Naşterea în universul material a marilor Ghizi spirituali este un dar divin pe care DUMNEZEU îl oferă pentru întreaga Creație

Naşterea unui Ghid spiritual în planul fizic este hotărâtă de însuşi DUMNEZEU TATĂL și, de fiecare dată, un asemenea moment se înscrie într-o tainică şi misterioasă ciclicitate cunoscută doar de DUMNEZEU TATĂL.

„Salvatorii divini ai umanității vor reveni pe Pământ, dar când anume, nimeni în afară de DUMNEZEU nu poate spune. Mulţi cred în a doua venire a lui Iisus pe Pământ, însă când se va petrece acest eveniment, depinde doar de voinţa lui DUMNEZEU. În unele cazuri, când este timpul potrivit, profeții anunţă dinainte venirea unui mântuitor, dar unii Ghizi spirituali vin complet neanunţaţi.“ – Paramahansa Yogananda

Pentru întreaga umanitate, naşterea în planul fizic a unui Ghid spiritual reprezintă o extraordinară şansă și un nou început dumnezeisc, tainic şi misterios. În acel moment, anumite mistere dumnezeieşti se manifestă şi se revelează în planul fizic, conform unei ordini tainice, ştiută doar de DUMNEZEU. Modurile în care DUMNEZEU TATĂL intervine în Creație pentru a ajuta şi impulsiona ființele umane să evolueze spiritual sunt nenumărate şi pline de mister. „Deşi sunt nenăscut şi nepieritor în propria Mea fire, deşi sunt Stăpânul Dumnezeiesc al tuturor fiinţelor, odihnindu-Mă în propria mea natură, iau naştere prin forța propriei Mele MAYA (iluzia cosmică). Ori de câte ori DHARMA (Legea Armoniei dumnezeieşti) slăbeşte şi sporeşte mult nedreptatea, Eu Mă nasc. Pentru a-i elibera pe cei buni, pentru a-i spulbera pe cei care înfăptuiesc răul, pentru întronarea dreptății, Eu Mă nasc din YUGA (ciclu cosmic) în YUGA.“ – Bhagavad Gita, Cartea a IV-a, Yoga cunoaşterii şi a faptei.

Naşterea în planul fizic a unui Ghid spiritual care a atins eliberarea spirituală ultimă şi care nu mai este afectat, în eternitate, de ciclurile reîncarnărilor în niciuna dintre cele trei lumi (fizică, astrală şi cauzală), indică de fiecare dată o dificilă şi complexă misiune divină. Ghidul spiritual se sacrifică astfel şi se încarnează pentru a ajuta cât mai multe fiinţe umane aflate în ignoranță să-şi descopere natura esențială. Datorită comuniunii permanente cu DUMNEZEU TATĂL, Ghidul spiritual aduce în mod miraculos eternitatea şi transcendența în desfăşurarea temporală comună. El oferă de fiecare dată celor pregătiți accesul la misterele profunde ale Creaţiei şi este într-o intimă şi permanentă stare de comuniune tainică cu DUMNEZEU TATĂL. În cuvinte emoţionant de simple, Sri Ramakrishna i-a spus nepoatei sale Lakshmi: „Dacă nu poți să ți-l aminteşti pe DUMNEZEU, gândeşte-te la mine, pentru că eu mă gândesc mereu la El. Va fi suficient!“ (Ramakrishna-Saradamrita, de Swami Nirlepananda).

Ghidul spiritual vine în această lume fizică nu numai pentru a oferi prin exemplul personal un crez, ci mai ales pentru a revela o cale inițiatică în măsură să conducă fiinţele umane la desăvârşirea spirituală. De fiecare dată, un Ghid spiritual împlineşte o operă divină ce se adresează mulțimilor de fiinţe umane aflate în suferință, confuzie şi ignoranță. Prin faptele sale şi iniţierile pe care le oferă, el impulsionează evoluţia întregii umanităţi şi restabileşte Legile dumnezeieşti atât în universul lăuntric al ființelor umane, cât şi în societate.

Pentru un Ghid spiritual eliberat care trăieşte în eternitate într-o beatifică stare de comuniune cu DUMNEZEU TATĂL și care îmbrăţişează în mod spontan vaste spații în planurile subtile, încarnarea în planul fizic este un sui generis sacrificiu. Nimeni şi nimic nu îi forţează vreodată pe marii Ghizi spirituali pentru ca ei să-şi asume misiunile spirituale da salvare a umanității. Dintr-o dragoste nesfârşită pentru fiinţele umana aflate în suferinţă şi ignoranță, ei acceptă fără nici cea mai mică ezitare toate constrângerile şi limitările naşterii în planul fizic şi realizează apoi în timpul vieţii pe pământ, cu o abnegație exemplară, numeroase sacrificii pentru a ajuta, a salva şi a impulsiona spiritual mase mari de oameni. Aceasta este semnificaţia acestor cuvinte ale lui Iisus: „Îmi dau viaţa, ca iarăși să o iau… Nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine; Eu am puterea să o dau și am puterea să o iau iarăşi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.“ – Evanghelia lui Ioan, 10.17-18.

