Obturația de canal sau extracția dentară? Cancerul, reumatismul, bolile de inimă și infecția de focar dentar

Infecţia de focar dentar se numără printre cele mai mari plăgi ale omenirii și este necesar să fie pusă, după Veil, la temelia gândirii medicale. Populaţia este necesar să fie avertizată asupra frecvenţei mari a infecţiilor de focar, precum şi a consecinţelor grave, uneori iremediabile, ce se pot produce dacă asanarea focarelor nu se face la timp.

Dacă suferiţi de o simptomatologie nespecifică cum ar fi: ameţeli, cefalee, transpiraţii, dureri articulare sau de coloană, inapetenţă, secreţii nazale intermitente, palpitaţii, dureri precordiale, oboseală, fără ameliorare după tratament, este indicat să fie căutate infecţiile dentare, în ciuda faptului că durerile dentare sunt absente (datorită devitalizării nervului). Infecţia de focar dentar apare ca o îmbolnăvire a întregului organism, în care există un focar primar cronic cu evoluţie latentă, neobservată de bolnav şi leziuni secundare la distanţă, care se manifestă zgomotos.

Aproape toate bolile cronice degenerative pot să aibă legătură cu canalul radicular, inclusiv bolile de inimă, rinichi, artrită, boli neurologice și autoimune (lupus etc.).

Microbii şi produsele lor toxice (endotoxine şi exotoxine) migrează pe 2 căi:

1. Calea tubului digestiv – microbii înghiţiţi se multiplică şi produc inflamaţia peretelui gastric (gastrite, ulcere), microbii care nu sunt îndepărtaţi de aciditatea sucului gastric produc mai departe apendicite, colite, iar prin penetrarea tubului digestiv inflamat se poate trece la ficat şi pancreas. Procesul de inflamaţie intramural la nivelul peretelui gastric determină vasoconstricţie cu repercusiuni asupra acidităţii şi motilităţii gastrice. După Klaus Vogel, prezenţa infecţiei de focar agravează diabetul zaharat, iar îndepărtarea ei ameliorează diabetul zaharat. La nivelul cavităţii bucale se produc piodermite, stomatite, impetigo.
2. Calea hematogenă – microbii îşi varsă produsele lor toxice în circulaţia sanguină, în cantităţi mici, dar continuu şi prelungit, creând o stare septicemică latentă, care se manifestă prin infecţii secundare la distanţă de focarul primar.

Manifestările alergice sunt reacţii inflamatorii la distanţă, în articulaţii, ochi, piele, inimă, cauza fiind dinţii devitalizaţi, fără leziuni periapicale evidente radiologic. Aceste manifestări dispar după extracţia lor.

Datorită toxinelor microbiene (endo şi exotoxine) se creează o stare de alergie de două forme:

I. Formele hiperergice se manifestă iniţial printr-un sindrom toxiinfecţios dentar cu oscilaţii ale tensiunii arteriale, creşteri ale ureei, creatininei, colesterolului, glicemiei. Microbii din canaliculele dentinare determină flebita venelor alveolare şi de aici infecţia ajunge la sinusul cavernos (de la baza craniului). Flebitele acestor sisteme venoase în care circulaţia e încetinită propagă infecţia spre sinusurile endocraniene, determinând tromboze şi, deci, o irigaţie a creierului deficitară. Când în lichidul cefalorahidian apar limfocite PMN, atunci tromboza sinusului cavernos s-a complicat cu o meningită cerebrospinală, plus prezenţa iritaţiilor cronice cu manifestări nervoase: migrene, depresie, melancolie, insomnie, senilitate.

Tot la nivelul capului, datorită inflamaţiei nervului trigemen şi legăturilor sale cu nucleul salivar, determină sialoree. De exemplu, pulpita caninilor determină conjunctivita hiperemică şi iridociclite de aceeaşi parte. Incisivii laterali sau centrali determină secreţie nazală crescută. Molarii superiori infectaţi determină căderea părului sau albirea precoce.

