Oxigenul şi terapiile sale

Este o regulă de bază: aspectele simple şi fireşti, chiar dacă par neimportante, au un rol esenţial în viaţa omului. În acest articol vom prezenta proprietăţile curative ale oxigenului. Ca de multe ori, tratamentul cel mai eficient este unul, aparent, banal: inspirarea de oxigen concentrat. Oxigen-terapia, folosită frecvent în restul lumii, creşte capacitatea organismului de a se vindeca, cu numeroase aplicaţii – de la stres şi anxietate, boli ale aparatului circulator, traumatisme şi fracturi, până la infecţii şi cancer –, o ameliorare a afecţiunii fiind vizibilă încă de la primele şedinţe.

Doctorul Otto Warburg a fost primul cercetător care a demonstrat legătura directă dintre oxigen și cancer. Studiile sale au arătat că principala cauză a apariției formațiunilor canceroase este lipsa oxigenării corespunzătoare a celulelor sănătoase. Mai exact, cercetările sale au relevat faptul că celulele canceroase sunt anaerobe (nu au nevoie de oxigen pentru a supraviețui), dezvoltându-se cu precădere în medii slab oxigenate.

Warburg a mai observat și că o ușoară alcalinizare a organismului determină creșterea ratei absorbției oxigenului. Astăzi, concentrațiile scăzute de oxigen sunt un marker comun la majoritatea pacienților diagnosticați cu boli cronice.

Doctorul Warburg era de părere că aproape orice factor poate conlucra la dezvoltarea cancerului. Însă, în ciuda acestei predispoziții multifactoriale, există o singură cauză directă a apariției cancerului: înlocuirea, în celulele sănătoase, a procesului de respirație celulară cu cel de fermentație. Toate celulele din trup produc energia necesară supraviețuirii cu ajutorul proceselor de respirație celulară, în timp ce celulele canceroase obțin aceeași energie ca urmare a proceselor de fermentație. Astfel, celulele sănătoase trăiesc într-un mediu aerob (ce conține oxigenul necesar respirației), în timp ce tumorile trăiesc în medii parțial anaerobe. Pe parcursul dezvoltării formațiunii canceroase, procesul de respirație celulară este tot mai puțin activ, fiind înlocuit treptat de fermentație. Concomitent, are loc transformarea celulelor sănătoase în celule anaerobe, ce se divid haotic, nu își mai pot îndeplini funcțiile și nici nu mai pot comunica corect cu celelalte celule. Toți agenții cancerigeni afectează procesul normal al respirației celulare, în mod direct sau indirect.

În timp, expunerea la concentrații tot mai scăzute de oxigen determină afectarea funcției și structurii enzimelor implicate în procesul de respirație celulară. Astfel, pentru a putea supraviețui, celula înlocuiește treptat acest proces cu procesul de fermentație. În final, aceste celule devin canceroase atunci când este înregistrată o scădere cu 35% a ratei de oxigenare.

Ulterior, ipotezele lui Warburg au fost confirmate și de studiile altor cercetători care au observat distrugerea enzimelor implicate în procesul de respirație celulară atunci când concentrațiile oxigenului scad prea mult. Astfel, în lipsa oxigenului, pentru a putea supraviețui, celula este nevoită să producă energie folosindu-se și de alte resurse. Fermentația este un astfel de proces. În timp, aceasta poate determina transformarea unei celule sănătoase într-o celulă canceroasă. Prin fermentație, celulele canceroase produc acid lactic în exces. Această substanță, acumulată în organism, este toxică și împiedică transportul oxigenului la celulele sănătoase din jurul ei. În timp, pe măsură ce aceste celule se divid, cancerul se poate răspândi și în alte țesuturi din trup.

Studiile pe linii celulare au arătat că expunerea celulelor canceroase la concentrații mari de oxigen determină distrugerea lor, în timp ce liniile de celule sănătoase nu sunt afectate.

În urma cercetărilor sale, Dr. Warburg susținea că primul pas în prevenirea apariției cancerului este menținerea în parametri normali a velocității fluxului sangvin, atât a celui arterial, cât și a celui venos; al doilea pas, menținerea unor concentrații optime a hematiilor; al treilea pas, suplimentarea dietei cu alimente ce influențează benefic enzimele respiratorii celulare (de ex. legumele cu frunze verzi). Rezultatele cercetărilor ultimilor 100 de ani au arătat că, pe lângă acestea, alcalinizarea dietei, exercițiile fizice, respirația corectă și hidratarea ajută la prevenirea înlocuirii respirației celulare cu fermentația.

Ce este terapia cu oxigen?

