Dependenţa de zahăr – viciul numărul 1 al societăţii contemporane
Mulţi dintre noi nu realizează cu adevărat că sunt realmente dependenţi de zahăr. Câţiva poate îşi dau seama că au o anumită slăbiciune pentru dulce, dar nu îşi fac griji în privinţa acestui fapt, crezând că nu e ceva serios. Majoritatea însă încearcă să ascundă din răsputeri, faţă de ei înşişi cât şi făţă de cei din jur, o poftă exagerată pentru zahăr, care, de altfel, reuşeşte să îi controleze la maximum. Din ce categorie credeţi că faceţi parte?
Ca să aflaţi răspunsul, va trebui să răspundeţi la câteva întrebări, în baza cărora vom putea evalua gradul în care zahărul vă comandă creierul. Este important să răspundeţi prompt şi onest!
1.
Simţiţi nevoia să mâncaţi ceva dulce când sunteţi indispus sau când afară este înnorat?
Iată o întrebare aparent simplă, dar care ne va ajuta să captăm esenţialul şi să vă facem o mică descriere: cu mult timp în urmă, în copilărie, erai pasionat de dulciuri; mai târziu, când ai crescut, ai început să foloseşti zahărul şi alte glucide pentru a te consola în momente dificile. Exact aşa a apărut şi s-a consolidat legătura indestructibillă dintre zahăr şi creierul tău.
Zahărul este primul pas spre dependenţă. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că, destul de frecvent, cei care au exagerat cu consumul de dulciuri în copilărie, devin alcoolici mai târziu. Zahărul creşte nivelul de serotonină – un hormon al plăcerii, care provoacă o explozie energetică instantanee sau, altfel spus, o senzaţie pronunţată de plăcere. Totuşi, efectul glucidelor simple este foarte amăgitor şi nu durează decât foarte puţin. Odată ce concentraţia de serotonină scade, starea de spirit se deteriorează şi, din nou, ne vom dori ceva dulce. Este un fenomen caracteristic în special sezonului rece.
2.
Simţiţi dorinţa să vă delectaţi cu ceva dulce chiar dacă aţi mâncat pe săturate?
Sau mai exact: atunci când îţi este foame, ai prefera să mănânci, spre exemplu, o coajă de pâine sau un măr? Dacă nu, atunci dependenţa de zahăr încearcă să te inducă în eroare. Alimentele cu un indice glicemic ridicat sunt preferate de profanii care nu îşi cunosc propria biochimie. Îţi recomandăm insistent să nu faci parte din această categorie de oameni! Dacă de fiecare dată când îţi este foame doreşti să mănânci ceva dulce, cu siguranţă eşti dependent de zahăr. Încearcă să rezişti o zi fără hrană pentru a putea distinge foamea adevărată de pofta excesivă pentru carbohidraţi simpli.
3.
Nu vă pasă ce scrie pe etichetele produselor alimentare?
Producătorii încearcă din răsputeri să ascundă adevărul despre compoziţia chimică a multor alimente dulci şi tu nici măcar nu vrei să le observi eforturile? Chiar nu îţi pasă ce conţin aceste alimente – aspartam, sirop de glucoză-fructoză sau pur şi simplu zahăr? Cu cât mai multe formule chimice vezi pe etichetă, cu atât mai tare ar trebui să te alertezi. În zilele noastre, zahărul este omniprezent, îl putem găsi chiar şi în supe şi ketchup. Cu cât mai multe produse prelucrate ajung în interiorul trupului nostru, cu atât mai devastator este impactul asupra schimbului de neurotransmiţători din creier.
4.
V-a crescut burta în ultimii ani?
Un simplu da sau nu. Excesul de zahăr în sânge determină pancreasul să secrete o cantitate mare de insulină. Cu fiecare lingură de zahăr nivelul de insulină din sânge creşte, ceea ce produce o sporire a rezistenţei celulelor faţă de insulină. Cu alte cuvinte, celulele încetează să mai răspundă la semnalele insulinei. Apare aşa-numita stare de pre-diabet, în care organismul este forţat să sintetizeze mai multă insulină. Insulina este un hormon anabolic responsabil de acumularea şi depozitarea grăsimii, precum şi de creşterea în greutate. Rezistenţa la insulină provoacă obezitate, diabet, probleme cardiace, activarea reacţiilor inflamatorii, cancer, reducerea speranţei de viaţă etc.