Boli produse le nivelul a diferite organe:

Ochi: conjunctivita hiperemică, blefarospasm, parezele nervilor oculomotori, dispariţia midriazei de partea dintelui infectat, lăcrimare, iridociclită, uveită; herpes corneean

Urechi: otite, hipoacuzie

Cutanate: hiperemia unei zone a feţei, lichenul plan, Zona Zoster şi herpes cutanat, impetigo, erizipel recidivant, furunculoză; manifestări care dispar după eliminarea infecţiei odontogene

Renale: cistite, pielonefrite, dovada o constituie urocultura pozitiva cu aceiaşi microbi ca şi în leziunile primare dentare; nefrita acută evoluează în nefrită cronică datorită unor pusee succesive determinate de recidivele infecţiei streptococice dentare

Pulmonare: agravarea unui astm bronşic preexistent, bronhopneumonii, abcese pulmonare

Articulaţii şi coloană:

• durerile de la nivelul coloanei vertebrale cu iradieri pe nervul sciatic, cu radiografii aproape normale, care nu cedează la tratament, se recomandă să fie căutat un focar dentar infecţios sau dinţi devitalizaţi
• infecţia dentară poate determina inflamarea mezenchimului medular cu leziuni medulare şi nevrite radiculare manifestate prin hipertonie şi chiar interesarea sistemului nervos vegetativ, mecanism declanşator în scleroza amiotrofică
• la nivelul articulaţiilor, infecţia de focar determină poliartrita reumatoidă

Ganglioni limfatici: inflamaţia hiperergică a ţesutului mezenchimal în general şi a ganglionilor şi splinei în special, ceea ce determină limfogranulomatoza malignă, adică reumatismul cronic al mezenchimului ganglionar

Rinita alergică şi purpura: apar ca urmare a reacţiei alergice hiperergice din cauza infecţiei de focar

Tiroida: diseminarea infecţioasă la nivelul tiroidei pe cale limfatică dezvoltă tiroidita autoimună; s-a constatat că în boala Basedow simptomatologia dispare complet la 2 luni după asanarea focarului infecţios

Aparat cardiovascular: Focarele infecţioase dentare afectează toate părţile constitutive ale aparatului cardiovascular. S-au făcut cercetări asupra arteritelor (trombangeita obliterantă, Boala Raynaud) şi s-a descoperit intervenţia unui mecanism alergic hiperergic însoţit de eozinofilie şi reacţii reumatismale asociate.

Klinge şi alţi autori susţin că infecţia de focar dentar poate afecta orice segment arterial determinând arteriopatii care pot fi reversibile, cu rezultate spectaculoase după asanarea focarului infecţios. Acestea produc leziuni endocardice şi miocardice şi au rol determinant în geneza trombozei coronariene (a infarctelor miocardice). Antigenele microbiene se grefează pe leziuni vasculare vechi ateromatoase ce determină tromboze vasculare (infarcte).

Stentul nu rezolvă permeabilizarea arterei respective întrucât tot endoteliul coronarian este inflamat şi, prin urmare, dacă nu se îndepărtează focarul infecţios, stenturile se pot restenoza. Granuloamele dentare şi dinţii devitalizaţi menţin infecţia cronică a organismului şi o stare de inflamaţie care contribuie la ineficacitatea oricărui tratament.

Am întâlnit cazuri când după îndepărtarea focarelor infecţioase dentare, simptomatologia cardiacă a dispărut şi am întrerupt tratamentul coronaro dilatator.

Simptome ca: transpiraţie, subfebrilităţi, artralgii, circulaţie periferică deficitară, palpitaţii, dureri precordiale îi determină pe pacienţi ani de zile să alerge de la un medic la altul. Ratschow a observat că bolnavii cu focare infecţioase au o proastă circulaţie periferică, mai ales cei la care se asociază dureri reumatice. Aceşti oameni sunt palizi şi se plâng de mâini şi picioare reci, cu transpiraţii la nivelul lor. Agenţii termici şi toxici (frig, fumat) nu pot produce singuri leziuni arteriale, dar contribuie la localizarea acţiunii focarelor infecţioase asupra arterelor.

Toxinele pe care le pune în circulaţie focarul infecţios produc inflamaţii ale arterelor şi capilarelor, îngreunează circulaţia şi determină la tineri spasm coronarian şi la ceilalţi angină pectorală şi infarct miocardic. Apar modificări morfologice ale electrocardiogramei prin acţiunea directă a focarului infecţios asupra miocardului sau indirect asupra circulaţiei coronariene.

În revista britanică The Lancet s-a pus problema inflamației arteriolelor coronariene ca fiind principala cauză a infarctului miocardic. Astfel se explică de ce unii pacienți cu niveluri normale de colesterol suferă atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale în timp ce alții cu nivel crescut de colesterol nu dezvoltă afecțiuni cardio-vasculare.

S-au făcut studii experimentale şi s-a constatat că microbii şi toxinele acestora sunt îndreptaţi în mod regulat şi invariabil în articulaţii şi endocard (leziuni de acelaşi aspect). La o nouă recrudescenţă al focarului infecţios se produce o reacţie inflamatorie promptă. Toxinele microbiene au rol de alergeni, dovadă fiind cazurile de astm bronşic, migrenă, urticarie, vindecate după extracţia dentară.