Terapiile cu oxigen sunt terapii utilizate în toată lumea (doar în anul 1995, în SUA, existau peste 800.000 de pacienți care urmau, pe termen lung, această terapie) și care diminuează efectele nefaste pe care concentrațiile scăzute de oxigen le au asupra metabolismului celular (insuficiență cardiacă, boli pulmonare, cancer etc.). Conceptul oxigenului ca agent terapeutic a fost pentru prima oară propus în anii 1920 de către Alvin Barach.

Studiile au arătat o relație proporțională între efectele binefăcătoare ale terapiei și numărul orelor alocate acesteia, căci prin intermediul acestei terapii este sporită capacitatea mușchilor de a utiliza oxigenul în producerea de energie, cu creșterea rezistenței fizice și a oxigenării tisulare, a proceselor mentale, a calității somnului.

Terapia cu oxigen, cuplată cu exerciții fizice, este o terapie care presupune inspirarea unei cantități de patru ori mai mari de oxigen decât o facem în mod normal. Această cantitate crescută de oxigen declanșează un răspuns antiinflamator în trup după numai două minute. Efectele sunt cumulative și cresc metabolismul în mod vizibil în mai puțin de o săptămână. Creșterea nivelului de oxigen durează timp de trei zile, iar efectele antiinflamatorii durează până la un an. Respirarea unei concentrații mari de oxigen în timpul exercițiilor fizice poate determina o creștere imediată a puterii, anduranței și energiei, prin creșterea concentrației oxigenului din sânge și de la nivelul țesuturilor.

Pe scurt, abilitatea trupului de a transfera oxigenul de la nivelul plămânilor, la celule este poate cel mai important factor de susținere a unei vieți sănătoase. Acest mecanism de transfer devine tot mai prejudiciat odată cu înaintarea în vârstă, crescând, astfel, susceptibilitatea la boli. Terapia cu oxigen reușește însă să intervină și să îmbunătățească acest mecanism.

O explicație simplificată a mecanismelor complexe ce se află în spatele oxigen-terapiei este următoarea: oxigenul reprezintă aproximativ 20% din gazele din atmosferă. Valoarea presiunii atmosferice este de 760 mm, în timp ce valoarea presiunii parțiale a oxigenului ce intră în plămâni este de 150 mm. Cu toate acestea, oxigenul din plămâni este diluat, în proporție considerabilă, cu dioxid de carbon. Odată cu creșterea gradului de poluare a mediului înconjurător, oxigenul respirat devine din ce în ce mai diluat cu dioxid de carbon. Pe măsură ce are loc diluarea oxigenului, are loc și o reducere a presiunii acestuia la o valoare de 100-110 mm. Această presiune trece oxigenul de la nivelul plămânilor în sânge, iar din artere în capilare și la fiecare celulă din trup.

În mod ideal, presiunea oxigenului din artere este aproape egală cu presiunea din plămâni. Cu toate acestea, procesul normal de îmbătrânire face ca presiunea arterială să scadă de la 95 mm la 70 mm.

Pentru ca oxigenul să ajungă din capilare în celule, el este necesar să fie dizolvat în apa care se găsește în trup. Spre deosebire de dioxidul de carbon, oxigenul nu se dizolvă cu ușurință în lichide. Semnificația acestui aspect este următoarea: solubilitatea oxigenului este puternic dependentă de presiunea la care el se găsește.

La vârsta de 30 de ani, cantitatea de oxigen pe care o celulă o primește din sânge este semnificativ mai mare decât cantitatea primită atunci când o persoană are 70 de ani. Odată cu îmbătrânirea, presiunea oxigenului scade. Așadar, în timp ce volumul de oxigen inspirat poate rămâne constant, dând senzația că primim îndeajuns oxigen, în realitate cantitatea de oxigen care ajunge la celule este insuficientă datorită valorii mult prea reduse a presiunii ce determină dizolvarea oxigenului și, astfel, absorbția lui celulară.

Aspectul inovator al terapiilor cu oxigen este acela că permite creșterea presiunii arteriale la valori similare unei persoane tinere, iar aceasta doar cu ajutorul inspirării unei cantități mari de oxigen concentrat în timpul realizării exercițiilor fizice ușoare. Exercițiile stimulează circulația, creând o presiune mai mare de împingere a oxigenului în capilare. Creșterea presiunii facilitează repararea mecanismelor de transfer a oxigenului din sânge la celule. Astfel, oxigen-terapia se dovedește a fi eficientă în majoritatea bolilor deoarece repară unul dintre mecanismele de bază de funcționare a organismului.

