Flacăra libertăţii şi adorarea «purtătorului de lumină»

 de Mihaela Gheorghiu


Arătam într-un articol anterior că întregul simbolism masonic se învârte în jurul ideii de lumină. Este vorba însă despre o lumină artificială, prezentată drept Lumina Divină. Masonii nu vorbesc despre  inaugurarea unei noi loji, ci despre „aprinderea luminilor” în templu. Când un neiniţiat este primit în masonerie se spune că a fost iluminat, la fel cum curentul numit Iluminism a proiectat „lumina raţiunii” peste Europa secolului XVIII.

Veţi spune că lumina este ceva benefic. Depinde însă ce fel de lumină. Căci în acest caz este vorba despre lumina lui Lucifer. După cum îi spune şi numele, el este doar purtător al unei lumini care deja există, deci care are o altă sursă. Orientarea spre acest purtător nu face decât să inducă în eroare, adică să îl abată pe căutător de la calea directă şi rapidă către Dumnezeu- Tatăl, care este totodată Lumina şi sursa ei. Şi totuşi, pe pământ există numeroase locuri ce poartă pecetea Purtătorului Luminii şi destui creduli care să îl venereze, fără să îşi dea seama că astfel îl venerează pe Lucifer.


Rockefeller Center – New York


Există multe legende în care un erou fură lumina de la zei şi o dă oamenilor. Una dintre cele mai cunoscute legende de acest gen este cea a lui Prometeu. În New York, în faţa intrării principale din uriaşa clădire care se numeşte Rockefeller Center există o statuie de aur a lui Prometeu, purtând o torţă. Rockefeller ştia foarte bine ce face când a construit această clădire (care este de fapt un uriaş obelisc) şi a plasat în faţa ei o statuie a purtătorului de lumină (a lui Lucifer în ultimă instanţă), pe care l-a prezentat oamenilor în mod înşelător drept Prometeu. În faţa statuii se află un mare patinoar frecventat de un public numeros.
 


Un alt element interesant este şi statuia lui Atlas din acelaşi loc, care este încărcată cu un simbolism masonic evident. Coloanele din lojile masonice sunt frecvent reprezentate ca purtând în vârf un glob pământesc, exact aşa cum Atlas poartă pe umerii lui Pământul. Semnificaţia ascunsă este că masoneria este cea care susţine şi controlează întreg Pământul. Iar coloana, care ar trebui să facă legătura între Pământ (situat jos) şi cer (situat sus), este astfel construită încât să facă legătura între pământ (simbolizat de soclul pătratic) şi… pământ. 

 Un simbol divin este pervertit astfel într-unul masonic.


Mai mult, începând cu 1936, chiar în faţa statuii aurite a purtătorului de lumină se celebrează de milioane de oameni momentul aprinderii luminilor în uriaşul brad de Crăciun, ceremonie care a devenit o tradiţie a New Yorkului. Astfel, sărbătoarea Crăciunului se transformă din aniversarea naşterii lui Iisus în trăirea la unison de milioane de oameni a momentului aprinderii luminilor (exact ca la inaugurarea unei loji masonice) sub ochii mulţumiţi ai lui Lucifer – purtătorul de lumină.

 



Statuia Libertăţii din New York – „Libertatea iluminând lumea”

 




În portul New York se află unul dintre cele mai grandioase simboluri ale adorării purtătorului de lumină: Statuia Libertăţii.

 

În limba engleză liber se spune free. Cuvântul libertate ar trebui tradus mai degrabă prin freedom. În schimb, statuia Libertăţii se numeşte, în limba engleză, Statue of Liberty. Studiind nuanţele limbii engleze înţelegem şi de ce. Freedom desemnează dreptul, privilegiul, independenţa pe când Liberty are nuanţa de permisiune, de „ceea ce se permite într-un anumit cadru”, deci nicidecum ceea ce înţelegem noi prin cuvântul libertate.