Diagnostic:
– Dacă aţi răspuns afirmativ la toate întrebările, înseamnă că aţi căzut definitiv în plasa carbohidraţilor simpli. Într-un asemenea caz, trebuie să abandonaţi cât mai rapid dependenţa de zahăr; începeţi prin a renunţa la prăjituri, produse de patiserie şi ciocolată. Trupul vă va mulţumi mai târziu.
- Dacă unul sau mai multe dintre răspunsuri sunt negative, sunteţi un „zaharo-maniac” începător. Trebuie să fiţi cât mai fermi în ceea ce priveşte eliminarea „viciului dulce” şi să vă înarmaţi cu determinare şi cunoştinţe în acest scop. Va trebui să învăţaţi să vă alimentaţi corect.
– Dacă sunteţi totalmente indiferent la dulce, vă felicităm din toată inimă. De-ar fi mai mulţi ca dumneavoastră! Într-un asemenea caz, sistemul public de sănătate nu ar trebui să risipească miliarde pentru tratamentul bolilor cardiovasculare şi al diabetului şi ar folosi aceste fonduri pentru alte scopuri mai plăcute, cum ar fi recreaţie, turism, odihnă, terenuri sportive etc.
De ce să ne ferim de zahăr şi care sunt înlocuitorii naturali?
Zahărul are o istorie tumultoasă şi continuă să fie un aliment controversat.
„Sarea dulce”, cum era numit de cruciaţi, a sosit în Europa o dată cu întoarcerea acestora dintr-o campanie în Ţara Sfântă. În secolul al XII-lea, Veneţia a început propria producţie de zahăr, pe care un scriitor al vremii îl considera „foarte necesar pentru folosul şi sănătatea omenirii”. În America, zahărul a ajuns prin Cristofor Columb, care a primit în dar la o oprire în Insulele Canare nişte butaşi de trestie de zahăr.
Pentru că zahărul a fost foarte scump până în secolul XVIII, consumul anual în ţările mai dezvoltate era de 2 kg/persoană/an, apoi, o dată cu ieftinirea acestuia, consumul a crecut spectaculos: 38 kg/persoană/an în 1900, iar în prezent, în unele ţări consumul se apropie de 90 kg/persoană/an. Din păcate, la fel de spectaculos a crescut şi numărul cazurilor de obezitate, boli cardiovasculare şi diabet.
Ce substanţe nutritive conţine zahărul?
Nutriţioniştii spun că în afară de aportul energetic (exprimat în calorii), zahărul nu conţine substanţe nutritive (hrănitoare). Este o „calorie falsă”, ca şi alcoolul. Prin rafinare, zahărul (indiferent de culoare) îşi pierde mineralele şi vitaminele naturale, organice. Mai mult decât atât, pentru albirea zahărului, în procesul de rafinare, se foloseşte dioxid de sulf, un aditiv alimentar cunoscut sub denumirea de E220 (periculos pentru sănătate).
Efectele negative ale zahărului asupra sănătăţii
În primul rând, ar trebui menţionată dependenţa. Zahărul, numit şi ,,moartea albă”, creează dependenţă la fel ca şi drogurile de categorie ,,grea”, cum ar fi heroina. Consumul de zahăr declanşează în creier eliberarea unor substanţe cunoscute sub denumirea de opioide, substanţe pe care organismul le eliberează în mod natural pentru a reduce stresul sau durerea. Atunci când ne dorim ceva dulce, se activează aceleaşi zone din creier ca şi în cazul dependenţilor atunci când au nevoie de drog. Pentru a demonstra că zahărul este un drog similar cu opiaceele, oamenii de ştiinţă au administrat unor iubitori de dulciuri un medicament care blochează eliberarea opioidelor. La scurt timp după acest tratament, subiecţii nu au mai arătat niciun interes făţă de acestea.
Zahărul este un ,,hoţ” de substanţe nutritive. Asta pentru că organismul îşi foloseşte resursele proprii pentru a neutraliza zahărul din sânge: calciu, magneziu, crom, cupru, vitaminele B. De aici pană la scăderea imunităţii şi cancer nu mai e decât un pas.
