Interviu cu doctorul Mirela Strant – medic specialist Medicină de Familie, cu competenţă în Apifitoterapie
Pieţele au început să fie pline de bunătăţi. Pe lângă savoarea şi mireasma lor minunată, darurile naturii poartă în ele chiar scânteia vieţii: enzimele.
„Ne scurtăm viaţa cu circa 20 de ani, atunci când consumăm preponderent hrană preparată termic”
– La Congresul de Apiterapie din Bucureşti, dizertaţia dvs. despre importanţa enzimelor în alimentaţie s-a bucurat de un mare interes. Având în vedere că ele reprezintă cea mai scurtă cale spre sănătate, vă rog să le dezvăluiţi şi cititorilor miracolul lor.
– Enzimele sunt, de fapt, „substanţele magice” care pun în mişcare toate procesele biochimice care au loc într-un organism viu. Rolul deosebit de important al enzimelor asupra sănătăţii este cunoscut de zeci de ani, dar, din păcate, nu mai este luat foarte în serios de lumea medicală modernă. În celebra sa carte, Hrana vie, dr. Ernst Gunther spunea: „Nu există diviziune celulară, creştere şi reproducere fără enzime. Ele sunt în acelaşi timp administratorii şi executorii pe care Creatorul i-a pus în fiecare fiinţă vie”. Dr. Edward Howell (primul cercetător care a recunoscut importanţa enzimelor din alimentaţie pentru nutriţia omului) afirma, acum mai bine de 80 de ani: „Enzimele” sunt „muncitorii” care clădesc „cu mâna lor” întregul corp fizic, folosind în acest scop proteine, glucide şi grăsimi. Organismul este ca un depozit în care există toate materialele de construcţie, însă fără muncitori, el nu poate începe „construcţia”. Cu alte cuvinte, enzimele fac viaţa posibilă, motiv pentru care au fost denumite „catalizatorii vieţii” sau „scânteia vieţii”.
– Care sunt enzimele de care avem neapărată nevoie?
– Tot arsenalul enzimatic al organismului este important, pentru că fără enzime nu am putea trăi! Ele sunt implicate în toate procesele biochimice ale corpului: metabolice, digestive, hormonale, imunitare, regeneratoare etc. Nici vitaminele, nici mineralele şi nici hormonii nu pot face nimic fără enzime. Depindem de ele pentru a respira, pentru a mânca, pentru a ne mişca, pentru a vedea, adică pentru a funcţiona! În organism, enzimele lucrează cu o viteză impresionantă, fiind capabile să catalizeze până la câteva zeci de mii de reacţii în fiecare secundă. Există foarte multe tipuri de enzime, dar la modul general, le clasificăm în enzime metabolice, digestive şi alimentare. Din nefericire, hrana procesată termic şi chimic, plină de conservanţi, amelioratori de gust, coloranţi, arome artificiale şi alte „otrăvuri” moderne nu conţine nici măcar o urmă de enzimă, de niciun tip! Este bine să se ştie că enzimele alimentare se găsesc doar în hrana exclusiv crudă (legume, fructe, germeni, seminţe, miere, polen crud, păstură, lapte crud, gălbenuş de ou crud). Supuse la temperaturi de peste 42 grade C, ele sunt distruse iremediabil. Iar fără enzime alimentare, nutrienţii din hrană nu mai pot fi asimilaţi!
În plus, noi ne naştem cu o rezervă limitată de enzime, care se consumă în timpul miliardelor de reacţii biochimice din organism. Prin urmare, cu cât înaintăm în vârstă, cantitatea de enzime se diminuează. Problema este că enzimele metabolice nu pot fi luate din suplimente alimentare, iar ele trebuie să ne ajungă pe toată durata vieţii! Enzimele acţionează sinergic: digeră alimentele şi furnizează hrană pentru celule, ca sa le menţină sănătoase. Dacă alimentaţia noastră conţine suficient de multe enzime, proviziile interne vor fi păstrate pentru menţinerea armoniei metabolice. Dacă obişnuim să consumăm preponderent hrană gătită (ca în cazul alimentaţiei „moderne”), enzimele metabolice vor fi transformate în enzime digestive. Acest „furt” de enzime din alte zone ale trupului pentru întreţinerea sistemului digestiv declanşează o competiţie între diferitele sisteme de organe şi ţesuturi, ceea ce va duce la epuizarea „stocului” enzimatic (şi aşa limitat) al organismului, aceasta fiind una dintre cauzele importante ale îmbătrânirii premature, ale apariţiei bolilor degenerative şi ale morţii timpurii.
