Prezentarea meditaţiilor din programul Simpozionului Internaţional de YOGA Costineşti 2008 (1) (1-5 august)

Notă. Consultaţi Programul spiritual al Simpozionului. Nu toate meditaţiile sunt descrise în acest fişier.

1 august, 17.00 – 17.30
Consacrarea către Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat, a fructelor tuturor acţiunilor benefic integrate ce vor fi realizate de către noi în acest Simpozion spiritual


CONSACRAREA este actul prin care fiinţa umană oferă cu anticipaţie toate fructele (roadele, consecinţele) unei acţiuni pe care o realizează lui DUMNEZEU TATĂL, lui SHIVA sau unei Mari Puteri Cosmice. Consacrarea trebuie realizată întotdeauna înainte de a începe respectiva acţiune. În practica YOGA, se recomandă să se realizeze întotdeauna consacrarea tuturor fructelor principalelor acţiuni şi activităţi, care generează consecinţe karmice importante. Există chiar o formă de YOGA (KARMA YOGA, YOGA acţiunii detaşate) care se bazează pe consacrarea fructelor acţiunilor noastre ca modalitate practică principală. Pentru a ne asigura armonia şi integrarea spirituală a diferitelor acţiuni şi momente ale vieţii noastre, putem să realizăm, de asemenea, consacrarea unui anumit spaţiu (de exemplu consacrarea spaţiului în care se realizează un anumit procedeu special cu caracter iniţiatic), sau consacrarea unei perioade de timp în care vom realiza respectivul procedeu. De asemenea, putem realiza, cu anticipaţie, consacrarea tuturor fructelor activităţilor benefice pe care le vom realiza într-un anumit interval de timp, cum ar fi, de exemplu, consacrarea de dimineaţă, care pentru fiecare yoghin ar fi bine să devină un obicei cotidian. Chiar şi atunci când facem această consacrare globală, pentru acţiunile şi activităţile mai importante este bine să facem o altă consacrare, separat.

În mod similar, vom realiza astăzi o exemplificarea spirituală în care vom consacra cu anticipaţie, lui Dumnezeu Tatăl, în mod total şi necondiţionat, fructele tuturor acţiunilor benefice, divin integrate ce vor fi realizate de către noi în acest Simpozion spiritual. Atenţie! aceasta nu ne scuteşte de a realiza ulterior şi consacrări individuale pentru diferitele noastre acţiuni importante pe care le vom realiza împreună în cadrul Simpozionului (meditaţii, iniţieri), sau pe care le veţi realiza voi înşivă (tapas-ul yoghin, mesele, fuziunile amoroase, activităţile de karma yoga pe care le integraţi în această tabără etc).
 
Citiţi mai mult despre consacrare aici:

/moved_content.php?lang=RO&item=5397

1 august, 22.00 – 22:30
Comuniune spirituală telepatică cu Lumea Îngerilor

Cuvântul românesc înger şi celelalte cuvinte similare din aproape toate limbile europene (ANGEL, în engleză, ANGE, în franceză, ANGELO, în italiană, etc.) provin din cuvântul grecesc ANGELOS, respectiv latinescul ANGELUS, a cărui semnificaţie principală este aceea de mesager. Aşa cum ne arată semnificaţia cuvântului, îngerii sunt anumite entităţi luminoase, sublime, elevate, care prezintă prin natura lor predominantă o frecvenţă de vibraţie intermediară între Dumnezeu şi lumea fizică, în care trăiesc fiinţele umane. Prin însăşi existenţa lor şi specificul acţiunilor lor, principala funcţie a entităţilor angelice este aceea de „mesageri” ai lui Dumnezeu. Ele sunt superioare ca frecvenţă de vibraţie fiinţelor umane obişnuite şi, conform învăţăturilor biblice, ele îl cunosc pe Dumnezeu în mod direct, „faţă în faţă” şi manifestă, în diferite grade, puritatea şi splendoarea lui Dumnezeu.

