Pomul cel generos

 

Odată demult trăia un pom, ce crescuse pe malul râului Kavery. Trunchiul îi era atât de mare, încât era nevoie de vreo doisprezece copii să-l poată cuprinde cu braţele deschise, iar crengile lui se întindeau atât de mult, încât o întreagă turmă de oi putea să se adăpostească la umbra sa.

Primăvara, când fiecare copac se împodobea cu cele mai noi veşminte, iar iarba de dedesubt era împânzită de flori sălbatice, pomul generos își purta cea mai aleasă mantie, scoțând la iveală minunatele flori galbene şi poamele sale roșii.

Copiii veneau de peste tot să-i mănânce fructele și fiecare gospodină își aducea aminte să ia acasă o legătură de flori parfumate, pentru a-și înmiresma bucătăria. Până și frunzele lui era pe placul vitelor şi oilor, astfel că sărmanul pom era zilnic „prădat”. Dar fiind generos prin natura lui, pe cât de mult era despuiat, pe atât de mult manifesta totul din nou.

Mulţi, foarte mulţi ani s-au scurs astfel, în care generații peste generaţii de copii ce se jucau în jurul trunchiului său au crescut, apoi au devenit fermieri sau ciobani, au îmbătrânit și s-au dus în mormintele lor. În tot acest timp pomul generos rămase la fel de generos ca întotdeauna.

Apoi a venit o vreme în care s-a început construcția unei șosele ce urma să treacă exact prin locul în care creștea pomul. Întreaga zi un excavator uriaș nivela pământul mergând înainte și înapoi, zdrobind pământul și pietrele de sub el. Sătenii au fost informați că marele pom generos va fi doborât, pentru a face loc drumului.

Vă imaginaţi tristețea lor când au auzit aceasta. Au mers împreună la autorităţile care se ocupau de aceasta şi au pledat pentru pomul lor. Degeaba au explicat ei ce binecuvântare era pentru călători. Autorităţile au refuzat să-i asculte. „Vă daţi seama că dacă am şerpui drumul câtuși de puţin, pentru a vă salva pomul, ne-ar costa aproape o mie de rupii?” au spus ei. „Cine va plăti mia asta, cine?”

Sărmanii săteni s-au uitat unul la altul cu mare tristețe, caci o mie de rupii erau mulţi bani. Apoi unul din ei se aventură cu timiditate: „Dacă cineva vă va plăti această sumă, veți lăsa pomul în pace?” „Putem lua în considerare propunerea” spuseseră autoritățile și-i alungară cu răutate.

Sărmanii săteni plecară acasă dar niciunul din ei nu putu să doarmă în acea noapte. Fiecare bărbat se sfătui cu soția sa şi hotărâră să renunţe la vreo vită, oaie sau ceva pământ. Şi fiecare femeie insistă să vândă câteva dintre bijuteriile ei. Căci pomul unde se jucaseră şi crescuseră era ca un măreț străbunic pentru ei și era de neimaginat să fie tăiat. Astfel că în următoarea zi au mers în oraşul cel mai apropiat şi au vândut cu zâmbetul pe buze din bunurile lor, înmânând banii autorităților.

Pomul generos a fost astfel salvat şi drept recunoștință pentru toţi cei care s-au sacrificat pentru binele său, el făcu în fiecare an un efort şi mai mare ca să-i mulțumească atât pe cei tineri cât şi pe cei bătrâni.

Au trecut astfel mulţi ani, iar acum pomul devenise atât de bătrân, încât se apleca periculos de mult peste malul râului.

Următorul an a adus ploi intense, ce au distrus toate culturile şi i-a făcut pe săteni să îndure o perioadă de foamete. Și ca şi cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, pomul lor iubit a fost smuls din rădăcini și doborât în apă, rămânând agăţat de mal.

Nu era nimic mai bun de făcut decât să-l taie imediat ce ploile s-au oprit şi să vândă lemnul, căci era prea prețios pentru a fi folosit la foc. În plus, aveau nevoie de bani ca să cumpere mâncare pentru familiile lor. Deci, cu inima grea sătenii s-au apucat de muncă. După ce au tăiat toate ramurile şi au ajuns la trunchi, au dat peste ceva foarte tare, care tocea zimții fierăstrăului ce nu mai putea înainta deloc.

Foarte uimiţi de această obstrucţie, au început să folosească topoarele. Şi ce credeți că au descoperit înăuntru? Era un vas antic din cupru, plin cu monezi şi nestemate. Nimeni nu știa cum ajunsese acolo. Poate că, cu un secol în urmă, când pomul era încă foarte tânăr, cineva făcuse o scorbură în el și ascunsese comoara.
Cât de loial păzise dragul de pom comoara! Şi în ce moment potrivit o dăruise sătenilor sărăciți!

Astfel, chiar și prin moartea sa pomul generos își dovedise loialitatea și dăruirea. Nu e de mirare că până și astăzi, dacă treci pe lângă locul de pe malurile din Kavery, poţi vedea o tăbliță din piatră pe care sunt scrise chiar aceste cuvinte: „Aici a crescut Pomul Generos”. Iar drumul face un cerc larg în jurul ei.

Citiți și:

O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi

O pildă nepreţuită! Care este cel mai scump lucru din lume

 

yogaesoteric
20 octombrie 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More