Meditația, calea regală către expansiunea conștiinței
Spiritul este cel care ne creează realitatea. „Tot ceea ce noi trăim, trăim prin intermediul spiritului. Cu toate acestea, spiritul este singurul aspect de care nu ne ocupăm mai deloc”, afirmă Trinlay Tulku, un francez crescut în tradiţia budismului tibetan.
În acest punct intervine meditaţia. „Spiritul nostru este ca flacăra unei lumânări, iar emoţiile şi preocupările noastre de fiecare zi sunt asemenea vântului.”
Odată ce vântul se linişteşte, flacăra spiritului se stabilizează şi luminează construcţiile mentale, care apar astfel într-o nouă lumină. Acesta este momentul în care practicantul meditaţiei „vede”.
Mai mult, el recunoaşte în realitatea înconjurătoare reflexia spiritului său, a stării sale de a fi, iar viziunea sa asupra vieţii se modifică. Atunci când se modifică, putem vedea cât de mult sunt condiţionate percepţiile de starea noastră de spirit.
O altă descoperire crucială: meditaţia are efecte după numai opt săptămâni de practică, o oră pe zi. Un practicant modest nu va da peste cap aparatele de măsură, însă va putea susţine apariţia unor amplificări apreciabile ale unor calităţi.
În Viaţa emoţională a creierului, Richard Davidson enumeră şase caracteristici emoţionale şi recomandă pentru modificarea lor diferite tipuri de meditaţie: o meditație bazată pe suflul respirator pentru mărirea sensibilităţii la mediu, un body scan pentru o mai bună percepţie a conştiinţei de sine etc. Această educare a stărilor noastre emoţionale prin intermediul meditaţiei, în vederea cultivării unor calităţi precum intuiţia, atenţia, compasiunea, constituie un domeniu promiţător de cercetare.
În afara efectelor dovedite asupra circuitelor cerebrale, s-a demonstrat şi capacitatea meditaţiei de a influența trupul: accelerarea vindecării psoriazisului, o recuperare mai bună în tratamentul cancerului.
După John Kabat-Zinn, cel care a introdus meditația în spitale, studii recente indică faptul că meditația poate avea efecte asupra diviziunii celulare și chiar asupra ADN-ului. Cu o viteză extraordinară, cercetările s-au acumulat, deschizând astfel meditației porțile spitalelor, ale școlilor și ale închisorilor din Statele Unite.
Franţa urmează același traseu. Pe 20 februarie, în jurnalul de la ora 20 de pe Canal France 2, revenea asupra consumului de medicamente psihotrope, unde Franţa deţine recordul mondial, și prezenta drept alternativă meditaţia conștientă.
Lupta împotriva stresului și a epuizării, vindecarea depresiei, scăderea stării de nesiguranță socială – noi cerem de la meditație transformarea realităţii noastre.
Dăruieşte relaxare, sănătate, echilibru interior
„În cartea mea despre stările modificate de conştiinţă, scrisă în anul 1969, există o secţiune consacrată cercetărilor asupra meditaţiei”, spune Charles Tart. Acest psiholog şi parapsiholog, specialist renumit în domeniul conştiinţei, găseşte uluitoare viteza cu care meditaţia a devenit populară în psihoterapie.
Însă până în ce punct suntem pregătiţi să acceptăm provocarea, inerentă meditaţiei, de a ne debarasa de clişeele obişnuite de gândire, pentru a accepta că ea (meditaţia) ne deschide către necunoscut?
„Există în acest moment mii de studii asupra meditaţiei, însă noi extragem din întregul spectru de tehnici meditative acele câteva aspecte ce corespund culturii noastre”, subliniază Charles Tart.
Un exemplu: studiile arată că toate tipurile de meditaţie sunt utile pentru reducerea stresului. Este foarte bine că ne putem gestiona vieţile fiind mult mai relaxaţi.
Însă care sunt efectele meditaţiei asupra spiritului sau asupra capacităţilor psihice, de exemplu, precogniţie, clarviziune, telepatie etc.? „Anumite studii sugerează posibilităţi în această direcţie, însă nu sunt atât de numeroase pentru a constitui o cunoaştere consistentă”, continuă el.