Înafara funcţiei principale de mesageri divini, îngerii joacă diferite roluri. Există îngeri păzitori ai fiinţelor umane, dar există şi îngeri gardieni ai unor planete sau stele, sau ai unor naţiuni sau grupuri mari de oameni. Există îngeri ai iubirii, ai armoniei, ai creaţiei, ai înţelepciunii, ai dreptăţii, ai purităţii, îngeri care veghează împlinirea legilor divine, etc. Practic, există nenumărate entităţi angelice şi ele există pretutindeni în întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, în toate planurile manifestări. Prin „lumea tainică a îngerilor” ne referim la o dimensiune subtilă astrală paradisiacă elevată foarte pură, în care există predilect astfel de entităţi angelice, deşi ele se manifestă pretutindeni şi pot acţiona oricând şi oriunde. Lumea tainică, minunată, sublimă a îngerilor este caracterizată de iubire, înălţare, pace, bucurie, lumină, frumuseţe, exaltare sufletească. Vom avea firesc tendinţa, intrând în comuniune cu lumea îngerilor, de a ne orienta spre Dumnezeu cu dragoste şi reverenţă, intuind misterele copleşitoare şi tainele de nepătruns ale fiinţei supreme care este Dumnezeu Tatăl.

2 august, 14:00 – 14:30
Evocare şi comuniune spirituală telepatică cu marele yoghin Swami Shivananda

SWAMI SHIVANANDA s-a născut la 8 septembrie 1887 într-un sat din sudul Indiei şi a părăsit conştient planul fizic intrând în MAHASAMADHI în 1963. Încă de mic copil a dovedit spirit de sacrificiu şi renunţare, compasiune şi generozitate. A devenit un medic foarte priceput, pacienţii săi considerând că avea harul vindecării miraculoase şi numindu-l „Sufletul Iubirii”. În 1923 a renunţat la viaţa socială dedicându-se practicii spirituale asidue (mai mult de 12 ore pe zi), continuând însă să îngrijească SADHU-şii. După mulţi ani de practică, a atins NIRVIKALPA SAMADHI. În anul 1936 a înfiinţat societatea „Viaţa Divină”, care este astăzi centrul unei organizaţii internaţionale, cu un număr mare de filiale atât în India, cât şi în alte ţări. Principalul său obiectiv îl reprezintă răspândirea cunoaşterii spirituale şi serviciul dezinteresat oferit umanităţii. În 1948 a înfiinţat Academia VEDANTA-YOGA, pentru a oferi aspiranţilor învăţături yoghine autentice şi un antrenament spiritual sistematic. În lucrările sale a prezentat „YOGA sintezelor”, care conferă o dezvoltare armonioasă îmbinând practica lui KARMA YOGA (YOGA acţiunii dezinteresate) cu JNANA YOGA (YOGA Minţii sau a cunoaşterii spirituale) şi BHAKTI YOGA (YOGA inimii, a iubirii frenetice de DUMNEZEU). Swami Sivananda a scris peste 300 de lucrări despre YOGA.

Citiţi mai mult despre Swami Sivananda aici:

/moved_content.php?lang=RO&item=3658

2 august, 22.00 – 22:30
Meditaţie asupra stărilor care apar în noi atunci când ne confruntăm cu fenomene de sincronicitate


Sincronicitate (definiţie): apariţie simultană a două evenimente care sunt legate între ele prin sens, dar care într-un mod aparent nu au, totuşi, o cauză unică. Cuvântul sincronicitate, aşa cum este el înţeles de psihologia modernă, provine de la rădăcina greacă syn care înseamnă cu şi cronos care înseamnă timp. Ignorat de dicţionarele noastre, care nu vorbesc decât despre sincron şi sincronie, conceptul de sincronicitate a fost teoretizat pentru prima oară în lume de către marele psiholog elveţian Carl Gustav Jung. Pe la mijlocul anului 1930, pe când Jung studia îndeaproape fenomenul subconştientului colectiv, a întâlnic numeroase fenomene marcate, în viziunea sa, de coincidenţe profund semnificative, a căror şansă de producere în mod normal prezenta o probabilitate foarte mică, astfel că nu puteau fi explicate prin teoriile cunoscute de el.