Chiar masonii se numesc în engleză free-masons, adică zidari liberi, semn că au privilegii şi drepturi- libertate şi nu libertăţi – permisiuni. Ei au purtat acest atribut de-a lungul istoriei tocmai pentru că erau scutiţi de taxe şi nu aveau restricţii de călătorie ca oamenii obişnuiţi. Aruncaţi o privire în jur şi veţi vedea că şi astăzi este la fel. Oamenii obişnuiţi pot fi „liberi” (adică pot avea anumite libertăţi) doar atât cât le permit free-masonii. În acest context poate că ar fi mai corect să numim acest monument Statuia Libertăţilor. De altfel la origine statuia se numea „Libertatea iluminând lumea”.

 






Statuia Libertăţii a fost dăruită SUA de fraţii masoni francezi. Ea a fost construită în Franţa, transportată peste ocean, asamblată şi inaugurată în 1886. 38 de ani mai târziu a fost declarată monument naţional şi în prezent este un bine cunoscut obiectiv turistic, care produce anual un venit de 160 milioane de dolari. 

 

Nu numai că statuia este o purtătoare a luminii, dar este amplasată pe o bază în formă de stea (vezi mai sus), iar clădirea care îi serveşte drept fundaţie are forma clasică a unui templu masonic, aşa cum se pot vedea multe în SUA.  
 

Statuia Libertăţilor mai ascunde însă multe secrete. Observând-o cu atenţie, ne dăm seama că nu este deloc o statuie care stă cuminte pe piedestalul ei, ci este o statuie vie, suprinsă în plină în mişcare. Piciorul ei drept este ridicat de pe sol în plin avânt, lucru ce îi permite să rupă „lanţurile tiraniei şi sclaviei” care îi înlănţuie piciorul stâng.
 
Cu ocazia restaurărilor din 1984-1986 au fost făcute copii la aceeaşi scară a diferitelor elemente ale statuii. Piciorul drept, făclia şi capul sunt expuse acum în mărime naturală în muzeul amenajat în cadrul complexului. Pasionaţii de acest monument au descoperit imediat o particularitate extrem de interesantă a picioarelor dezgolite ale statuii. Statuia este bolnavă. Suferă de o deformaţie a labelor picioarelor care face ca al doilea deget să fie mai lung decât degetul mare, iar degetul mic să fie exagerat de scurt. Specialiştii în ortopedie arată că mai mult de 70% din populaţie are ceea ce se numeşte neoficial „picioare egiptene” adică degetul mare mai lung şi celelalte care descresc proporţional. Există şi o categorie de oameni care au ceea ce se numeşte „picioare greceşti”, nume dat după faptul că statuile Greciei Antice erau reprezentate cu al doilea deget mai mare decât celelalte. Aceasta este o boală care duce şi la deformarea gambelor, slăbirea gleznelor şi frecvente luxaţii (în imagine este ilustrat un fragment din statuia împăratului Constantin datând din anul 330 în. Ch. alături de piciorul Statuii Libertăţilor). 
 
Ce ascunde în spate o asemenea reprezentare, ne explică simbolistul Paul Diel, care arată că „piciorul este un simbol al tăriei sufleteşti căci el este baza poziţiei verticale, proprie omului. Piciorul vulnerabil, şchiopătarea, orice deformare a piciorului dovedesc o slăbiciune sufletească” (din Dicţionarul de simboluri, Jean Chevalier&Alain Gheerbrant, Editura Artemis, 1999). Dacă adăugăm aici şi cunoştinţele legate de corespondenţele subtile ale fiecărui deget, vom înţelege imediat de ce al doilea deget este mai mare şi al cincilea este extrem de mic.  

