Reîncarnarea, „un adevăr ţinut sub cheie” chiar de biserică (II)

Citiţi prima parte a articolului

Conştiinţa şi inteligenţa

Cercetând trupul uman, lumea ştiinţei a ajuns la concluzia că, o dată cu trecerea timpul, se dezvoltă şi conştiinţa, creierul fiind organul care o produce. De fapt, creierul nu este creatorul conştiinţei, ci numai instrumentul ei. Inteligenţa este ceva diferit, fiind de asemenea independentă de creier. La naştere, moştenim inteligenţa dobândită în încarnările precedente, dar în perioada copilăriei aceasta nu se poate manifesta complet, căci structura fizică a creierului nu este suficient de dezvoltată. La maturitate, omul îşi poate pune în evidenţă inteligenţa, pentru că instrumentul care o transmite – creierul – şi-a desăvârşit structura. La bătrâneţe, odată ce au început să apară procesele degenerative, expresia inteligenţei este mai tulbure. Prin deces, structura creierului se distruge, iar conştiinţa nu se mai poate manifesta fizic, fapt ce duce la ideea că ea se pierde, ceea ce este fals.

Relatări ale unor persoane ce îşi amintesc detalii din viaţa lor anterioară

Când a împlinit 2 ani, un băieţel din Lousiana, SUA, pe nume James Leininger, a început să aibă coşmaruri în fiecare noapte: visa că pilota un avion şi că se prăbuşea în oceanul Pacific. Aceste coşmaruri, pe lângă pasiunea sa neobişnuită pentru avioane, le-a dat de gândit părinţilor, care au început să investigheze problema copilului lor.

Băieţelul reuşea să construiască avioane din piese fără să fi fost învăţat de nimeni şi dădea dovadă de cunoştinţe vaste în domeniul aeronauticii, ceea ce pentru un copil de 2 ani era ceva cu totul neobişnuit. Pe lângă aceasta, copilul le spunea tot timpul părinţilor că el de fapt a murit într-un accident aeronautic fiind atacat de către japonezi. Părinţii au apelat atunci la un medium pe nume Carol Bowman, care l-a supus la o serie de regresii hipnotice pentru a afla mai multe despre aceste coşmaruri. S-a aflat astfel că acest copil cunoştea absolut totul despre un anume soldat, pilot de avioane, care murise în al Doilea Război Mondial, după ce a fost atacat de către japonezi. Printr-o stranie coincidenţă, pe acel pilot îl chema tot James, şi anume James Huston Junior. Datorită acestui dar deosebit, familia a şi scris o carte şi a făcut un film documentar pe baza aceşti poveşti.

Interesantă şi uimitoare este o poveste veche din anul 1930, destul de şocantă, despre o fetiţă extrem de specială din India, în vârstă de patru ani, care se numea Shanti Deva. Aceasta le-a spus părinţilor săi că într-o viaţă anterioară a fost căsătorită, a avut trei copii şi a trăit în satul Muttra. Le-a mai spus că ultimul său copil s-a numit Ludgi şi că a murit la naşterea lui. Părinţii au fost sensibilizaţi de povestea fiicei lor aşa că au pornit să investigheze dacă aceasta spune adevărul. Au descoperit astfel că satul Muttra exista şi că acolo a trăit o femeie cu numele de Shanti Deva, care a avut exact povestea de viaţă descrisă de fetiţă. Interesant este faptul că odată ajunsă în acel sat, copila a început să vorbească dialectul local, ba chiar şi-a recunoscut fostul soţ şi copiii. După aceasta, copila a fost în stare să povestească amănunţit 24 de evenimente din viaţa sa anterioară, soţul său (din viaţa anterioară) confirmându-i spusele. Filmul artistic realizat după această poveste poate fi urmărit aici.

În SUA, unde fenomenul reîncarnării a constituit subiectul unor studii atente, au fost înregistrate mai multe asemenea cazuri. În India însă, există mult mai multe astfel de relatări, în unele zone copiii fiind chiar încurajaţi să îşi amintească vieţile lor anterioare. Din păcate, dogmele bisericeşti şi ale societăţii materialiste blochează extrem de mult procesul de amintire al vieţilor anterioare, care are loc, în marea majoritate a cazurilor, în copilărie şi ar putea ajuta la dezvoltarea noastră ca umanitate. Legea karma-ei, sau legea cauzei şi a efectului, este o lege universală. Fiecare cauză dă naştere la un efect şi fiecare efect are o cauză. Altfel spus, o acţiune are un anume rezultat. Este cunoscută şi în fizică. Dacă arunci o piatră într-un lac, în urma ei vor rămâne unduirile apei, din ce în ce mai line, până când vor dispărea – în mod analogic, o acţiune săvârşită într-o anumită încarnare va produce anumite efecte specifice, numai că aceste ecouri pot să dispară abia după mai multe încarnări succesive.

