Continenţa masculină – o nouă abordare

de Haris Alexandru
 
„Cucerirea inconştientului de către conştiinţă este singura revoluţie reală,
singurul progres demn de acest nume pe care îl poate spera omenirea” (Rajneesh)
 
 

Când mergem cu barca pe cursul unei ape line putem admira în voie frumuseţile naturii, seninul cerului, razele soarelui care joacă printre frunzele copacilor, orice dorim dar, mai ales, putem controla mersul bărcii. Când cursul râului se apropie de cascadă, apele devin din ce în ce mai agitate şi învolburate. Un barcagiu iscusit ştie cum să manevreze barca în aceste condiţii, fără să se pună în pericolul de a ajunge  la cascadă. Există un punct unde, dacă va ajunge, va pierde controlul asupra bărcii sale şi va cădea în cascadă. Chiar înainte de acest punct mai există unul, de salvare, in extremis. Acolo, chiar dacă mai are şanse să scape, lupta cu apele învolburate  îl va solicita foarte mult. Dacă doreşte să înveţe cum să se bucure de mersul cu barca, experienţa îi va arăta cum să îşi menţină cu înţelepciune călătoriile în zona în care controlul este uşor de realizat. Aşa este şi situaţia interacţiunii amoroase în cazul bărbatului. Există o parte de început, asemănătoare mersului cu barca pe ape line, o parte de mijloc – asemănătoare navigării pe ape mai învolburate şi un final, care poate fi asemănător căderii în cascadă, dacă apare descărcarea, sau a evitării acesteia, în cazul practicării continenţei amoroase. Evitarea descărcării, a căderii în cascadă în mod metaforic, înseamnă de fapt realizarea continenţei sexuale.

Aşa cum afirmă şi John Humphrey Noyes, în lucrarea sa „Continenţa masculină”, „veşnica obiecţie la această metodă (continenţa amoroasă – n.n.) este (…) faptul că nu se regăseşte în obiceiurile de împerechere la celelalte animale. Însă la fel de bine s-ar putea spune şi despre gătit, obiceiul de  a purta haine, locuitul în case şi aproape orice activitate a omului civilizat – că este ne-naturală. O adeziune prea strânsă la obiceiurile animalelor ar necesita ca noi să uităm de limbaj şi să începem să umblăm în patru labe. Pe de altă parte însă, dacă este natural (…) ca fiinţele raţionale să abandoneze exemplul animalelor şi să îşi perfecţioneze natura prin invenţii şi descoperiri în toate direcţiile, va trebui să mărturisim că, până când bărbaţii şi femeile nu vor găsi o modalitate să-şi ridice performanţele sexuale deasupra celor animalice, prin introducerea acestora în cultura lor morală, ei îşi vor duce existenţa într-o stare de degradare nefirească”.

Funcţia amoroasă şi funcţia de reproducere – două aspecte distincte care utilizează acelaşi sistem fiziologic

Funcţiile amoroasă şi de reproducere, care sunt îndeplinite de organele sexuale, sunt distincte una de cealată şi pot fi separate şi practic. În planul concret al trăirii, aceste două funcţii sunt resimţite sub forma orgasmului (funcţia amoroasă) şi a ejaculării (funcţia reproducătoare). Datorită necunoaşterii acestor aspecte şi a faptului că fiziologia organismului permite împlinirea distinctă a celor două funcţii, permiţând realizarea continenţei atât la bărbaţi cât şi la femei (în cazul femeilor fiind mai uşor), cele mai multe cupluri, în societate, suferă datorită neîmplinirii reale, armonioase, în plan amoros. În continuare vom descrie pe scurt câteva  detalii de fiziologie care explică cum anume orgasmul, în cazul bărbatului, se poate petrece fără descărcare, întrucât organismul este prevăzut cu toate mecanismele şi circuitele nervoase  necesare realizării continenţei masculine.

Substratul fiziologic al continenţei masculine

Ce se petrece, de fapt în organismul bărbatului, în momentul stimulării erotice? Din punct de vedere fiziologic, stimularea sexuală determină descărcarea de neurotransmiţători din nervii cavernoşi, la nivelul structurilor penisului. Aceasta conduce la relaxarea muşchilor netezi şi la apariţia următoarelor fenomene: creșterea fluxului de sânge de la nivelul penisului, prin dilatarea arterelor și arteriolelor; acumularea de sânge în sinusoidele care se expansioneaza; reducerea fluxului de sânge care se reîntoarce de la penis, prin compresia plexurilor venoase. Prin creşterea fluxului de sânge care intră şi reducerea celui care părăseşte structurile peniene, presiunea din corpii cavernoşi creşte foarte mult, şi aceasta face ca penisul să se ridice (faza erecției complete).
Nervii cavernoşi, care transportă impulsurile nervoase responsabile de fiziologia erecţiei dar şi a descărcării la bărbaţi sunt alcătuiţi din fibre nervoase de mai multe tipuri care provin din zona sacrală a măduvei spinării, din zona toracală inferioară a măduvei spinării şi de la nivelul creierului. Impulsurile nervoase care provin de la nivelul măduvei sau al scoarţei cerebrale au rol de coordonare a fiziologiei amoroase. Impulsurile de la nivel cerebral se transmit prin intermediul fibrelor nervoase care pleacă de la creier tuturor acestor sisteme de conducere a impulsurilor nervoase, dând astfel suportul fizic manifestării controlului conştient necesar realizării continenţei amoroase.