Sacrificiul pe care Ghizii spirituali îl realizează este de fiecare dată o reluare la scară mai mică a permanentului sacrificiu al lui DUMNEZEU TATĂL, care se dăruieşte şi se sacrifică pe Sine Însuşi în Creaţie, într-un sui generis act sacrificial desfăşurat ciclic la nivel Macrocosmic. Valoarea tainică a actului sacrificial pe care fiecare Ghid spiritual îl realizează venind în planul fizic, este întotdeauna dată de cunoaşterea profundă a valorilor dumnezeieşti şi eterne de către acesta. „Umilinţa Ghizilor spirituali provine din totala lor subordonare (SESHATVA) față de DUMNEZEU ca unică viaţă şi unic Judecător. Întrucât natura reală a lui DUMNEZEU este Beatitudinea, Ghidul spiritual, fiind fuzionat cu El, simte o fericire nelimitată.“ – Paramahansa Yoganada

Naşterea marelui înțelept şi eliberat Ramakrishna

Vă oferim în continuare minunata povestire a naşterii celui care avea să devină Sri Ramakrishna, aşa cum este ea relatată în cartea Viața lui Sri Ramakrishna.

„Kshudiram (cel care avea să fie tatăl lui Ramakrishna, n.n.) a plecat în pelerinaj la Gaya, unde a rămas aproape o lună pentru a îndeplini unele ceremonii tradiţionale. Într-o zi el s-a dus la templul lui Vishnu (sau Gadadhar cum mai este numit în zona respectivă), unde a dăruit ofrande rudelor sale plecate din această lume. Îndeplinind astfel una dintre cele mai importante îndatoriri ale sale ca fiu, aşa cum spune tradiţia, bucuria simţită de el în acea zi este mai uşor de imaginat decât de descris în cuvinte. Kshudiram simţea că spiritele predecesorilor săi l-au binecuvântat. Plin de umilinţă şi recunoştinţă, el I-a mulțumit lui DUMNEZEU iar şi iar pentru că i-a oferit şansa de a-şi îndeplini cu succes datoria sfântă.

În acea noapte el a avut un vis neobişnuit. În vis el s-a văzut transportat din nou la templul lui Gadadhar unde, în liniştea solemnă ce domnea în incinta sacră, şi-a găsit predecesorii ospătându-se cu inimile pline de încântare din ofrandele primite. Deodată, o strălucire divină a umplut templul, iar spiritele rudelor sale s-au aruncat în genunchi pline de respect în fața unei Ființe luminoase care şedea pe un tron. Fiinţa de lumină i-a făcut semn lui Kshudiram să se apropie şi, cu inima plină de devoţiune, s-a prosternat El însuşi în fața sa. Cu multă dulceață în glas i s-a adresat: «Sunt foarte mulțumit de devoţiunea ta sinceră şi autentică. Eu mă nasc în această lume iar şi iar pentru a-i îndrepta pe cei răi şi pentru a-i proteja pe cei virtuoşi. De această dată aleg să mă nasc în casa ta şi voi accepta să-mi fii tată.» La auzul acestor vorbe, Kshudiram a amuţit de uimire. Când şi-a recăpătat în sfârşit glasul, el a spus: «Nu, Doamne, eu nu sunt potrivit pentru această grație. Mi-ai dăruit deja mai mult decât meritam. Sunt mult prea sărman pentru a te putea sluji aşa cum se cuvine.» Fiinţa de lumină, însă, l-a încurajat şi l-a asigurat că în realitate nu este aşa. «Nu-ţi fie frică, Kshudiram, orice îmi vei da să mănânc mă voi bucura», a răsunat răspunsul divin al acesteia. După acest vis intens şi surprinzător, Kshudiram s-a trezit cu inima vibrând de emoţie şi bucurie. A realizat atunci că o fiinţă divină cu totul specială îi va binecuvânta căminul, dar s-a decis lăuntric să nu spună nimic nimănui despre această experiență. Pe la sfârşitul lui aprilie s-a întors acasă.

