Oamenii de ştiinţă descoperă noi cazuri de reîncarnare
La ora actuală, există cercuri ştiinţifice renumite care studiază în special fenomenele de reamintire spontană a existenţelor anterioare, urmărind să verifice cu date concrete autenticitatea acestora. În această direcţie, vă prezentăm unul din studiile realizate de psihiatrul Ian Stevenson, doctor şi profesor universitar în cadrul Universităţii din Virginia (SUA). Acesta a desfăşurat o adevărată „vânătoare” de cazuri, călătorind şi documentându-se la faţa locului în toate situaţiile în care se semnalau copii care susţineau că au mai trăit o dată şi îşi povesteau experienţele. Astfel l-a descoperit pe micuţul Jasbir din satul indian Rasulpur, situat la nord de Delhi.
În casa familiei Jat, care aparţinea unei caste inferioare, domnea îngrijorarea şi supărarea. Micuţul Jasbir era de mult timp bolnav de vărsat şi medicii chemaţi să-l îngrijească pierduseră speranţa că îl vor mai salva. Copilul era în agonie, pulsul îi devenea din ce în ce mai slab, apoi s-a stins… Mama lui a continuat să-l vegheze; după câteva ore, a avut senzaţia că băiatul s-ar fi mişcat. Mută de emoţie, neîndrăznind să spere, a apropiat urechea de pieptul băiatului: inima îi bătea slab, dar îi bătea!
În următoarele săptămâni, copilul şi-a revenit din boala grea. Familia era fericită. Numai că nu a trecut mult timp şi au observat că Jasbir se comporta foarte ciudat. Deşi el avea doar trei ani şi jumătate, a pretins că era un om însurat, că are mai mulţi copii şi că aparţine castei brahmanilor! În strictul sistem de caste care încă se mai respectă în zonele rurale ale Indiei, a aparţine castei brahmanilor însemna o serie întreagă de dogme ce se respectau în mod riguros: a fi lacto-vegetarian strict, a nu vorbi urât, a nu face rău nici unei fiinţe vii, a nu atinge persoane din castele inferioare, etc. Astfel, micuţul Jasbir a început să refuze mâncarea pe care i-o ofereau părinţii săi, motivând că era atinsă de oameni dintr-o castă inferioară şi gătită în vase de lut, în timp ce brahmanii mănâncă numai din vase metalice.
Cu multă seriozitate, copilul a început să flămânzească şi, după un timp, observând stăruinţa acestuia, părinţii săi au rugat o femeie brahmană să-i facă de mâncare, pentru ca micuţul să nu moară de inaniţie. Lucrurile s-au complicat însă şi mai mult. Băieţelul nu se mai juca cu copiii de vârsta lui şi a început să vorbească în limbajul ales al brahmanilor, dând citate din scripturile sfinte. Până când, într-o bună zi, Jasbir a hotărât să nu mai fie strigat cu vechiul lui nume, afirmând că el este Sabha Ram, că e fiul lui Shankar din satul Vehedi şi că vrea să se reîntoarcă la familia sa.
Vehedi se află la o depărtare de 35 km de Rasulpur şi, cu certitudine, nimeni din familia micuţului nu fusese vreodată pe acolo. Jasbir ştia, la cei patru ani cât împlinise, totul despre Sabha Ram, precum şi despre satul Vehedi. Cea mai fantastică dintre afirmaţiile sale era: „Eu, fiul lui Shankar Ram, am fost otrăvit la o nuntă, cu praline otrăvite. Mi-a venit rău. Am căzut din căruţă. M-am lovit la cap şi am murit.”
De asemenea, el indica şi motivul omorului şi îl numea şi pe ucigaş. Era un vecin căruia îi împrumutase 600 de rupii, pe care acesta nu mai voia să le dea înapoi şi hotărâse să scape de el omorându-l. Apoi, el povestea că, imediat după ce a murit, sufletul său plutea într-o lume stranie, când a întâlnit un înţelept care l-a sfătuit să caute refugiu în corpul micuţului Jasbir, care părăsise planul fizic de curând.
Chiar şi în India, ţară în care credinţa implicării sufletului uman într-un şir nesfârşit de renaşteri este o componentă a religiei, cazul lui Jasbir Jat a produs senzaţie. Savanţii hinduşi l-au vizitat pe Jasbir şi l-au consultat. Apoi au început cercetările şi în Vehedi. Aşa a aflat de el şi profesorul Ian Stevenson. Acesta a sosit în India şi a început verificările.
A analizat totul în amănunţime. A stat de vorbă cu 35 de martori şi a analizat 39 de indicaţii date de micuţul Jasbir, care, între timp, mai crescuse. Astfel, acesta i-a povestit că în faţa casei lui Sabha Ram se afla un copac exotic înalt, că a avut o fântână construită jumătate în casă, jumătate în curte, că la căruţa din care căzuse când a „murit” se afla înhămat un bou negru, precum şi multe alte amănunte care corespundeau cu exactitate. Fireşte că s-a trecut şi la proba de foc a unor astfel de cazuri: reconstituirea la faţa locului şi reîntâlnirea cu fostele rude. Fără nici o greşeală copilul i-a recunoscut pe toţi, a găsit singur casa în care locuise Sabha Ram şi s-a comportat ca şi cum se reîntorsese acasă.
De altfel, ulterior, familia Ram l-a considerat pe Jasbir ca fiind un membru al ei, cu toate drepturile respective. Când unul dintre fiii lui Sabha Ram s-a căsătorit, Jasbir, care ajunsese adolescent, a fost consultat în toate problemele de nuntă ca un „tată” adevărat. Mai mult decât atât, într-o zi, Jasbir a fost vizitat chiar de propriul lui ucigaş din cealaltă existenţă, care i-a inapoiat cele 600 de rupii şi i-a cerut iertare spunând: „Aceştia sunt banii pe care îi datoram lui Sabha Ram. Îţi aparţin.”
Profesorul Stevenson a inclus cazul în arhivele sale ca pe unul dintre cele mai autentice şi verificate probe ale reîncarnării. Cu toate acestea el a fost socotit nerelevant deoarece nu a fost vorba de reîncarnarea unui spirit într-un corp nou, ci de folosirea unui trup părăsit de „suflet”.
În general, profesorul Stevenson s-a concentrat mult asupra copiilor, considerând că amintirile lor despre existenţa trecută sunt mai proaspete şi mintea lor este mai puţin închistată în prejudecăţi.
yogaesoteric
ianuarie 2007