– Să înţelegem că longevitatea ne este influenţată direct de cantitatea de alimente crude pe care le consumăm?
– Experimentele de laborator au demonstrat că o dietă fără enzime (numai cu hrană gătită) a dus la reducerea cu 30% a duratei de viaţă la cobai. Făcând o analogie cu longevitatea vieţii umane, asta înseamnă că, în medie, ne scurtăm viaţa cu circa 20 de ani atunci când consumăm preponderent hrană preparată termic. Tot experimentele pe animale au arătat că o alimentaţie bazată pe alimente preparate termic duce la creşterea anormală în greutate, la scăderea mărimii creierului, la hipertrofierea glandei tiroide, chiar şi în prezenţa unei cantităţi suficiente de iod!
Statisticile realizate în SUA au relevat faptul că toţi oamenii de peste 50 de ani decedaţi accidental (cărora li s-a făcut autopsie, pentru a se afla cauza exactă a morţii) aveau glanda pituitară afectată. Ulterior, specialiştii au descoperit că acest fapt se datora tocmai alimentaţiei „moderne”, neavând nicio legătură cu posibila cauză de deces… Vedeţi, deci, că aceste lucruri se leagă şi – conform acestor observaţii – într-adevăr, stocul enzimatic de care vă vorbeam ne dictează durata de viaţă!
„Hrana gătită este apoi recunoscută de către organism ca un «inamic»”
– După atâtea sute de ani de hrană gătită, cum de nu s-a adaptat organismul uman la ea?
– Pentru că nu poate face acest lucru! Atunci când consumăm hrană gătită, după 30 de minute apare leucocitoza (creşterea numărului de leucocite din sânge la 12.000-20.000 leucocite/mm3), ceea ce arată că hrana gătită este recunoscută de către organism ca un „inamic”. Dacă acest lucru se întâmplă de câteva ori pe zi, timp de mai mulţi ani, aceasta va duce la suprasolicitarea sistemului imunitar, ceea ce se va reflecta în starea noastră de sănătate. Dacă noi consumăm prea multă hrană gătită şi prea puţine crudităţi, vor apărea în timp carenţe de vitamine şi minerale, iar de aici: oboseala, apatia, epuizarea, indigestia, balonarea, constipaţia, colonul iritabil, obezitatea, bolile metabolice şi degenerative (cardiace, articulare, neurologice etc.). Iar dacă enzimele pierd controlul asupra înmulţirii normale a celulelor din organism, lasă astfel cale liberă diviziunii haotice şi, prin urmare, bolii celei mai temute: cancerul.
– Previziunile sună, într-adevăr, sumbru… Cu toate acestea, puţini dintre noi conştientizăm importanţa prevenirii acestor nenorociri. Ce schimbări ar trebui să facem, măcar în dietă, astfel încât să ne asigurăm necesarul de enzime de care avem nevoie?
– Vestea bună este că ne putem mări rezerva de enzime consumând „hrană vie”. Un om sănătos nu trebuie să renunţe total la hrana gătită, dar e imperios necesar să avem un minimum de 60% alimente crude în dieta zilnică. Putem face asta consumând mai multe fructe şi legume, polen crud, păstură, miere, germeni de cereale şi seminţe. La supe, putem adăuga, atunci când sunt gata, mai multe legume crude, iar salata trebuie să fie mai mare decât felul principal de mâncare! De asemenea, este foarte indicat să ne alegem o zi pe săptămână în care să consumăm alimente vii de calitate, cum ar fi polenul crud şi păstura, fructe şi legume proaspete, stoarse şi consumate pe loc! Dacă vom proceda astfel, vom dispune de mult mai multe substanţe nutritive, vitamine şi minerale din alimente, ceea ce se va reflecta în starea noastră de sănătate şi în longevitate! Şi asta pentru că hrana vie ne întăreşte sistemul imunitar, ne protejează de acţiunea radicalilor liberi, ne aduce energie şi putere, ne reglează greutatea şi ne înfrumuseţează pielea, fiind cel mai bun cosmetic pe care îl avem la îndemână.
