Bolile venerice

Există în lume o tendinţă de a se socoti SIDA ca fiind singura boală gravă cu transmitere pe cale sexuală, fără a se ţine seama de toate celelalte afecţiuni care agresează viaţa noastră erotică. Conform unui aforism medical, este mai uşor să previi decât să vindeci, dar adăugăm noi, pentru a preveni este necesară o minimă educaţie sanitară. Vom prezenta în continuare doar câteva dintre cele mai frecvente boli venerice şi modul prin care pot fi prevenite, identificate şi tratate.

Reguli cu caracter general

Igiena personală perfectă, deşi considerată de obicei firească, trebuie mereu avută în atenţie şi respectată cu rigurozitate. Spălarea cât mai frecventă a corpului este de o mare importanţă, mai ales înainte şi după actul amoros, putându-se astfel evita riscul unei contaminări.

Pentru bărbat, este indicat să urineze imediat după actul amoros (în max. 15 min.), pentru a împiedica ascensiunea prin uretră a unor germeni, chiar saprofiţi (care nu produc în mod normal boli), vehiculaţi cu secreţiile sexuale, şi care pot deveni patogeni (generatori de boli) pentru noua gazdă.

În cazul în care apar secreţii, abundente sau reduse, dureri sau senzaţii de arsură în timpul urinării sau alte elemente care ridică problema unei posibile îmbolnăviri de natură venerică, este absolut necesară prezentarea la medic.  

Uretrita

Uretritele sunt infecţii uro-genitale manifestate prin secreţie uretrală însoţită de dureri la urinare. Factorii de risc sunt profesiunile care implică deplasări foarte dese (deci neasigurarea unei igiene corespunzătoare sau chiar riscul contaminării prin obiecte folosite: prosoape, etc.), număr de parteneri mai mare de 4 pe an, raporturi sexuale ocazionale şi neprotejate, antecedente de boli transmise sexual.

Boala se transmite prin contact sexual în 97% din cazuri. Perioada de incubaţie este de aproximativ 1-5 săptămâni de la contactul infectat, cu o medie de 2-3 săptămâni. La bărbat, uretrita poate fi acută, caracterizată printr-o secreţie abundentă alb-gălbuie şi durere la micţiune, dar de obicei este subacută, cu o scurgere filantă, minimă, translucidă însoţită sau nu de manifestări uretrale sau genitale (dureri, senzaţie de arsură, edem al scrotului, adenopatie inghinală). Uneori infecţia este asimptomatică (fără simptoame).

Fără tratament, uretrita regresează în 7-8 săptămâni, dar recidivează des. La femei, simptomatologia este mai atenuată şi constă în leucoree moderată (scurgere de lichid albicios, uneori purulent), eventual prurit (senzaţie de mâncărime în zona genitală), dureri la urinare, micţiuni frecvente, dureri abdominale. Uneori simptomele sunt cu totul absente.  

Candidozele

Candida albicans este o ciupercă frecvent întâlnită ca saprofit (germen care nu produce în condiţii normale boală) pe mucoasa vaginală. Exacerbarea virulenţei germenului, care generează ulterior boala se datorează unor cauze de ordin general: alterări ale imunităţii, graviditate, tulburări metabolice sau endocrine, tratamente cu antibiotice sau anticoncepţionale, modificarea PH-ului vaginal înaintea ciclului menstrual.

Transmiterea se poate face prin contiguitate din vecinătatea rectului, de pe obiecte contaminate, prin contact sexual. La bărbat, boala afectează glandul şi şanţul care se află în continuarea lui şi se manifestă ca o inflamaţie cu o roşeaţă difuză şi eroziuni acoperite de secreţie alb vâscoasă. În forme cronice mucoasa care acoperă glandul devine uscată, fisurată, roşie. La femei, infecţia cu candida albicans are aspectul unei vulvovaginite acute, manifestate prin roşeaţă şi edem (umflare prin acumulare de lichid) al mucoasei vaginale pe suprafaţa căreia există eroziuni şi depozite de coloraţie alb-cenuşie, vâscoase. Deseori apar senzaţii de mâncărime, arsură, dureri la urinare şi în timpul contactului sexual.

