare, în aceste condiții, chiar și presupunând intervenția distrugătoare a unui meteorit uriaș, prin intermediul căreia viața ar fi fost măturată de pe toată suprafața Pământului, la adâncime această viață nu ar fi fost totuși afectată…

Cei care caută viața în altă parte pot fi mulțumiți: extratereștrii, unii dintre ei nu mai mari decât bacteriile, trăiesc fără îndoială pe unele planete, chiar cu mediul în aparență infernal. În ceea ce priveşte descoperirea unor ființe vii extraterestre mai elaborate, înzestrate cu inteligență, situația în astfel de cazuri este mult mai complexă, dar niciodată nu este imposibilă. Este suficient pentru aceasta să fie doar detectată o planetă care, asemenea planetei Pământ, le-a oferit suficient timp și condiții prielnice pentru a evolua…

2. La ora actuală, unii oameni de ştiință caută viață peste tot în universul fizic

Pentru a detecta cele mai infime urme de viață, chiar la miliarde de kilometri distanță de planeta Pământ, astrofizicienii dispun la ora actuală de anumite instrumente de o putere inimaginabilă. Speranțele lor sunt focalizate fie să audă unele mesaje sau semnale, fie să vadă făpturi inteligente extraterestre şi, mai mult decât atât, ei aspiră să intre în legătură cu ele.

Pe Pământ a început deja procesul de „ascultare”, de captare a unor semnale venind din anumite zone extrem de îndepărtate din Universul fizic. Unii oameni de ştiinţă consideră că înainte să ajungem să vedem creaturile inteligente ale altor lumi, trebuie să fim în măsură să le captăm şi să le ascultăm mesajele sau semnalele inteligente pe care le transmit. La ora actuală, unii oameni de ştiinţă fac totul pentru a reuşi aceasta. Spre exemplu, în S.U.A, în inima unui parc național din localitatea Lassen, în California, se va finaliza montarea a 350 de antene parabolice, care au, fiecare, un diametru de 6 metri și ele vor fi apoi orientate către anumite zone din Cosmos, întocmai ca nişte sui generis urechi metalice. Cele 350 de antene parabolice vor forma ceea ce se numeşte Radiotelescopul Allen, după numele iniţiatorului proiectului, Paul Allen, co-fondator al consorțiului Microsoft. Această sui-generis „bijuterie” ce a costat peste 16 milioane de euro a fost deja inaugurată la sfârşitul anului 2008.

Acesta este ultimul instrument ce a fost creat de Institutul SETI (Search for Terrestrial Intelligence). Acest institut a fost fondat în anul 1984 de către astronomul şi autorul american de romane SF, Karl Sagan. La originea programului SETI se află o remarcă foarte simplă și inteligentă: o bună parte din emisiile radio pe care noi le producem pe planetă „scapă”, totodată, în afara ei, în spațiu. Respectivele emisii radio călătoresc apoi în ambianța Cosmosului cu viteza luminii. Pornind de la această idee simplă, se poate spune că extratereștrii ce se află la 50 de ani lumină distanță ar putea deja să capteze astăzi cântecele cântărețului american Elvis Presley care au fost difuzate pe calea undelor începând cu anul 1955.

Radio-astronomii speră ca, în felul acesta, să descopere emisii de semnale radio care nu pot fi explicate într-un mod natural măcar de pe una dintre planetele ce gravitează în jurul acestor sori. În această alternativă, receptarea unui concert muzical care să fi fost retransmis de către un aşa-zis ,,RADIO-CLASIC-EXTRATERESTRU” este, fără îndoială, o cerință pretențioasă, mai ales că pentru a ne convinge, ar fi suficient un simplu ,,beep-beep” radio, pe care să-l recepționăm, însă, cu claritate.

Este necesar să amintim că de când s-a început ascultarea undelor radio ce provin din spațiu, din anumite puncte din Universul fizic (cercetare care a demarat prin 1960), unele mici bucurii nu au lipsit. De fiecare dată când, la un moment dat, era receptat un semnal care părea a fi artificial, adică elaborat de ființe extraterestre, se dovedea ulterior fie că acesta provenea de pe planeta Pământ (fiind emis, spre exemplu, de către un avion), fie că semnalul era datorat unui fenomen din Univers ce era deocamdată necunoscut, dar care era perfect natural. Toate aceste descoperiri au fost totuşi foarte interesante pentru astrofizică, dar adeseori au fost profund dezamăgitoare pentru aşa-zişii „vânători” de semnale ce provin de la extratereștri. Altfel spus, în ciuda celor 40 de ani de „linişte radiofonică” din partea altor civilizații extraterestre, optimismul este încă viu şi prezent în cazul proiectului SETI. Despre aceasta, chiar inițiatorii acestui proiect afirmă cu optimism: „DEOCAMDATĂ, ABSENŢA DOVEZILOR NU REPREZINTĂ O DOVADĂ A ABSENȚEI”.