Dintre toate alimentele vii, câteva sunt apreciate în mod deosebit pentru conţinutul enzimatic bogat: germenii de cereale şi seminţele (grâu, orz, ovăz, mei, quinoa, hrişcă, in, susan, floarea-soarelui, fasole mung, fasole azuki, lucernă, trifoi, ridiche neagră, broccoli etc.), păstura şi polenul crud, mierea, legumele şi fructele. Dacă acestea ar reprezenta 60% din totalul alimentelor pe care le consumăm zilnic, am avea o sănătate de invidiat!
– Avantajele „hranei vii” au fost demonstrate prin studii ştiinţifice?
– Nu e nevoie! Dovada incontestabilă că acest tip de alimentaţie este mai sănătos şi în armonie cu nevoile organismului uman ne este la îndemână… Mărturie stau chiar populaţiile longevive ale lumii, care şi-au păstrat alimentaţia tradiţională, bazată pe crudităţi. Aceşti oameni, care trăiesc în locuri extrem de izolate, fiind feriţi, astfel, de „beneficiile” vieţii moderne, au o sănătate excepţională şi ating vârste incredibile, păstrându-şi acuitatea mentală, dar şi puterea de muncă, până la peste 100 de ani. Totodată, capacitatea lor de procreere depăşeşte orice imaginaţie, ei ajungând să fie părinţi la vârsta la care mulți dintre oameni şi-au încheiat periplul pământesc.
Un exemplu sugestiv este cel al locuitorilor zonei Hunza, din Pakistan. Ei trăiesc la înălţime, pe muntele Himalaya, într-un loc de o frumuseţe uluitoare. Hrana lor pe timpul verii este vegetală în proporţie de 99%, din care 80% o reprezintă fructele şi legumele crude. Iarna se delectează cu fructe şi seminţe uscate, lapte crud şi brânzeturi. Ating frecvent vârste de 120-140 de ani, nu cunosc boala, şi nu puţini proaspeţi părinţi au vârste cuprinse între 70 şi 90 de ani!
Satul Vilcabamba din Ecuador se mândreşte şi el cu longevitatea locuitorilor săi. În 1973, dr. Alexander Leaf publica în National Geographic poza lui Miguel Carpio, un ţăran în vârstă de 123 de ani, descris ca un personaj care „aleargă toată ziua după femei”. Ei bine, aceşti oameni nu numai că sunt deosebit de longevivi, ci îşi păstrează intacte facultăţile mintale şi nu suferă de boli degenerative ca Parkinsonul, demenţa Alzheimer, scleroza în plăci, osteoporoza, cancerul ori bolile de inimă. Secretul constă, şi în acest caz, tot în alimentaţia lor naturală: fructe (afine roşii de pădure, zmeură, dude, coacăze negre, mere, citrice şi căpşuni), legume proaspete (varză, dovlecei, castraveţi, ardei verzi, roşii, cartofi), o bogăţie de plante aromatice şi, uneori, lactate.
În zona deşertică din Georgia (fosta Republică Sovietică), mai mult de 200 de apicultori au peste 125 de ani şi sunt foarte sănătoşi! Ei consumă zilnic polen crud şi miere. Iar exemplele pot continua…
Interesant este şi experimentul pe care l-a făcut un cunoscut apiterapeut din Portugalia, Antonio Couto, în urmă cu aproape doi ani, când timp de 6 luni el a mâncat doar polen crud (250 g zilnic), puţină miere şi câteva fructe. Compoziţia deosebit de complexă a polenului crud, împreună cu enzimele existente în el, au făcut ca organismul să aibă toţi nutrienţii necesari, iar starea lui de bine şi de energie s-au îmbunătăţit extrem de mult.
În concluzie, e important să mâncăm cât mai multă hrană vie, să introducem mai multe alimente crude în regimul zilnic. Fructele şi legumele crude, produsele apicole şi germenii din seminţe ne furnizează o paletă mai largă de substanţe nutritive şi enzime decât orice alt tip de alimente, ne regenerează organismul, ne dau energie şi ne întăresc sănătatea. E atât de simplu!…
Citiţi şi:
Medicamentul cel necunoscut care vindecă orice boală: Enzimele
Unii cercetători în domeniul geneticii confirmă: practica yoga şi regimul vegetarian activează «enzima nemuririi»
yogaesoteric
17 aprilie 2016