Tratamentul este local, cu unguente (Clotrimazol, Ketoconazol) după indicaţia medicului şi trebuie făcut de ambii iubiţi în paralel, pentru a se evita contaminarea încrucişată, sporii ciupercii fiind foarte rezistenţi. Pentru toaleta femeii sunt recomandate, pentru o vreme, spălături cu o soluţie obţinută prin dizolvarea bicarbonatului de sodiu (cât încape într-o ceşcuţă de cafea), la un litru de apă sau comprese cu iaurt sau kefir.

Această soluţie va induce în vagin un mediu mai puţin acid şi deci mai puţin primitor pentru ciupercă. De asemenea, se recomandă spălăturile vaginale alternative: într-o zi cu infuzie de pelin (2 linguri la 1litru apă), altă zi cu 4 pastile de Cloramină dizolvate la 1 l apă, altă zi cu infuzie de gălbenele, altă zi cu infuzie de muşeţel, timp de două săptămâni. Ca tratament naturist se recomandă săpunariţă – decoct 20 grame la o cană apă şi tinctură.

Vegetaţiile veneriene

Numite în limbaj medical Condiloma acuminatum, vegetaţiile veneriene sunt produse de un virus şi apar sub forma unor proeminenţe mai mari sau mai mici în regiunea organelor genitale şi a anusului. Ca aspect clinic pot fi de culoare roşie, roz sau brună, uneori prezintă un aspect dinţat pe suprafaţă, luând forma de „creastă de cocoş“.

La bărbat boala se localizează de obicei în şanţul balano-prepuţial şi la baza glandului, dar pot să se extindă şi pe gland, pe prepuţ, pe teaca penisului, la nivelul meatului uretral şi chiar intrometral. Localizarea la femei este la nivelul labiilor, putând invada vaginul, uretra şi chiar colul uterin.

Riscul principal al acestei maladii foarte răspândite îl reprezintă vegetaţiile care apar pe colul uterin, deoarece virusul care determină aceste vegetaţii este implicat şi în producerea cancerului de col uterin. La femei, vegetaţiile netratate pot realiza formaţiuni de mărimea unui pumn (!), de aspect conopidiform, cu suprafaţă neregulată, brăzdată de şanţuri.

Vegetaţiile se mai întâlnesc frecvent în zona din jurul anusului şi chiar în anus, în regiunea din jurul organelor genitale sau chiar în zona inghinală. Boala se transmite pe cale sexuală, de obicei după contacte repetate cu o persoană bolnavă. Transmiterea este facilitată şi dacă în zona genitală se află leziuni minore (zgârieturi, răni superficiale).

Vegetaţiile pot apărea şi spontan la purtătorii de virus. Perioada de incubaţie a bolii este de 1-6 luni, deci vegetaţiile apar după una până la şase luni de la contactul sexual cu o persoană bolnavă. O boală înrudită este papilomatoza orală, adică apariţia unor vegetaţii similare în jurul gurii, şi apare de obicei prin contact sexual oral cu o persoană care are vegetaţii veneriene.

Este necesar ca la cel mai mic semn de apariţie a unor excrescenţe în zona genitală să se consulte de urgenţă un medic specialist!

Tratamentul indicat în cazul acestei boli cuprinde mai multe metode: cicatrizarea vegetaţiilor cu azot lichid, aplicaţii repetate cu anumite medicamente până la distrugerea completă a formaţiunilor, electro-coagularea, operarea cu bisturiu cu laser şi anumite tratamente locale.

Terapiile naturiste sunt foarte eficiente în tratamentul vegetaţiilor veneriene. Se recomandă aplicaţii locale cu tinctură de mărul lupului de 5-6 ori pe zi până la dispariţia completă a vegetaţiilor şi încă trei săptămâni după aceea. Tot local, se aplică macerat proaspăt de rostopască, în acelaşi mod ca şi cel amintit anterior.

Pacienţii trataţi de vegetaţii veneriene trebuie reexaminaţi de mai multe ori în intervalul de o lună după dispariţia completă a simptoamelor bolii, pentru a descoperi dacă cumva boala recidivează şi pentru a o anihila. Trebuie menţionat faptul că, uneori, probabil în cazul unui sistem imunitar foarte bun, vegetaţiile pot dispărea şi spontan, fără nici un tratament.

yogaesoteric