Statuia Libertăţilor de la Paris – celălalt picior al „Noului Colos”





Puţini ştiu însă că în lume există de fapt două Statui ale Libertăţilor identice dar de mărimi diferite, care stau faţă în faţă, la mare depărtare una de cealaltă, una în Franţa pe o insulă de pe Sena  şi celaltă pe o altă insulă, în portul New York.  Exact aşa cum la intrarea în lojă stau de o parte şi de alta cele două coloane purtând în vârf globul pământesc. Cele două statui implantate strategic reprezintă de fapt simbolul dominaţiei puterii iluminate (nu luminoase) a masoneriei asupra globului. Acest secret ne este dezvăluit de placa aflată la baza statuii din New York care ne lămureşte că avem de-a face cu „Noul Colos”.

După cum ştim, Colosul din Rodos era una dintre cele opt minuni ale lumii antice. Gigantica statuie stătea cu un picior pe un mal şi cu celălalt pe celălat mal. Iar în pictura alăturată (o reprezentare ulterioară) vedem că în mâini Colosul poartă o flacără.   








Statuia din Paris a fost făcută cadou de americani francezilor în 1889. Este făcută din bronz (prima este din cupru şi oţel)  şi are 35 de picioare înalţime faţă de 300 cât are prima. A fost amplasată pe o insulă numită Ile de Cygnes lângă podul Grenelle.  

În 1916, cu ocazia celebrării aprinderii luminii electrice în torţa Statuii Libertăţilor, ambasadorul Franţei Jule J. Jusserand a declarat: „nu unui om, nu unei naţiuni i-a fost ridicată această statuie. A fost ridicată pentru o idee. O  idee mai mare decât Franţa sau SUA, ideea de Libertate (Liberty nu Freedom în original)”  

O copie a flăcării purtată de Statuia Libertăţilor din New York, placată cu aur, a fost plasată în Paris în perioada în care a avut loc restaurarea Statuii Libertăţillor. Ea se găseşte lângă capătul de nord al podului Alma, chiar lângă intrarea în pasajul devenit celebru prin accidentul prinţesei Diana din 1997. Mult timp după accident puteai vedea încă în Paris admiratori, care plângeau lângă  această „Făclie a Libertăţii”, transformată într-un veritabil altar pe care erau aşezate flori, lumânări aprinse şi fotografii ale prinţesei. 
 




Alte Statui ale Libertăţilor apar şi alte colţuri ale lumii. La Tokyo în port a fost ridicată în decembrie 2000 o Statuie a Libertăţilor,  un sfert cât cea din New York. Tot în Tokyo găsim Statui ale Libertărţilor pe acoperişurile motelurilor rău famate care închiriază camere cu ora, tot în zona portului. Găsim Statui ale Libertăţilor, mult mai mici ca mărime,  în Las Vegas, într-un parc din Paris, în Germania,  într-un mic orăşel din Franţa numit St Cyr sur Mer, etc. 

De Halloween se vând costumaţii tip Statuia Libertăţilor pentru copii. Imaginea ei a apărut pe miliarde de cărţi poştale, fotografii, monede, medalii, tricouri şi pe  numeroase suveniruri din lumea întreagă. 

 Şi astfel se perpetuează la scară planetară modelul purtătorului luminii, în speţă modelul lui Lucifer.




„Zeiţa Democraţiei” şi „Îngerul Libertăţii”






În 1989 în Piaţa Tian An Men din Beijing au avut loc ample manifestaţii  împotriva regimului comunist, înăbuşite cu multă violenţă.  Spre sfârşitul demonstraţiilor, pe 30 mai, studenţii Academiei Centrale de Arte Frumoase din Beijing au ridicat în piaţă în faţa portretului lui Mao Zedong o statuie înaltă de 10 metri a Zeiţei Democraţiei. Făcută din foi de hârtie lipite unele peste altele cu spumă, aceasta era o copie a statuii cu acelaşi nume din Parcul Libertăţii ( Rosslyn, Virginia). O replică a acesteia fost ridicată de Thomas Marsch  în 1999 în Portmouth Square (San Francisco, China Town). După cum puteţi vedea şi această statuie poartă cu ambele mâini nelipsita torţă aprinsă.  