„Sincronicitatea este expresia tainică şi uluitoare a OMNIPREZENŢEI şi a OMNIPOTENŢEI (atotputerniciei) lui DUMNEZEU TATĂL. Totodată, ea ne relevă într-un mod indirect că totul în manifestare este rezonanţă, mai mult sau mai puţin ocultă. Fascinantele şi misterioasele procese de sincronicitate ne ajută să înţelegem că în întreaga manifestare aproape totul are un sens (care nu întotdeauna este clar pentru noi) şi nimic nu este întâmplător. Starea globală pe care o trăim atunci când remarcăm deseori în propria viaţă sau chiar când citim cu atenţie relatarea unor fapte reale care evidenţiază fenomene de sincronicitate este aceea de pătrundere în experienţa polivalentă a misterului copleşitor care face să intuim într-un mod inefabil realitatea lui Dumnezeu Tatăl, care permanent îmbrăţişează fiecare creatură şi întreaga creaţie.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru, Miracolele tainice ale sincronicităţii

3 august, 14:00 – 14:30
Evocare şi comuniune spirituală cu marele yoghin Lahiri Mahasaya

Până la vârsta de 33 de ani, marele Kriya yoghin Lahiri Mahasaya a fost un om ca oricare altul. Shiama Charan Lahiri, al cărui nume iniţiatic este Mahasaya, în traducere “spirit mare”, s-a născut la 30 septembrie 1828, într-o familie de brahmani, într-un sătuc în apropiere de Bengal. În 1846, Lahiri s-a căsătorit cu Srimati Kashi Moni, care i-a născut mai târziu doi fii şi două fiice. La vârsta de 21 de ani, a devenit contabil în administraţia militară engleză.

La 33 de ani, Lahiri Mahasaya şi-a întâlnit Ghidul spiritual, nemuritorul Babaji – yoghinul care trăieşte de secole în munţii Himalaya, păstrându-şi aparenţa unui tânăr de 16 ani. Acesta l-a iniţiat în ştiinţa KRIYA YOGA. În celebra lucrare „Autobiografia unui yoghin”, Paramahansa Yogananda redă relatarea lui Lahiri Mahasaya despre iniţierea spirituală pe care i-a oferit-o marele Babaji. Acesta i-a revelat, printre altele, care este menirea sa spirituală: aceea de a arăta lumii întregi că practica spirituală poate fi eficientă şi dacă aspirantul nu trăieşte în solitudine, că spiritualitatea şi viaţa socială şi familia nu sunt incompatibile. Principalul discipol al lui Mahasaya a fost Sri Yukteswar care, la rândul lui, a transmis mai departe ştiinţa KRIYA YOGA. Ştiinţa Kriya Yoga a fost răspândită în Occident în special de către discipolul cel mai important al lui Sri Yukteswar, şi anume Paramahansa Yogananda.

Citiţi mai mult despre Lahiri Mahasaya aici:

/moved_content.php?lang=RO&item=5394

3 august, 22.00-22.30
Starea de rezonanţă cu energia divină a fericirii

„Fericirea este o stare de rezonanţă cu o energie subtilă care există în Macrocosmos, a cărei frecvenţă de vibraţie este înaltă şi elevată. Energia fericirii, de îndată ce apare în universul nostru lăuntric, atrage imediat, prin declanşarea anumitor procese de rezonanţă, energia fericirii. Altfel spus, fericirea care apare în noi atrage imediat după aceea fericirea. Dată fiind frecvenţa ei înaltă de vibraţie ca energie, fericirea este o stare spirituală. Altfel spus ea este o stare de graţie, care ne arată că ne aflăm pe calea cea bună. Atunci când suntem foarte fericiţi, aspectele obişnuite ale vieţii – acelea care ne fac să ne simţim doar bucuroşi sau trişti – nu mai contează aproape de loc. Fericirea intensă este o stare spirituală care atestă, într-un mod elocvent, atingerea unei stări de perfecţiune care se manifestă în sfera emoţională printr-o intensă şi copleşitoare bucurie.