Specialist în domeniul cardiac, dr. David O’Hare se interesează în cartea sa Intuiţii, scrisă în colaborare cu un parapsiholog, despre legătura dintre practica meditaţiei şi apariţia percepţiilor extrasenzoriale.
„Mi s-a reproşat că am scris în afara subiectului, căci nu se cuvine ca un medic să vorbească despre astfel de aspecte. Cu toate acestea, este sigur că suntem pregătiţi să trăim (şi) alte stări de conştiinţă”, afirmă el.
Pentru David O’Hare, practica meditaţiei favorizează o stare de reflexie propice luării de decizii. Iar percepţiile extrasenzoriale fac parte din acest proces.
O altă caracteristică a practicii meditative: ne poate conduce către experienţa transcenderii ego-ului. „Avem nevoie de ego-ul nostru, de personalitatea noastră. Nu este vorba de a-l elimina, ci de a şti că nu suntem în realitate una cu el”, explică Jack Kornfield.
„Atunci când privesc în oglindă, văd un trup care a îmbătrânit. Însă ceea ce este ciudat este faptul că nu mă simt deloc mai bătrân, iar asta pentru că cel care priveşte în oglindă nu este, de fapt, una cu trupul”.
E o comoară, folosește-o la adevărata valoare
Permiţându-ne să ne dez-identificăm de gândurile şi de emoţiile noastre, meditaţia ne invită să ne întrebăm: cine suntem noi? Care este această parte din noi care ne permite să devenim observatorii gândurilor şi emoţiilor noastre. Şi care ne poate influenţa chiar şi calitatea percepţiilor? Pentru unii gânditori, stabilizarea unei stări de conştiinţă care să transceandă micul eu este un ţel major. Reprezintă ceea ce va permite fiinţelor umane să-şi dezvolte plenar potenţialul lor intuitiv, creator, spiritual, iar meditaţia este calea regală către această lărgire a câmpului conştiinţei.
„Nicio altă tehnică – fie că este psihoterapie, fie lucrul cu respiraţia, lucrul cu trupul, psihanaliza, gestalt-terapia, fie oricare alta – nu ne permite să ne dezvoltăm atât de mult”, subliniază filosoful american Ken Wilber.
„Suntem pe cale să trăim o revoluţie paşnică”, estimează scriitorul Marc de Smedt. Practicant al meditaţiei şi autor al mai multor cărţi pe acest subiect, el se luptă de mult timp ca meditaţia să fie considerată un exerciţiu pe care să-l putem integra în vieţile noastre.
„Nu putem să ne limităm doar la tehnici”, precizează el, „meditaţia ne deschide către o stare de a fi”, o modalitate de a fi prezenţi în lume, care nu se limitează la sfertul de oră de practică zilnică.
Un aspect crucial este protecţia faţă de o abordare prea utilitaristă, estimează unii, ca de exemplu filosoful Fabrice Midal. Noi nu medităm pentru a fi mai puţin stresați sau mai eficienţi sau nişte pioni mai buni într-un sistem bazat pe productivitate, ci pentru a ne asculta fiinţa profundă. Într-un asemenea demers este necesar să acceptăm ceea ce ne dezvăluie acest necunoscut care ne bulversează concepţia noastră despre realitate:
„Atunci când ieşim din eu, eu însumi, și iarăși eu, rămâne loc pentru intuiţie, pentru iubire, pentru libertate. Dintr-o dată, totul este cu adevărat mult mai deschis. Simţim că problemele obişnuite ce ne preocupă sunt prea înguste şi că există ceva mult mai vast. Aceasta este transcendenţa.”
Meditaţia este, de fapt, o modalitate de comuniune cu ceea ce am putea numi „conștiința lui Dumnezeu”. De exemplu, când medităm asupra stării de iubire, intrăm, fie că ştim, fie că nu ştim, în rezonanță ocultă cu energiile subtile gigantice ale iubirii, care există în Macrocosmos şi, în aceiaşi timp, cu toate fiinţele care au trăit şi trăiesc stări de iubire. Descoperim astfel că există un infinit izvor, o sursă esenţială dumnezeiască din care izvorăsc toate aceste energii subtile sublime care ne umplu fiinţa, ne transformă, ne apropie de starea omului cosmic desăvârşit.
Articol preluat din revista Yoga Magazin nr 89-90
Citiți și:
yogaesoteric
19 iunie 2019
Also available in:
Français