Terapiile cu oxigen au fost utilizate cu succes în cazul a numeroase patologii: insuficiență cardiacă, cardiomegalie, tensiune arterială mare, cancer, emfizem, stres, boli asociate procesului de îmbătrânire.

Cum funcționează?

Concentrațiile scăzute de oxigen din sânge determină îngustarea capilarelor. Această restricționare a fluxului sangvin contribuie la apariția unui număr mare de boli, accelerând, totodată, procesele de îmbătrânire.

Terapia presupune inhalarea de oxigen concentrat (aprox. 90%) concomitent cu realizarea unui minim efort fizic, pe o bicicletă staționară. Acest tratament este combinat cu utilizarea de suplimente ce cresc fluxul sangvin și metabolismul celular și maximizează oxigenarea. Și, spre deosebire de oxigen-terapii similare, acest sistem permite fluxul unui volum mare de oxigen prin intermediul măștii sigilate purtate de pacient. Astfel se previne inspirarea aerului din mediul ambiental al camerei în timpul tratamentului, asigurând eficiența maximă a terapiei.

Studiile au arătat că terapia combinată cu exercițiile fizice ajută la eliminarea cheagurilor mici de sânge și a altor toxine de la nivelul capilarelor.

Un capilar îngustat de deficitul de oxigen datorat bolii (stres, durere, îmbătrânire etc.) poate fi readus la calibrul inițial cu ajutorul oxigen-terapiei. Această reconfigurare apare după creșterea cantității de oxigen din sânge și creșterea utilizării oxigenului de către țesuturi. Reducerea inflamației de la nivelul țesuturilor permite pătrunderea unei cantități mai mari de oxigen în celule, favorizând căile metabolice aerobe, ce au rol în producerea ATP (energia celulei). La rândul său, acest fapt crește statusul energetic al organismului, promovând o stare de sănătate îmbunătățită.

Avantaje ale utilizării

Terapia crește oxigenarea țesuturilor și a celulelor, stimulează activitatea sistemului imunitar, crește metabolismul, scade inflamația în trup, crește energia, îmbunătățește circulația periferică (inclusiv în cazul diabeticilor), reechilibrează balanța acid/alcalin, îmbunătățește activitatea enzimelor celulare, scade efectele toxice ale chimioterapiei și radioterapiei, stimulează metabolismul lipidic, cu scăderea greutății trupeşti, stimulează activitatea creierului, îmbunătățește memoria, detoxifică trupul, reduce stresul, anxietatea, reglează somnul, îmbunătățește activitatea cardiacă.

Afecțiuni tratate

Studiile au arătat că această terapie poate fi folosită cu succes și ca tratament profilactic, dar și în tratamentul unor boli. Reduce susceptibilitatea la boli, cancer și profilaxia cancerului (stabilizarea sistemului imunitar), îmbunătăţirea circulației sistemice, pregătirea organismului în fața unui eveniment declanșator de stres intens (operații chirurgicale, naștere, evenimente artistice, profesionale, politice sau sportive), relaxarea organismului după evenimente stresante, reducând la minim efectele evenimentului respectiv (probleme cardiace, oboseală, dificultăți de respirație, scăderea vitalității).

De asemenea, are rol în:
– ameliorarea proceselor degenerative oculare;
– reducerea frecvenței atacurilor de angină pectorală, prin îmbunătățirea vaselor coronariene la pacienții cu probleme cardiace;
– întărirea mușchilor în emfizemul pulmonar;
– ameliorarea astmului bronșic;
– stimularea funcției de detoxifiere a ficatului;
– îmbunătățirea circulației periferice în cazul bolilor arteriale periferice;
– reducerea frecvenței și severității migrenelor;
– accelerarea procesului de vindecare a rănilor;
– normalizarea presiunii sângelui;
– accelerarea proceselor de refacere a organismului în urma atacului cardiac, operațiilor, infecțiilor, intoxicațiilor;
– ameliorarea efectelor secundare ale terapiilor convenționale anticancer;
– creșterea performanțelor fizice la persoanele cu paralizie, artrite, reumatism.

Deşi cea mai ieftină terapie din câte pot exista şi lipsită complet de efecte adverse, oxigen-terapia este aproape necunoscută în ţara noastră, în schimb industria farmaceutică este una dintre cele mai prospere. Iar pentru că boala este astăzi una dintre cele mai bune afaceri, respirarea sănătoasă a unui aer curat reprezintă una dintre cele mai importante investiţii din viaţa noastră, la care din păcate atât de puţini români se gândesc.

Citiţi şi:
Tratamentul bolilor cu ajutorul oxigenului hiperbar (I)
Pranayama sau cum putem să ne branşăm la izvorul nesecat al energiei universale

yogaesoteric
19 decembrie 2019