O respiraţie corectă înseamnă o practică corectă

Respiraţia fiinţei umane este considerată un vehicul cu care ea trece de la conştiinţa obişnuită a stării de veghe la forme profunde de conştiinţă, care îi sunt ascunse omului comun prin intermediul stării de vis şi a stării de somn profund fără vise. De aceea, practicând anumite forme specifice de respiraţie – PRANAYAMA- aceste nivele profunde ale conştiinţei umane pot fi explorate cu uşurinţă.
 
Respiraţia este un element foarte important în menţinerea sănătăţii corpului fizic cât şi în  accederea la anumite nivele profunde ale conştiinţei. Eficacitatea controlului respiraţiei (PRANAYAMA) presupune contactul cu dimensiunea subtilă a fiinţei. Ceea ce are cu adevărat importanţă în practica yoga, este respiraţia considerată a fi forţa vieţii (prana) şi nu respiraţia în forma sa grosieră (sthula).
 
Antrenamentul constă în a te aşeza, a te relaxa şi a aştepta ca respiraţia, o dată ce ai lăsat-o să se deruleze complet şi de la sine, să capete un ritm regulat, „precum cel al unui copil dormind”. În acest moment, fiinţa trebuie să înceapă să se concentreze progresiv asupra respiraţiei. Concentrarea asupra respiraţiei produce în mod spontan o interiorizare profundă şi favorizează pătrunderea în stări speciale.
 
Textele tradiţionale afirmă că perceperea prana-ei este analogă celei a unei lumini difuze; ea poate genera senzaţia de căldură în faza următoare, când această interiorizare trece de la funcţia respiratorie la funcţia înrudită ce coordonează circulaţia sângelui. În această fază, nivelul de conştiinţă al fiinţei deja se modifică şi permite accederea la nivele din ce în ce mai profunde ale cunoaşterii şi ale transcendenţei divine.