Între timp, Chandra Devi (cea care urma să fie mama lui Ramakrishna, n.n.) începuse să aibă şi ea viziuni neobişnuite. Într-o noapte, ea a visat că o fiinţă de lumină care luase chipul soţului ei şedea lângă ea şi o privea. Această viziune a continuat chiar şi după ce Chandra Devi s-a trezit din somn. Ea s-a gândit că poate cineva a pătruns în camera sa când dormea şi că sunetul paşilor acelei persoane i-ar fi declanşat respectivul vis. S-a dat jos din pat, a aprins lampa şi a constatat că uşa de la cameră era închisă pe dinăuntru. Apoi s-a emoționat atât de tare, încât nu a mai putut adormi la loc. A doua zi dimineaţă le-a chemat la ea pe prietenele ei, Prasanna și Dhani, şi le-a povestit ce s-a petrecut. Dar ele au râs de ea şi au sfătuit-o să nu mai spună şi altora povestea, asigurând-o că a fost doar un vis.

Într-o altă zi, când se afla împreună cu Dhani în faţa templului lui SHIVA din vecinătatea casei sale, ea a văzut cum o cascadă de lumină celestă izvora din imaginea lui SHIVA şi se îndrepta spre ea. «Am văzut cum imaginea sfântă a Zeului SHIVA din centrul altarului a prins viaţă şi a început să răspândească în jurul ei valuri de lumină minunată, la început mai încet şi apoi din ce în ce mai repede. Ele au umplut interiorul templului şi au început să iasă în afară întocmai ca valurile unui râu care se revarsă, direct spre mine! Am vrut să îi spun vecinei Dhani, dar atunci valurile m-au cuprins şi m-au înghițit, şi am simțit cum o lumină minunată intră în trupul meu. Am căzut la pământ inconştientă. Dhani m-a ajutat să-mi revin în simţiri, iar când mi-am revenit i-am povestit ce s-a petrecut, dar ea nu m-a crezut. Dhani a fost la început puțin intrigată, însă apoi a pus totul pe seama unei căderi nervoase. Din acel moment am fost tot timpul plină de bucurie, iar sănătatea mea era mai bună ca niciodată. Simțeam că acea lumină se afla încă în interiorul meu şi mi-am dat seama că eram însărcinată.»

După ce s-a întors acasă, Kshudiram s-a mirat foarte mult de transformarea petrecută în soția sa. Bunătatea naturală a inimii ei s-a amplificat în aşa măsură încât acum se revărsa în toate direcțiile. Mai mult ca niciodată, ea simțea că este de datoria ei să-şi ajute vecinii în toate modurile care îi erau cu putinţă, oferindu-le mâncare din rezervele proprii, răbdând chiar foamea atunci când era nevoie pentru a-i ajuta. Atunci când i-a povestit lui Kshudiram experienţa de la templu şi despre faptul că simţea că este pe cale să devină mamă, el şi-a amintit viziunea avută la Gaya şi în felul acesta a fost în stare să o liniştească, spunându-i că vor fi binecuvântaţi cu aducerea pe lume a unei fiinţe divine și că din acest motiv este probabil să urmeze şi alte fenomene neobişnuite. El a sfătuit-o să nu mai vorbească cu nimeni despre aceste viziuni. Chandra s-a simțit atunci profund uşurată şi a continuat să-şi petreacă zilele într-o stare de abandon deplin în faţa Voinţei lui DUMNEZEU. Cei care erau în preajma lui Kshudiram şi a Chandrei Devi în acea perioadă îşi amintesc că viitoarea mamă începuse să aibă viziuni aproape în fiecare zi. Uneori ea simţea prezenţa unor fiinţe celeste, alteori auzea voci din lumi astrale paralele. Într-o zi ea s-a trezit din somn la auzul clinchetului unui clopoţel de la glezna unui copilaş (care, evident, nu exista în plan fizic), în altă zi a fost surprinsă vorbind în şoaptă cu fiinţe invizibile. I-a povestit soţului ei despre aceste experiente stranii, spunându-i că nu le are în timp ce se roagă sau face meditație, ci cu ochii larg deschişi.