În cazul copiilor, situaţia este şi mai delicată. Dependenţa de zahăr poate transforma un copil sănătos şi liniştit într-un copil agitat, nervos, plângăcios, isteric. De asemenea, consumul de zahăr poate cauza copiilor hiperactivitate (şi un fals diagnostic ADHD), crampe, eczeme, poate ridica nivelul adrenalinei, sau poate influenţa negativ hormonii de creştere. Bineînţeles, în topul afecţiunilor cauzate de consumul de zahăr se numără caria dentară, obezitatea şi diabetul.
Când pot introduce zahărul în alimentaţia copilului meu?
Majoritatea pediatrilor recomandă dulciurile după vârsta de 3 ani. Având însă în vedere efectele negative ale zahărului asupra sănătăţii, ar fi bine să găsiţi un înlocuitor natural şi sănătos pentru acesta.
Înlocuitori naturali ai zahărului:
Zahărul nerafinat (brut sau negru), extras prin procedee simple din trestia de zahăr, păstrează în compoziţia sa vitamine şi minerale care lipsesc celui rafinat: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, sodiu, fier. Zahărul brun se comportă la fel ca şi cel obişnuit în procesul de preparare al dulciurilor, însă are punctul de topire mai jos, face mai puţină spumă şi este mult mai sănătos (mai puţin nociv – n.n.) decât zahărul rafinat. O atenţionare în plus: a nu se confunda zahărul brun (obţinut în unele cazuri prin caramelizarea zahărului alb rafinat), cu zahărul brut (care este zahăr nerafinat)
Mierea de albine neprocesată este singurul aliment care nu se alterează şi este o sursă importantă de vitamine (în special cele din grupa B), minerale şi aminoacizi. Ea însă nu poate fi consumată de copiii mai mici de 1-2 ani, din cauza riscului contaminării cu spori de botulism.
• Siropul de agave este obţinut din planta cu acelaşi nume originară din Mexic. Conţine vitaminele B, C, D, E, calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, seleniu şi crom. Este recomandat şi diabeticilor datorită poziţiei joase pe scara glicemică. În plus, cantitatea de sirop folosită pentru îndulcirea preparatelor este cu un sfert mai mică decât cea de zahăr.
• Siropul de orez se obţine din orez brun prăjit. Conţine magneziu, fosfor, mangan, potasiu, zinc.
• Siropul de tapioca (cassava) – rădăcinile de tapioca produc mai multă energie (ca hrană) pe unitatea de teren decât orice altă cultură. Frunzele sale furnizează vitamine şi proteine. Nutriţional, tapioca este comparabilă cu cartoful, numai că aceasta conţine de două ori mai multe fibre şi are un nivel mai ridicat de potasiu.
• Extractul de ştevie (obţinut dintr-o plantă, Ştevia Rebaudiana) este de 300 de ori mai dulce decât zahărul, are 0 (zero) calorii şi indice glicemic 0 (zero), putând fi folosit şi de către diabetici.
• Siropul de arţar se obţine prin fierberea sevei copacului. Poate fi folosit ca îndulcitor pentru cafea sau ceai, aducând o savoare catifelată, sau ca topping pentru vafe, clătite, plăcinte, dar se poate folosi şi ca ingredient al unor sosuri pentru diverse preparate culinare.
• Fructele proaspete conţin o proporţie ideală a diferitelor tipuri de zaharuri. Consumul de fructe în orice formă (preferabil crude, sucuri, salate) este o adevărată relaxare pentru organism, deoarece normalizează glicemia, reglează funcţiile pancreasului, rafinează gustul şi percepţiile olfactive. De asemenea, fructele uscate (stafidele, smochinele, curmalele, caisele şi prunele deshidratate etc.) sunt un excelent înlocuitor al zahărului.
Surse:
epochtimes-romania.com
diversificare.ro
Citiţi şi:
Terapia cu sucuri naturale de legume şi fructe (I)
De îndată ce dulciurile naturale sunt utilizate cu o înţeleaptă moderaţie, acestea ne ajută să devenim din ce în ce mai amabili şi mai binevoitori
Fructele proaspete, naturale şi stările benefice
yogaesoteric
1 august 2015