 

Pe 15 mai 2005 a început în Las Vegas, Nevada construirea unui monument  „pentru a celebra Spiritul Libertăţii (Freedom)”. Este vorba despre o altă construcţie monumentală,  cu 25 de picioare mai înaltă decât cea din New York, numită Las Vegas Centennial Tour care va purta în vârf  o statuie numită „Îngerul Libertăţii”. 

Personajul feminin are aripi şi ţine deasupra capului o stea. Steaua va fi iluminată astfel încât din ea să pară că emană raze. Construirea acesteia se va face chiar sub ochii oamenilor în interiorul unei uriaşe structuri de oţel cu geamuri transparente,  încojurată de cafenele, terase şi buticuri menite să atragă un număr mare de vizitatori. În interiorul turnului se va amenaja şi un muzeu dedicat „cetăţenilor şi forţelor armate care au luptat şi luptă pentru libertate”. Statuia propriu-zisă va fi realizată după modelul a 12 femei de naţionalităţi diferite alese în urma unui concurs de „Miss Îngerul Libertăţii”.

Coloana din Place de la Bastille Paris


Un alt purtător de lumină, de data aceasta un bărbat, domină din vârful unei coloane locul unde altădată se afla închisoarea Bastilia din Paris. Pe cap poartă o stea cu cinci colţuri. Monumentul, plasat tot într-un loc de mare încărcătură istorică devenit între timp un important obiectiv turistic, reuneşte astfel două simboluri: cel al purtătorului de lumină şi cel al obeliscului. 
 




Alţi purtători de lumină se găsesc în Finlanda- în Vaasa Center Square, pe vârful Capitoliul din Georgia, în fostul Stalingrad unde se află impunătorul monument al Mamei Rusia. Şi am trecut în revistă doar câteva dintre cele mai cunoscute, mai sunt încă multe altele.


 




Un alt exemplu evident este unul dintre monumentele importante ale Franţei numit Statuia Republicii şi situat în Paris, în piaţa cu acelaşi nume.  

Monumentul are în centru Republica şi la bază trei statui reprezentând Egalitatea, Fraternitatea şi Libertatea, cele trei elemente ale sloganului masonic ce a dominat revoluţia franceză. Evident că Statuia întruchipând Libertatea poartă în mâna stângă o făclie. 

 


Statuia Libertăţii de pe US Capitol

 – „Libertatea triumfând în război şi pace”.


Dacă pentru oamenii de rând există o Statuie a Libertăţilor, clădirea masonică a guvernanţilor poartă deasupra semnul privilegiului lor – tot o Statuie a Libertăţii numită de data aceasta Statue of Freeedom. Pe Domul Capitoliului se află din 1863 cea mai înaltă statuie din Washington D.C. Statuia este orientată cu faţa spre est ca şi templul masonic. O copie mult mai mică a acestei statui se află  în acelaşi parc al Libertăţii din Rosslyn, Virginia.

Că este o statuie masonică nu mai încape îndoială, este plină de simblouri de acest gen şi este aşezată pe o clădire 100% masonică. În plus găsim imaginea ei pe o medalie a Ritului Scoţian, pe care aceasta a vândut-o pentru a strânge fonduri în vedere restaurării statuii. 