Observarea atentă

La vremea la care a fost începută detectarea planetelor ce sunt într-o anumită măsură asemănătoare cu planeta Pământ, frustrarea era mare. Aceasta persista, deoarece instrumentele actuale, asemenea telescopului Corot, ce a fost lansat în anul 2007, reperează numai acele planete care au o anumită influență asupra Soarelui, în jurul căruia ele gravitează. Dar cu toate acestea, deocamdată, ele nu pot fi observate direct. Există însă mari speranțe, iar confruntarea este uluitoare. Să luăm, de exemplu, cazul lui Gliese 581 C, care este unul dintre aşa-zisele super-Pământuri ce au fost recent descoperite. Faptul de a-l vedea implică să distingi un astru de peste 20 km diametru, ce se află la aproximativ 194 de mii de miliarde de km distanță de Terra. În acest caz, mai există și o altă dificultate: este necesar să fie separată lumina unei planete de aceea a stelei sale, de un miliard de ori mai strălucitoare, iar acest efort se  aseamănă, analogic vorbind, cu strădania de a percepe cât mai clar posibil, de la o distanţă de mii de kilometri, un micuț licurici ce este aşezat pe un far aprins.

super-Pământul Gliese 581 C

În această direcție, unii oameni de ştiinţă spun: ,,În fond, nu avem nimic de pierdut dacă urmărim să descoperim ceea ce există acolo, pentru că nu se știe niciodată ce surprize ne rezervă Universul fizic”. La ora actuală, nu lipsesc proiectele care urmăresc să ofere primele clişee ale planetelor care sunt asemănătoare cu planeta Pământ. Cel mai ambițios proiect de acest gen este supranumit Darwin, a fost propus de oamenii de știință europeni și americani în cadrul Agenției de Cercetare a Spațiului care a luat ființă în Europa şi va fi demarat în anul 2025. Ineditul proiect va implica trei sau patru telescoape de 3 metri diametru fiecare, şi toate aceste telescoape vor fi lansate prin intermediul anumitor sateliți pe diferite orbite, cu scopul de a capta şi prelucra toate imaginile ce vor fi furnizate de aceste telescoape, printr-un procedeu care este numit „interferomie”. Se crede că experimentele ce vor fi realizate în cadrul proiectului Darwin vor fi capabile „să stingă” pe imaginile recepționate steaua (Soarele) în jurul căreia gravitează respectivul corp ceresc şi va fi astfel cu putinţă să se mărească vizibilitatea planetei, uşurându-se observarea distinctă a acesteia. În felul acesta, prin asocierea mai multor telescoape de acest gen, va fi posibil, combinând lumina recepționată de fiecare dintre ele, să se vadă și chiar să se distingă la fel de multe detalii ca în cazul unui telescop cu un diametru de mai multe sute de metri. Datorită acestei dotări, proiectul Darwin va fi capabil să „vadă” în direct unele planete ce sunt asemănătoare Pământului, și mai mult decât atât, va fi astfel posibil să se analizeze atmosfera acestora, observând radiația infraroşie, care se situează într-un spectru de frecvență ce este invizibil cu ochiul liber. Studiul atent al acestor radiații va permite să se detecteze prezența dioxidului de carbon (CO2), a ozonului şi a vaporilor de apă. Se va proceda în felul acesta pentru că se consideră aprioric că aceste trei gaze constituie semnătura existenței vieţii. De fapt, pe noi, oamenii, experiența terestră ne-a învățat că fără apă nu poate să existe viață. În cazul în care vor fi descoperite şi celelalte două gaze, toate acestea vor face să apară speranța că pe acea planetă se derulează un proces de fotosinteză. De ce? Pentru că aceasta ar însemna că, pe de o parte, planeta respectivă respiră, iar pe de altă parte, pentru că acea planetă ar absoarbe astfel dioxid de carbon şi ar emite oxigen, care la o anumită altitudine s-ar transforma apoi în ozon.

Dacă proiectul Darwin regăseşte, în felul acesta, tripletul magic pe o anumită planetă, abia atunci va veni momentul să se treacă la o etapă superioară: utilizarea ,,HIPERTELESCOPULUI”, aşa cum a fost el imaginat de către un astronom francez, Antoine Labeyrie. Cu toate că, la prima vedere, totul pare a fi disproporţionat în proiectul său, totuşi respectivul proiect este frumos și perfect realizabil din punct de vedere tehnic. Este vorba de a lansa pe orbită zece mii de oglinzi de 3 metri diametru, care vor fi asamblate pe o sferă de 400 de km diametru. În centrul acesteia, un instrument specific va colecta lumina primită de la toate acele oglinzi. Grosismentul1 ce este anunțat: de 100 de milioane de ori. Prin intermediul acestui dispozitiv, se vor putea distinge oceanele de continente, şi de ce să nu visăm un pic, va fi chiar posibilă distingerea vegetației şi chiar a oraşelor ce există pe astfel de planete…

Deocamdată însă, niciun proiect de acest tip nu este anunțat. Dar nu există nicio îndoială că, dacă proiectul Darwin descoperă pe anumite planete existența unor atmosfere specifice, ce vor trezi un mare interes şi care vor fi într-un număr suficient de mare, atunci hipertelescoapele de acest gen vor deveni, apoi, prioritatea agențiilor spațiale din întreaga lume.

Notă:

1. Mărire aparentă a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente optice.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:

Extratereştrii benefici intervin discret şi eficient pentru vindecarea unor boli grave ale unor pământeni

În Calea Lactee există cel puțin 10 civilizații extraterestre

 

yogaesoteric
23 mai 2019