Iată cazul unei femei care avea de 10 ani insomnii şi o teamă inexplicabilă de moarte. Se trezea tresărind violent, speriată, în mijlocul nopţii, şi nu mai adormea decât spre dimineaţă cu preţul unor mari eforturi. Nicio problemă fizică nu justifica aceste temeri morbide. Printr-o regresie, căutând eventuala cauza din trecut a acestei probleme, s-a descoperit că a fost bărbat în Evul Mediu şi că a dus o viaţă banală. Când a murit, trupul ei a fost pus în sicriu şi apoi îngropat. Numai că după câteva ore, s-a trezit!… Nefericitul a făcut tot ce a putut ca să se facă auzit, dar zadarnic. A murit sufocat. După ce tânăra femeie a făcut această descoperire şi a adus-o la suprafaţă, conştientizând că problemele actuale erau efectele unei traume din trecut, s-a liniştit şi a început să doarmă normal, simţindu-se împăcată cu ea însăşi. Rememorând într-un mod detaşat emoţiile legate de diferite evenimente din trecut, fiinţa dobândeşte o conştientizare şi o înţelegere care şterge definitiv efectele nedorite ale acestui trecut.

Iată un nou exemplu. O femeie tânără avea de mulţi ani o tuse care nu se mai oprea, rebelă la orice tratament. Cea mai mică contrarietate declanşa accese care se potoleau din ce în ce mai greu. Ajunsese să tuşească chiar şi noaptea în somn, fără să se trezească. Făcuse tot ce era posibil medical ca să pună capăt acestei tuse, dar ea nu ceda. A apelat şi la regresie în trecut, care a condus-o în viaţa unei tinere femei din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, ce a fost luată de Gestapo, despărţită de copiii ei, închisă şi apoi gazată. Şi-a retrăit în întregime, în stare de hipnoză, inhalarea gazului mortal care a durat aproape o oră. Traumatismul profund care a marcat-o în acea viaţă a urmărit-o în viaţa actuală; însă retrăind această încărcătură emoţională, subconştientul său s-a debarasat de el şi a revenit la starea de sănătate, tusea dispărând ca prin farmec. După câteva luni s-a dus să caute locul unde fusese deportată în viaţă trecută. Astfel, a recunoscut perfect un loc unde nu mai fusese niciodată în viaţa actuală, amintindu-şi totul, până la cele mai mici detalii.

Alt caz interesant. Unei femei ce a fost operată cu o lună înainte de fibrom, îi sângera uterul, provocându-i dureri puternice. Medicina nu ştia ce să spună în faţa acestor simptome care nu corespundeau unor cauze medicale obişnuite. Problema ţinea, de fapt, de înţelegerea propriei karma. În urma unei regresii în trecut, femeia a retrăit o viaţă în care a fost tot femeie, la sfârşitul secolului trecut, care s-a terminat în mod tragic în urma unei naşteri deosebit de dificile şi de dureroase. Şi de data aceasta, subconştientul păstrase amprenta acestui traumatism care se manifesta şi în prezent. După trei zile de la această conştientizare, durerile au dispărut şi sângerarea s-a oprit. Femeia a mărturisit că a simţit o linişte sufletească extraordinară, o fericire şi o seninătate – ca o femeie care tocmai născuse. Coincidenţă? Poate. Dar, încă un subiect s-a împăcat cu el însuşi prin conştientizarea vechilor „amintiri”.

Toate acestea nu pot fi catalogate drept „imaginaţie” pentru că efectele asupra stării morale şi fizice a subiecţilor sunt incontestabile. Ei sunt beneficiarii unei evoluţii morale şi spirituale care pledează în favoarea validităţii ipotezei vieţilor anterioare şi a reîncarnării.

Iată şi o altă abordare, din punct de vedere al morţii clinice, fenomen urmărit de mulţi oameni de ştiinţă şi cercetători.

Un foarte cunoscut program de televiziune, Discovery Channel, a prezentat un reportaj în care a fost abordată moartea clinică dintr-un unghi cu totul nou. S-au urmărit şi cercetat cazurile de moarte aparentă dorind să se elucideze misterul vieţii de după moarte. Au fost chestionaţi oameni din diferite sisteme culturale, de diferite credinţe, indieni, budişti, catolici, evrei, atei, tineri, adulţi şi bătrâni. Se urmărea să se obţină cât mai multe informaţii din cele mai variate surse pentru ca mărturiile muribunzilor să nu fie contaminate de credinţele proprii. Astfel, s-a ajuns la concluzia că moartea este o experienţă unică, care nu are legătură cu vreun sistem de credinţă. Unele persoane declarate clinic decedate, când s-au reîntors la viaţă într-un mod inexplicabil pentru medici, au putut să-şi povestească ce li s-a petrecut în timpul acestei călătorii la frontierele vieţii şi ale morţii.

Iată cazul unei femei care a trăit o asemenea aventură în cursul unei come diabetice. S-a văzut plutind deasupra ambulanței care o ducea la spital. A văzut toată scena de reanimare şi a ascultat toate discuţiile medicilor. Putea percepe chiar şi gândurile lor. Când s-a trezit a vrut să povestească personalului medical ce i s-a petrecut, dar nimeni nu o înţelegea. Când a înţeles că nu este crezută, a tăcut. Însă existenţa ei s-a transformat în mod profund, nu-i mai este frică de moarte şi s-a întors mai credincioasă şi însoţită de un sentiment de globalitate, de iubire totală, de plenitudine.

