Noi existăm înainte de a ne naşte?

Pentru fiecare dintre noi, există viaţă înainte de a ne naşte? Aceasta este o întrebare la care a reflectat, cu mii de ani în urmă, şi filozoful Platon, care urmărea să demonstreze că răspunsul este da, există viaţă chiar şi înainte de naştere. Platon nu credea într-o cunoaştere care ne vine în mod natural, ci mai degrabă în cunoaşterea prenatală, pentru a explica capacitatea noastră de a rezolva probleme în matematică şi filosofie.

Platon considera că sufletul este etern şi că toată cunoaşterea acumulată de-a lungul vieţii nu este altceva decât o formă de amintire a aspectelor ştiute de sufletul nostru înainte de naştere. Pentru a-şi explica această concepţie, el a scris parabola peşterii, în care oamenii se află cu spatele spre intrare, în jurul unui foc, urmărind umbrele care se reflectă pe pereţi. Întreaga lor viaţă ei au urmărit aceste reflexii, care sunt o reprezentare a lumii reale. În cele din urmă, într-o zi s-au aventurat afară din peşteră, iar lumea reală li s-a dezvăluit. Pentru unii, adevărul este atât de „dureros” şi de uluitor, încât preferă să se întoarcă înapoi în peştera ignoranţei.

Platon credea că, înainte de naştere, sufletul este înzestrat cu o vastă cunoaştere, dar care este pierdută când intrăm în lumea aceasta. Ceea ce ne oferă simţurile noastre când intrăm în lumea iluziei neagă amintirea adevărurilor cunoscute anterior şi, în cele din urmă, devenim sclavi ai simţurilor noastre. Poate de aceea multe practici spirituale, cum ar fi budismul şi unele filozofii yoghine, propovăduiesc abstinenţa de la plăcerile senzoriale, întrucât, cu cât ne ataşăm mai mult de simţurile noastre, cu atât mai mult ne îndepărtăm de cunoaşterea sufletului nostru.

Ideea că sufletul este o entitate veşnică nu este una nouă. De exemplu, credinţa în reîncarnare, conform căreia trăim o succesiune de nenumărate vieţi, nu numai pe propria noastră planetă, ci chiar şi pe alte planete. Tema reîncarnării este extrem de fascinantă şi a trezit interesul a numeroşi cercetători. Celebrul Carl Sagan a declarat că reîncarnarea merită un studiu serios, deoarece copiii mici prezintă uneori detalii despre o viaţă anterioară, care după verificare se dovedesc a fi corecte, şi care nu ar fi putut fi cunoscute într-un alt mod decât prin reîncarnare.

Reflectând la aceste aspecte, apar o mulţime de întrebări. Dacă am trăit şi alte vieţi înainte de a ne naşte, am venit aici pentru un anumit motiv? Sufletele noastre au ales să vină aici? Suntem cu toţii aici pentru un anumit scop? Suntem aici să ne amintim de ce am venit? Este posibil ca sufletul să uite de ce a venit, să „adoarmă”, dar poate să se trezească şi să-şi amintească scopul pentru care se află aici? Am ales această planetă – Terra – în mod întâmplător? Există un sfârşit al acestui şir de reîncarnări? Care este scopul, finalitatea lui?

Citiţi şi:

Nemurirea sufletului se dovedește a fi o realitate! Cazul uimitor al tinerei Swarnlata din India ne pune serios pe gânduri

Copii care ştiu lucruri uimitoare pe care nu le-au învăţat niciodată

yogaesoteric
27 mai 2020