Reacţiile umorale au arătat 3 faze:

1. Faza de luptă cu: neutrofilie, creşteri VSH, scăderea complementului (fiind utilizat în reacţia antigen-anticorp), scăderea fierului (fiind stocat în ţesuturile inflamate)
2. Faza de apărare cu monocitoză
3. Faza de cronicizare cu eozinofilie şi limfocitoză

II. În formele anergice în care reacţia de apărare împotriva microbismului bucodentar e complet dispărută, bolile infecţioase au o evoluţie gravă: endocardită malignă, aplazia medulară, cancerul. Formele anergice, spre deosebire de cele hiperergice (care se manifestă cu limfocitoză), se exprimă prin pancitopenie, când scad leucocitele, trombocitele și globulele roşii. Dacă nu se înlătură focarul infecţios, leziunile sunt ireversibile spre panmieloftizie.

Fizicianul şi chimistul Keth Brewer, renumit pe plan mondial pentru lucrările din domeniul izotopilor, a constatat că orice celulă insuficient oxigenată (condiţii create de infecţia de focar) poate deveni o celulă canceroasă. În condiţii normale energia celulei este furnizată de combustia glucidelor în prezenţa O2; CO2 rezultat este eliminat prin plămâni. În absenţa O2, energia celulei este furnizată de degradarea glucozei în acid lactic şi astfel, mediul intracelular devine acid.

Aceeaşi acidifiere modifică lanţul ADN al cromozomilor, celula pierzând controlul asupra multiplicării şi dezvoltând tumori. Deci inflamaţia ţesuturilor diferitelor organe ca urmare a infecţiei dentare determină o insuficientă oxigenare a acestora şi, deci, apariţia cancerului.

Doctorul Robert Jones, un cercetător al relației dintre canalul radicular și cancerul de sân a făcut un studiu de 5 ani pe 300 de paciente cu cancer de sân:

• 93% dintre cazuri aveau canale radiculare cimentate;
• 7% alte patologii orale.

În majoritatea cazurilor, bolile au fost găsite pe aceeași parte a canalului radicular sau patologiei orale.

Dr. Jones susține că toxinele din bacteriile unui dinte devitalizat sunt capabile de a inhiba proteine care suprimă dezvoltarea tumorii.

Dr. Josof Pssels a raportat că în cei 40 de ani de când tratează pacienți cu cancer terminal, 97% dintre ei au avut tratamente pe canalul radicular.

După unii cercetători, dinţii devitalizaţi constituie o inflamaţie latentă care, după o pneumonie, viroză sau infecţie oarecare, prin procesul de anahoreză, focarul latent inactiv devine (în câteva zile sau săptămâni) un focar activ de infecţie, vizibil sau nu radiologic. Umber o denumeşte infecţie permanentă atenuată sau subsepticemie. Trecerea dintre reumatism şi subsepticemie se poate face pe nesimţite, când reacţia de apărare a organismului slăbeşte (efort fizic intens, stres, accidente).

Pentru a înţelege mecanismul apariţiei infecţiei dentare este important să cunoaştem anatomia dintelui. În interiorul pulpei dentare există un mănunchi vasculonervos (arteră, venă, nerv) ce conferă vitalitatea dintelui. Artera se ramifică în capilare prin miile de canalicule ce străbat întreaga suprafaţă a dentinei (situată în afara pulpei dentare). Prin aceste capilare circulă sângele cu nutrienţi ce hrănesc dintele şi în acelaşi timp „curăţă” microbii ce pătrund din gură pe la coletul dentar în canaliculele dentare.

De aceea, oricât de bine ar fi obturaţi, în canaliculele dentinare ale dinţilor devitalizaţi rămân microbi în stare saprofită care devin virulenţi când rezistenţa organismului scade, favorizând astfel apariţia focarului de infecţie. De asemenea, microbii care pătrund pe la coletul dentar în canaliculele dentinare găsesc mediu de cultură (resturi de capilare rămase după îndepărtarea nervului şi arterei) şi migrează prin canalul radicular spre apex, la parodonţiul apical, producând fenomene inflamatorii cronice cu pierderi masive de ţesut osos.

Un alt factor favorizant pentru infecţie este şi retracţia materialului din interiorul canalului radicular, ceea ce favorizează circulaţia microbilor. Aceşti microbi nu pot fi îndepărtaţi de macrofagele din sânge deoarece odată cu obturarea canalului radicular (omorârea nervului şi îndepărtarea lui) se anulează şi artera din pulpa dentară responsabilă de curăţirea dintelui de microbi. Dinţii devitalizaţi sunt dinţi morţi, fără circulaţie, şi de aceea îşi schimbă culoarea devenind cenuşii.