Iată acum cazul excepţional al unui copil de 7 ani, muribund, bolnav de leucemie, care înainte de a părăsi definitiv această lume a avut mai multe experienţe de călătorie înafara trupului. O infirmieră l-a întrebat cum vede el paradisul.
Ca şi cum ai trece printr-un zid într-o altă galaxie”, răspunde el, „ca şi cum ai merge într-un nor. Spiritul este acolo, nu şi trupul”.
Poţi să ne spui de ce oamenii sunt aşa de speriaţi la gândul de a muri?”, a întrebat infirmiera.
Dacă nu vă ataşaţi de trupul vostru, dacă lăsaţi procesul să se producă, nu este cu adevărat dureros.”
Crezi că această viaţă pe Pământ este singura pe care o trăim?”, a insistat infirmiera.
Cei care cred asta greşesc. Ştiu că într-o zi mă voi întoarce”, a asigurat-o copilul.

Copiii ating în pragul morţii o înţelepciune pe care mulţi adulţi le-ar invidia-o. Ei dobândesc, în general, o creştere a nivelului de spiritualitate în totală disproporţie cu vârsta şi experienţa lor. Mulţi dintr ei experimentează călătorii înafara trupului care îi fac conştienţi de adevăr şi îi ajută considerabil în momentul tranziţiei.

Încă un caz care confirmă călătoria spiritului înafara trupului. Un bărbat dintr-o ţară europeană a suferit un accident şi s-a aflat în moarte clinică timp de 21 de minute. La revenire, le-a povestit medicilor că şi-a văzut trupul în sala de operaţie, a ascultat un timp discuţiile lor, apoi, în câteva clipe s-a trezit la unchiul său în Canada, l-a văzut pe acesta spărgând lemne, iar undeva în aceeaşi zonă a urmărit construirea unui pod unde se montau piloni şi se ajunsese la stâlpul nr. 5. Cineva a avut curiozitatea să verifice telefonic cele afirmate de călătorul nostru în timp şi spaţiu. Toate au corespuns întocmai.

Tulburătoare sunt şi fenomenele ce se petrec cu acei „copii minune” sau „genii”, care fără a avea o pregătire necesară, pot să se manifeste ca persoane mature în domeniul muzicii, al ştiinţelor exacte, fapt care rămâne pentru ştiinţă un mister greu de explicat. Numai prin reîncarnare se poate explica această capacitate a unor copii care nu sunt încă la şcoală şi pot rezolva probleme foarte grele de matematică, sau copii foarte mici, fără lecţii de muzică, care pot executa partituri muzicale de Chopin, Beethoven etc. Mozart a scris o simfonie la vârsta de 5 ani, Reisin dădea concerte la vârsta de 4 ani, Leonardo da Vinci a învăţat singur pictura şi astfel de exemple sunt nenumărate.

Aceste capacităţi diferă de la o ființă umană la alta. Unii copii, din primii ani de viaţă au o predispoziţie pentru muzică, alţii pentru pictură, alţii pentru ştiinţă, iar alţii nu manifestă nicio atracţie pentru nimic. Diferenţele dintre modul de viaţă al oamenilor sunt enorme. În afară de acest aspect, sunt copii care se nasc morţi sau care mor imediat după naştere la câteva zile, luni sau ani. De ce aceştia să aibă o existenţă atât de scurtă, faţă de alţii care trăiesc 70-80 de ani? Răspunsul este unul singur şi anume: reîncarnarea ne poate explica totul. Faptul că unii copii mor la naştere sau că se nasc handicapaţi şi trăiesc în suferinţă şi mizerie, faptul că oamenii nu sunt egali, totul este datorită karma-ei lor, destinului care li se programează înainte de naştere în lumea astrală. Ei vor trece prin suferinţă pentru a se putea purifica din punct de vedere spiritual. În afara reîncarnării este imposibil să explicăm această diversitate uimitoare, discrepanţele frapante, aparentele anomalii şi injustiţii, precum şi repartiţia bucuriei şi suferinţei. Modul în care s-a desfăşurat viaţa terestră, alegerile şi acţiunile pe care le facem au repercusiuni în următoarea reîncarnare, sau efectele se pot întinde chiar pe parcursul mai multor vieţi, atunci când s-au acumulat prea multe datorii, ce se leagă şi de destinele altor spirite. Acest lanţ aparent fără sfârşit este întrerupt odată ce omul atinge starea de supremă înţelepciune, contopindu-se cu Sursa supremă a tot ceea ce există, Dumnezeu.

Citiţi continuarea acestui articol

Citiţi şi:
Copii care ştiu lucruri uimitoare pe care nu le-au învăţat niciodată
Nemurirea sufletului se dovedește a fi o realitate! Cazul uimitor al tinerei Swarnlata din India ne pune serios pe gânduri
Realitatea tainică a experiențelor la granița dintre viață și moarte (I)

 

yogaesoteric
20 aprilie 2021

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More