Momentul binecuvântat mult aşteptat de părinţi în sfârşit a sosit. În dimineaţa zilei de 17 februarie 1836, Chandra i-a spus soţului ei că momentul naşterii era iminent, iar noaptea care a urmat a trecut cu bine, cu Dhani alături, înainte ca ea să dea naştere unui băiat. Încăperea în care s-a născut această fiinţă măreaţă era o colibă amărâtă în care se afla o maşină de decorticat şi un cuptor pentru fiert orezul. Afară era o vreme primăvăratică, natura prinsese din nou viață după o iarnă lungă şi grea. Ciripitul dulce al păsărilor şi parfumurile delicioase ale florilor prevesteau naşterea unui mare profet care, cu iubire infinită într-o mână şi cu o infinită cunoaştere în cealaltă mână a venit pe pământ pentru a aduce un mesaj de speranţă umanității pline de suferinţă. După ce i-a oferit ajutorul necesar mamei, Dhani şi-a orientat atenţia către copil care, spre uimirea ei nu mai era în locul unde îl lăsase. Micuțul alunecase în cuptorul alăturat, unde stătea acoperit pe jumătate de cenuşă şi fără să scoată un sunet! L-a ridicat apoi în braţe şi a fost uluită să vadă că nou-născutul avea greutatea unui copil de şase luni. După ce prietenii au aflat vestea cea bună, s-au adunat cu toții afară şi, suflând în scoică, au vestit lumii întregi evenimentul binecuvântat. Făcându-i imediat astrograma, Kshudiram, care era adept al astrologiei, a descoperit că fiul său s-a născut sub cele mai bune auspicii, având promisiunea unui viitor strălucit. Mai târziu şi alţi astrologi renumiţi au coroborat datele lui de naştere şi i-au profețit un viitor măreţ şi ilustru. Kshudiram era nespus de fericit pentru că măreția profețită a fiului său era o confirmare a viziunii sale de la Gaya si explica, de asemenea, experienţele avute de Chandra Devi. I-a dat numele Gadadhar, datorită minunatei sale experienţe de la Gaya.“

Un Ghid spiritual nu vine niciodată singur în universul material, căci este însoțit de o familie spirituală

„Marii Ghizi spirituali, care vin pe Pământ într-un trup nou, acționează astfel din motive cunoscute doar de ei şi de DUMNEZEU. Încarnările lor terestre nu sunt supuse regulilor inflexibile ale KARMA-ei. Aceste reveniri voluntare se numesc VYUTHANA, sau întoarcerea la viața terestră a unei fiinţe pe care MAYA a încetat s-o mai orbească.“ – Paramahansa Yogananda

Atunci când un Ghid spiritual se naşte în planul fizic, multe alte suflete, mari yoghini, chiar zei şi zeiţe imploră Graţia Dumnezeiască pentru a se putea încarna în aceeaşi perioadă, pentru a-l întâlni, a-l ajuta şi a-i urma învăţătura spirituală. Activitatea prodigioasă şi neobosită a unei ființe eliberate se desfăşoară cu un scop dumnezeiesc şi ea primeşte în mod necesar ajutor din partea multor fiinţe spirituale. Un Ghid spiritual nu vine niciodată singur în planul fizic. Tainica legătură dintre Ghidul spiritual şi aspiranţii pe care acesta i-a îndrumat în alte existenţe din planul fizic sau din alte dimensiuni se păstrează în eternitate. Aceste fiinţe umane primesc atunci în diferite moduri şansa de a participa alături de Ghidul spiritual la îndeplinirea unei misiuni dumnezeieşti în planul fizic.

„Sri Ramakrishna a avut într-o noapte un vis în care Zeița Shitala i-a apărut şi i-a spus: «Mă aflu într-o anumită formă în vasul cu apă şi într-o altă formă în nepoata ta Lakshmi.» Zeița Shitala era venerată în India utilizând un vas plin cu apă, cu un lăstar de mango în el. Vasul avea pictate pe exterior imagini de culoare purpurie, iar Zeiţa era vizualizată ca purtând veşminte de culoare roşie, ţinând în mână câteva rămurele cu ajutorul cărora stropeşte apă, pentru a dărui pace şi prosperitate. După acel vis, ori de câte ori Ramakrishna primea de mâncare, o parte din aceasta o oferea şi nepoatei sale Lakshmi… Cu o anumită ocazie, în timp ce era pe veranda semicirculară a camerei sale, Sri Ramakrishna a spus că se va naşte din nou în planul fizic după o sută de ani. La auzul acestor cuvinte, Sfânta Mamă şi-a exprimat dorinţa de a nu se mai întoarce în planul fizic. Lakshmi s-a opus şi ea acestei idei. Ea a spus chiar că nu ar mai reveni din nou, nici dacă ar fi tăiată în felii subţiri, la fel ca frunzele de tutun! Sri Ramakrishna a râs atunci şi le-a spus: «Dacă eu vin aici, voi unde o să stați? Inimile voastre se vor îngrijora pentru mine. Rădăcinile noastre sunt împletite împreună la fel ca planta Kalmi. Dacă tragi de o tulpină, toate celelalte ies împreună cu ea.»“ (Evanghelia Sfintei Mame)

În perioada în care un Ghid spiritual este manifestat în planul fizic multe fiinţe umane se remarcă prin anumite calităţi spirituale excepţionale şi multe dintre ele urmează învăţătura acelui Ghid spiritual.

Fragment din cartea Elemente preliminare referitoare la relaţia Ghid Spiritual – aspirant