Există o procedură dentară – obturația de canal – pe care aproape orice medic dentist o recomandă ca fiind sigură, în ciuda faptului că oamenii de știință au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani.

Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41.000 de astfel de proceduri în fiecare zi la pacienți care cred că sunt în siguranță și că o să-și rezolve problemele.

Canalele radiculare curățate (de nerv, dar și de arteră) sunt în esență dinți morți care pot deveni incubatoare silențioase pentru bacterii anaerobe extrem de toxice, care pot în anumite condiții să-și croiască drum în sânge pentru a provoca o serie de probleme medicale grave, apărând la câțiva ani după lucrări pe canal dentar. Acești dinți nu dor (pentru că nu au nerv), arată bine, mulți ani nu dezvoltă pungi de puroi vizibile radiologic și deci este greu de urmărit rolul lor în cancer, boli de inimă sau reumatism.

Actualmente, se practică de către majoritatea stomatologilor metoda conservatoare pentru dinţi (devitalizări, rezecţii apicale) în loc să se recurgă la procedee de conservare a pulpei dentare protejând nervul şi artera, nu distrugându-le cu uşurinţă. Orice dinte mort (devitalizat) poate fi suspect pentru sediul infecţiei de focar, iar metoda extracţională este cea benefică, întrucât numai eliminarea radicală a infecţiilor de focar asigură vindecarea leziunilor şi fenomenelor de la distanţă.

Încă din anii ’50 când lumea era entuziastă de stomatologia conservatoare (devitalizări, punţi, dinţi îmbrăcați), dr. Price a făcut experimente cu dinţi devitalizaţi (fără infecţii decelabile pe radiografii) pe care i-a sterilizat şi i-a implantat sub pielea unui iepure. A constatat că aceeaşi boală pe care o producea la bolnavi (artrită, nefrită, cardită) o dezvolta şi la iepure, care murea în 10 zile. A repetat de sute de ori experimentul şi rezultatele erau aceleaşi: iepurii mureau de aceeaşi boală cu a pacientului din care a fost extras dintele devitalizat.

Dr. Price a descoperit 16 tipuri de microbi în dinți devitalizați care duc la boli de inimă, circulatorii sau reumatice. El a recomandat unei paciente în scaun cu rotile de câțiva ani, cu degete de poliartrită reumatoidă, să-și extragă dintele devitalizat (cu nervul omorât), fără infecție vizibilă radiologic și apoi l-a implantat sub pielea unui iepure. Uimitor, iepurele a dezvoltat aceeași artrită și a murit 10 zile mai târziu. Fară acel dinte doar, femeia s-a recuperat rapid de artrită și a putut merge și fără baston. Din păcate, munca dr. Price a fost îngropată deliberat timp de 70 de ani, până când dr. George Meining, recunoscând meritele dr. Price, a căutat să dezvăluie adevărul.

Dr. Meining, fondatorul Asociaţiei Specialiştilor în Tratamente pe Canal (1993), a completat studiile dr. Price şi a constatat că infecţiile din dinţii devitalizaţi (infecţii nedecelabile radiologic) pacienţii le pot tolera în funcţie de starea de imunitate. Când aceasta scade (stres, oboseală, răceli, gripe, accidente) şi capacitatea de a lupta este redusă, apar boli degenerative, cronice precum poliartrita reumatoidă, leucemiile, cancerul.

Dr. Meining a recoltat dinţi devitalizaţi (fără granuloame), i-a sterilizat şi i-a introdus pe medii de cultură diferite. El a constatat că se dezvoltau 16 tipuri de microbi, dintre care: stafilococ Merismopedia, diplobacili, streptococ, bacterii în lanţ, enterococ, spirochete, bacilul tuberculozei, parazitul amiba.

Plombarea canalului radicular împiedică drenarea liberă a infecţiei, aceasta propagându-se din canalul radicular prin orificiul apical în spaţiul spongios al maxilarului, determinând infiltrat leucocitar la început, apoi distrucţia țesutului osos. Bacteriile ajunse în dentină nu se pot steriliza, rămân în stare latentă până găsesc o oportunitate de a se răspândi. Infecția se extinde la nivelul maxilarului producând necroză.