Aşadar există trei circuite nervoase majore care deservesc funcţiile amoroasă şi de reproducere: cel reflex care se închide la nivelul măduvei sacrale – circuitul inferior, corespunzător lui SWADHISTANA CHAKRA, cel care cuprinde fibre de la nivelul măduvei toracale inferioare – circuitul mijlociu, corespunzător unei zone energetice focar de legătură între MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA şi cel care conţine fibre de la nivelul scoarţei cerebrale – circuitul superior, corespunzător lui AJNA CHAKRA. Impulsurile nervoase circulă prin aceste circuite atât ascendent, de la nivelul penisului spre măduvă şi creier, cât şi descendent – de la măduva spinării sau scoarţa cerebrală spre structurile peniene, realizându-se astfel atât integrarea senzaţiilor amoroase şi a stimulilor erotici la nivel subconştient (măduva spinării) şi conştient (scoarţa cerebrală) cât şi modularea mişcărilor şi apariţia secreţiilor conexe interacţiunii amoroase.
În funcţie de atitudinea şi intenţia cu care se realizează angrenarea amoroasă de către bărbat, vor fi angrenate fiziologic în mod predominant unul, două sau toate cele trei circuite nervoase care deservesc fiziologia acestui proces. Erecţia este menţinută prin activarea circuitului inferior de către dorinţa de fuziune amoroasă. Iubirea şi sentimentul de dăruire faţă de iubită activează circuitul mijlociu. Impulsurile care vin de la nivel cerebral, fiind nivelul cel mai înalt al integrării în cadrul sistemului nervos, fapt care corespunde nivelului cel mai înalt al intenţiei şi conştiinţei fiinţei, au darul de a „supraveghea” desfăşurarea interacţiunii amoroase, determinând, ca urmare a dorinţei conştiente de a realiza continenţa, anumite acţiuni de stopare sau corectare în cazul în care „barca se îndreaptă în mod periculos spre cascadă”.

Dacă din punct de vedere conştient sau inconştient dorinţa de împlinire a plăcerii grosiere este predominantă, când stimularea este foarte intensă se emit impulsuri nervoase descendente de la  nivelul măduvei toraco-lombare sau sacrale, impulsuri responsabile de emisia seminală, prima fază a ejaculării. Dacă însă există o profundă stare de iubire şi dăruire, care determină o orientare fermă ascendentă a trăirilor, această supraîncărcare cu impulsuri nervoase a circuitelor inferior şi mijlociu este direcţionată spre structurile cerebrale, din punct de vedere subtil realizându-se transmutarea şi sublimarea potenţialului creator.

Studiile de fiziologie au arătat că impulsurile de la nivel cerebral pot avea atât rol inhibitor cât şi rol stimulator asupra descărcării potenţialului creator. Aceasta arată, de fapt, că se poate alege între cele două posibilităţi, în ce mod să fie folosit acest potenţial. Aceste două posibilităţi, din punct de vedere al trăirii, sunt: 1.împlinirea unei plăceri grosiere, care va avea drept urmare irosirea potenţialului creator, întrucât capacitatea de „umplere” cu stimuli nervoşi a circuitului inferior şi mijlociu este limitată şi, pentru a nu se „arde” circuitele, la un moment dat apare comanda de eliminare a potenţialului care susţine aceasta, apărând descărcarea, 2. a doua posibilitate este trăirea unor stări de fericire înalte, o împlinire spirituală profundă a fiinţei care este susţinută fiziologic deoarece circuitul superior poate integra orice „cantitate” de impulsuri nervoase în structurile subtile, înalte ale fiinţei când există această orientare.

Observând circuitele nervoase care deservesc interacţiunea amoroasă, ne dăm seama de tripla integrare pe care trebuie să o aibe o fuziune amoroasă. Integrarea completă, de la cele trei niveluri – erotic, afectiv şi mental/supramental, este de dorit pentru o împlinire profundă în cadrul fuziunii amoroase. Pentru aceasta este însă absolut necesară practicarea continenţei.

