Timp, vibraţii, nivel de conştiinţă

Experienţa timpului poate fi modificată prin schimbarea vibraţiilor predominante ale fiinţei. La nivelul predominanţei SPAŢIULUI, atunci când suntem complet expansionaţi, timpul este adesea perceput ca un etern prezent, deoarece trecerea timpului nu necesită timp pentru a fi conştientizată.

Să presupunem că cineva mişcă o masă şi o ceaşcă alunecă de pe masă şi începe să cadă. Rapiditatea cu care primeşti informaţii, prin simţuri, este direct proporţională cu rapiditatea vibraţiilor tale dominante. Dacă vibraţiile tale dominante sunt foarte lente, vei percepe, să zicem, numai începutul căderii şi sfârşitul ei. Dar dacă vibrezi rapid, datorită punerii în stare de rezonanţă, vei primi foarte multe mesaje, începând cu momentul în care ceaşca se desprinde de masă; vei avea certitudinea că ai suficient timp să o prinzi, dacă vrei aceasta, şi vei putea prevedea cu exactitate traiectoria ceştii şi locul unde se va sparge, cu mult înainte ca acest lucru să se producă.

Să nu uităm, deci, că, atunci când vibraţiile noastre sunt lente, timpul pare  să se scurgă rapid, în aşa fel încît evenimentele par să se deruleze mult prea repede decât ar fi necesar pentru a le putea controla. Cu cât vibrăm mai rapid, cu atât evenimentele vor părea că se derulează mai lent şi cu atât mai mult ne vom simţi mai capabili să le controlăm. Cu cât iubim mai mult, în maniera expusă aici, cu atât mai rapid vibrăm şi cu atât mai puţin vom simţi nevoia să controlăm ceva la modul forţat, deoarece atunci participăm la armonia universală plenar conştienţi, şi cu atât mai puţin ne vom teme de schimbare şi variaţie. Experienţele vor fi trăite mult mai lent, mult mai amplu şi profund.

Viziunea predominantă pe care o avem asupra lumii ne poate ajuta să ne dăm seama de nivelul nostru specific de vibraţie. Dacă lumea ne apare, cel mai adesea, ca un joc spontan, minunat, fascinant, lipsit de pericole, aceasta înseamnă că vibrăm rapid; dacă, însă, lumea ne apare ca o luptă continuă, fiind, cel mai adesea pentru noi, apăsătoare şi terifiantă, atunci vibrăm lent şi, pentru a depăşi acest nivel, trebuie să ne iubim pentru că vibrăm prea lent.

În afara sau înăuntrul nostru nu este necesar să schimbăm ceea ce este, ci este necesar să modificăm numai felul în care percepem ceea ce este. Să privim totul cu calm, să iubim totul, căci NUMAI  în această manieră vom putea să ne depăşim limitările. Numai după ce vom învăţa să iubim Infernul, vom ajunge, fulgerător, în Paradis.

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More