Atâta timp cât sistemul imunitar este slăbit, nu mai poate să mențină infecția sub control. Aceste bacterii pot migra de la țesuturile înconjurătoare la alte locații, care pot fi orice organ sau țesut. Mai periculoase sunt infecţiile închistate faţă de cele supurate, care au posibilitatea să se scurgă liber.

În infecţia de focar dentar sunt incriminate: parodontozele, dinţi devitalizaţi, chisturile, dinţi care susţin poduri, dinţi retenționaţi, resturi de rădăcini dentare.

Osborne spunea că depinde exclusiv de hotărârea stomatologului dacă bolnavului i se asigură o viaţă îndelungată sau i se sapă groapa înainte de vreme. Dacă analizăm starea sănătăţii oamenilor din jurul nostru, constatăm că cei cu o genetică bună a danturii (fără tratamente pe canal) şi cei edentaţi de timpuriu ajung la vârste înaintate fără boli cronice.

Sunt specialişti chirurgi care în afecţiuni ca stenoze coronariene multiple, tumori cerebrale, glaucom, temporizează intervenţiile chirurgicale pentru a se extrage dinţii bolnavi (cu infecţii vizibile sau nu radiologic). Dacă sunt concomitent infecţii de focar dentare şi amigdaliene, este recomandabil în prima fază să le eliminăm pe cele dentare şi mai apoi pe cele amigdaliene. Experienţa clinicienilor a arătat că odată ce se elimină infecţiile dentare, organismul reuşeşte să facă inofensivă infecţia amigdaliană. După Hunter, ar fi mai potrivit ca în loc de stomatologie conservativă (în care o dată cu dintele devitalizat se conservă şi infecţia), să se folosească denumirea de stomatologie septică ce determină o varietate de patologii grave.

În trecut, regula sine qua non în vindecarea bolilor cardiovasculare, digestive, renale, era asanarea tuturor focarelor infecţioase. Actualmente acest aspect este aproape imposibil, întrucât toţi stomatologii aplică metode conservative.

Sideman a dovedit în urma extracţiilor dentare a dinţilor morţi prevăzuţi cu coroniţe că aceștia sunt adevărate cuiburi de streptococi patogeni, chiar dacă sunt coroniţe de ceramică. De exemplu, am avut pacienţi cu cardiopatie ischemică ce asociau şi poliartrita reumatoidă sau lombosciatica, boli care numai se ameliorau cu tratamente, dar nu se vindecau. Au insistat pentru extracţia dentară a mai multor dinţi îmbrăcaţi şi cu ştifturi pe canal, dar au fost refuzaţi de stomatologi pe motiv ca nu există infecţii vizibile pe radiografii. Au solicitat alt stomatolog care de la prima extracţie a constatat necroze masive osoase ce necesitau drenări repetate ale infecţiei. Ulterior s-au vindecat la 1-2 luni de la ultima extracţie şi de bolile cronice existente.

Concluzii:

Dinţii devitalizaţi, îmbrăcaţi, punţile dentare, dinţi cu știfturi pe canal constituie o sursă de focare infecţioase ce declanşează boli cronice grave în absenţa durerilor dentare. În urma extracţiilor dentare s-a constatat clinic dispariţia mai devreme sau mai târziu (2 luni) a bolilor cronice declanşate de infecţiile dentare.

Persoanele care au infecţii dentare sunt mai predispuse la gripă, depresie şi epuizare decât cele care nu au dinţi devitalizaţi. Infecţiile dentare cresc aciditatea sângelui şi favorizează apariţia bolilor grave. Pacienţii cu boli degenerative au nivelul scăzut de calciu ionic, dar odată cu îndepărtarea infecţiilor dentare, echilibrul este restabilit şi simptomele dispar progresiv.

Actualmente se poate vorbi de o inconştiență a medicilor stomatologi, întrucât aceștia refuză de cele mai multe ori efectuarea extracţiilor dentare chiar și în ciuda insistențelor pacientului care este mai bine informat. Iar dacă aceasta se efectuează, nu practică chiuretaj alveolar şi nu recomandă administrarea antibioticelor cel puţin 7 zile (2 zile înainte şi 5 zile după extracţie). Orice dinte devitalizat cu obturaţie de canal oricât de corect ar fi realizată constituie un focar de infecţie, chiar şi dacă radiologic este în aparenţă normal.

Autor: Dr. Gavrilescu Mihai, medic primar cardiolog

Citiți și:
Noul tratament revoluționar pentru dinți ar putea fi disponibil. Cum comentează un medic român acest demers al oamenilor de știință
Abordări naturale pentru inversarea procesului de degradare a dinților (I)

 

yogaesoteric
20 noiembrie 2023