Francmasonul Thomas U Walter, arhitectul Capitoliul prevăzuse existenţa unei statui a libertăţii în vârful Domului iar aceasta a fost realizată de sculptorul Thomas Crawford. I s-a spus: „Avem prea mulţi Washingtoni, prea multe Americi în pericol. Victoriile şi Libertăţile sunt mai degrabă embleme păgâne dar o Libertate este exact ce avem nevoie”. Astfel Crawford a desenat „Libertatea (freedom) triumfând în război şi pace”. Pentru cei avizaţi această singtamă simbolizează masoneria care este deasupra lumii  (aşa cum statuia care  o personifică stă deasupra Capitoliului) şi în acelaşi timp deasupra (şi de cel mai multe ori în spatele) războaielor sau al păcii. Câteva elemente atrag atenţia, sabia cu vârful în jos, laurii, vulturul, fasciile, inscripţia „E Pluribus Unum”. Aceeaşi inscripţie o regăsim pe o monedă comemorativă pe care apare de această dată cealaltă statuie, cea  a Libertăţilor din New York. Există persoane, din rândul masonilor, care vorbesc despre asemănărea dintre această statuie şi zeiţa Atena.    


Flacăra olimpică


În Grecia antică la fiecare 4 ani se organiza Panathenaia, o sărbătoare consacrată aceleiaşi zeiţe Atena. În cadrul acestui eveniment unul din ritualurile religoase erau cursele cu torţe aprinse. Flacăra era luată de pe altarul lui Prometeu şi dusă  cu mare atenţie pentru a nu se stinge la altarul Atenei din capitala Greciei care îi poartă numele. 

Astăzi stră-stră-nepotul acestui vechi ritual religios precede un mare eveniment sportiv, dar a fost golit de semnificaţia lui spirituală şi pervertit. Mulţi psihologi recomandă persoanelor foarte tensionate sau cu prea multă energie să facă sport pentru că aceasta îi ajută să se descarce de surplusul de energie (în loc să le înveţe să sublimeze acea energie). Spre deosebire de acele timpuri în care participanţii ştiau exact spre cine se orientează energia degajată de ei prin dansuri, curse sau lupte ritualice, astăzi sportivii şi miliardele de spectatori şi telespectatori habar nu au unde se duce uriaşa energie degajată de ei în timpul acestor Olimpiade.

Răspunsul l-ar putea afla uşor dacă ar cunoaşte simbolismul flăcării olimpice, căci începând cu 1936 înainte de deschiderea jocurilor olimpice are loc un ritual de aprindere a luminilor (observaţi chiar în penultima figură cele două coloane care transformă stadionul într-un uriaş templu masonic). Acest ritual nu presupune doar aprinderea unei flăcări în faţa a milioane de oameni pe stadionul principal unde au loc jocurile olimpice, ci un întreg periplu al flăcării respective prin întreaga lume marcat de dansuri, concerte şi mulţimi mari de oameni ce salută trecerea flăcării olimpice. Deci este vorba şi în acest caz de o adorare mascată la nivel mondial a purtătorului de lumină Lucifer.

Am trecut în revistă doar câteva dintre situaţiile în care simbolismul adorării lui Lucifer – purtătorul de lumină apare în mod public, în locuri sau în cadrul unor evenimente de mare amploare, ce angrenează milioane de persoane. Şi toate aceste „ritualuri”  se petrec pe faţă, la lumina zilei, ascunse de ochii celor ignoranţi doar de propria lor neştiinţă.  

Pentru cei interesaţi vă recomandăm câteva din cărţile şi siturile care au inspirat acest articol:

Legendele, miturile şi simbolurile Francmasoneriei – Albert G. Mackey, Editura Herald, 2005

http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/masonsstatueofliberty.htm

http://www.freemasonrywatch.org/statue_of_liberty.html (un site foarte edificator privind provenienţa masonică a Statuii Libertăţilor şi simbolismul ei ascuns)

http://www.infowars.com/articles/bb/sol_biometric.htm (conţine fotografia cu placa de inaugurare a Statuii Libertăţilor pe care există simbouri masonice)

http://www.michaelmaiden.com/Monumental%20Sculpture/Statue_of_Freedom/Page%201/monumental_sculpture_free1.html (cu imagini din Freedom Park, Rosslyn)

14 octombrie
yogaesoteric.net

Înapoi la Introducere: Arhitectura masonică din jurul nostru

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More