Continenţa masculină – condiţie esenţială pentru trăirea orgasmului prelungit

Cercetări experimentale realizate prin plasarea anumitor electrozi fini la nivelul creierului au arătat că orgasmul nu este generat prin excitarea directă a centrului sexual de la nivelul măduvei sacrale, ci de stimularea unei anumite arii cerebrale. Când psihofiziologul Jose Delgado a realizat acest experiment pe şoricei de laborator, a fost surprins de rezultatul experimentului. După fixarea electrodului la nivelul creierului în zona responsabilă de orgasm şi învăţarea lui cum să apese pe butonul care descărca mici impulsuri la nivelul electrodului, şoarecele a apăsat de … 6000 de ori în ziua respectivă pe buton. Nu a mai vrut să mănânce, să doarmă, … a uitat restul activităţilor. Din aceste cercetări s-a dedus că orgasmul, din punct de vedere fiziologic apare la nivel cerebral, iar iubita sau iubitul declanşează manifestarea energiei sexuale care ascensionează şi stimulează zona corespunzătoare orgasmului care există la nivelul creierului. Cu cât această energie ascensionează mai puternic, nefiind eliminată prin descărcare,  cu atât stările de orgasm sunt mai intense şi mai profunde. Cu cât apare mai des fenomenul descărcării la bărbat, cu atât posibilitatea atingerii unor stări profunde de orgasm şi, implicit, de fericire extaziantă este din ce în ce mai redusă.

Tantrismul afirmă că orgasmul masculin apare în partea stângă a creierului, acesta fiind considerat creierul masculin, pe când orgasmul femeii apare în partea dreaptă a creierului, acesta fiind considerat creierul feminin. Atunci când trăirile apărute  în cele două părţi ale creierului se unesc, apare orgasmul total. O minte preponderent  analitică face ca legătura subtilă dintre cele două emisfere să se producă mai greu. O abordare poetică, estetică va face mult mai uşoară trăirea bucuriei, plăcerii, extazului. Tantra afirmă că, odată ce am înţeles acest mecanism, poate să apară o mare înţelegere asupra trăirilor amoroase.

Fuziunea amoroasă dintre bărbat şi femeie – o reflectare a jocului divin dintre conştiinţă şi energie

Din punct de vedere spiritual, interacţiunea amoroasă între bărbat şi femeie, reflectă  la nivel concret jocul dintre conştiinţă şi energie, dintre SHIVA şi SHAKTI. SHIVA, principiul masculin universal reprezintă  Marele Spirit, Spiritul Universal în efervescenţă, în manifestare. Ca principiu universal, SHIVA este legat în mod direct de funcţia mentală şi de Spiritul Etern. Bărbatul, în timpul jocului amoros, este sau ar trebui să fie întruchiparea lui SHIVA – conştiinţa necondiţionată, infinită şi plină de beatitudine. Bărbatul îl poate manifesta pe SHIVA în momentul în care este permeabil conştiinţei shivaice. Bărbatul care practică continenţa, nelăsându-se  prins de plăcerile dorinţelor inferioare, necăzând în capcana atracţiei generată de dorinţa împlinirii simţurilor fizice, în timpul jocului amoros contemplă, prin implicarea detaşată pe care o manifestă, asemenea lui SHIVA, jocul minunat al energiei, a lui SHAKTI, în iubita sa.

Natura femeii este în mod tainic atrasă de conştiinţa shivaică şi chiar dacă bărbatul nu este pe deplin fuzionat cu conştiinţa shivaică, datorită raportării femeii, pentru o polarizare totală, la acest principiu universal în timpul jocului amoros, acesta se poate manifesta în fiinţa bărbatului. În Shiva Purana se spune despre SHIVA că „natura sa este atât de extraordinară încât el nu poate fi cunoscut decât prin experienţă spirituală directă”. „Conştiinţa sa este de o puritate şi de o luminozitate absolută. Shiva deţine independenţa şi libertatea absolută, nefiind supus niciunei legi. El este stăpânul legilor cosmice. El este suprema fericire infinită, iubirea, compasiunea infinită. Aureola arzătoare a lui Shiva reprezintă nu numai gloria şi energia divinităţii dar şi focul purificării care distruge falsele concepte ale spiritului, pasiunile oarbe, dorinţele posesive şi orgoliul nemărginit al ego-ului.” SHIVA, spun textele sacre, ne învaţă calea către Eliberare, calea transformării conştiinţei, calea de reîntoarcere la unitatea esenţială.

De aceea, spiritualizarea profundă a actului amoros prin intenţie şi atitudine, prin manifestarea principiilor fundamentale masculin şi feminin, este o modalitate încântătoare de transformare interioară. Aceasta este posibilă cu minima condiţie ca bărbatul să realizeze în mod perfect continenţa sexuală. Prin urmare, continenţa masculină face ca actul amoros să devină dintr-o cursă contra-cronometru spre a atinge orgasmul, un mijloc plăcut şi fascinant de a accesa nivele superioare de conştiinţă.

„De legi de tine chiar bucuria cea mai pură
Pe dată ai şi frânt aripile vieţii;
Dar de te bucuri de această bucurie,
lăsând-o liberă în voia ei,
Tu vei trăi în minunatul
veşnic răsărit al Eternităţii.”  (William Blake)

Citiţi şi:

Ce este şi ce nu este Tantra

20 de motive pentru a face dragoste ore şi ore în şir numai cu continenţă

yogaesoteric
28 iulie 2011

Also available in: Français