Ca fiinţe umane care practică yoga putem contribui la naşterea şi amplificarea unor stări de fericire prin puritatea noastră, prin delicateţea noastră, prin deschiderea amplă şi totală în faţa frumuseţilor de tot felul, prin toate acţiunile noastre bune sau prin folosirea înţeleaptă a tuturor resurselor lăuntrice care ne stau la dispoziţie. O modalitate simplă şi eficientă de a intra în rezonanţă cu energiile fericirii este să trăiţi cât mai des cu putinţă clipa prezentă, să urmăriţi să existaţi intens, profund şi plenar aici şi acum. De exemplu, trăiţi cu frenezie relaţia bazată pe iubire reciprocă, pe transfigurare şi continenţă amoroasă care vă uneşte cu iubitul sau cu iubita. Trăirea profundă şi plenară a lui „aici şi acum” vă deschide ca prin farmec faţă de energiile fericirii şi vă face să simţiţi îmbrăţişarea misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl. În astfel de clipe, sacrul irupe în profan.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

4 august, 14.00-14.30
Evocare şi comuniune spirituală cu marele yoghin tibetan Milarepa

Milarepa este un mare yoghin tibetan care a trăit în secolele XI-XII. Este o figură foarte populară şi foarte iubită de tibetani, iar povestea vieţii sale este cea mai îndrăgită carte tibetană. Milarepa este celebru atât datorită ascezei extrem de severe pe care a urmat-o pentru a atinge desăvârşirea spirituală, cât şi datorită numeroaselor imnuri spirituale pe care le-a compus. „Sunt un yoghin care cântă de bucurie şi care nu doreşte o bucurie mai mare ca aceasta,” spunea Milarepa despre el însuşi. Pentru a simboliza faptul că el cânta imnuri, în iconografia tibetană el este întotdeauna reprezentat cu o mână adusă la ureche, într-un gest care sugerează ascultarea plină de atenţie.

Numele lui Milarepa înseamnă „Mila, cel îmbrăcat în bumbac” şi se datorează îmbrăcăminţii extrem de simple pe care el o purta în perioada realizării ascezei sale spirituale. Realizările spirituale extrem de înalte pe care Milarepa le-a atins în cursul vieţii sale trezesc admiraţia mai ales datorită faptului că în tinereţe el a practicat magia neagră (un lucru de altfel comun în Tibet) şi a comis numeroase crime. Realizând într-un final că toate acestea sunt nişte fapte grave, care vor fi urmate de consecinţe negative meritate, căindu-se sincer pentru aceste crime şi dezastre, Milarepa a hotărât să caute un Ghid spiritual autentic. Ghidul spiritual al lui Milarepa a fost Marpa, cunoscut şi ca Marpa Traducătorul, un mare yoghin şi eliberat spiritual, cunoscut sub acest nume deoarece a tradus o mulţime de tratate yoghine în limba tibetană. A petrecut mulţi ani în solitudine şi meditaţie. Alături de asceza extraordinară şi tapas-urile realizate de Milarepa, el se mai remarcă şi prin starea excepţională de devoţiune faţă de Ghidul său spiritual, în onoarea căruia a compus nenumărate imnuri. După ce a atins suprema eliberare spirituală, Milarepa a renunţat la izolare şi a început să îi îndrume pe alţi aspiranţi spirituali, având un număr foarte mare de discipoli. El a părăsit această lume intrând în MAHASAMADHI, moment care a fost însoţit de nenumărate fenomene supranaturale excepţionale.

Citiţi mai mult despre Milarepa aici:

/moved_content.php?lang=RO&item=2162

4 august, 22.00 – 22:30
Starea superioară de perseverenţă divin integrată

Perseverenţa este capacitatea unei fiinţe umane de a rămâne fermă şi constantă într-o anumită acţiune. Victor Hugo spunea: „Oamenii dârzi sunt sublimi. Cine nu-i decât viteaz, n-are decât o singură pornire lăudabilă, cine nu-i decât îndrăzneţ, n-are decât o singură însuşire, cine nu-i decât curajos n-are decât o singură virtute, numai cel care stăruie pe drumul adevărului are măreţie. Aproape toată taina sufletelor mari stă în aceste cuvinte: SĂ PERSEVEREZI.”

Perseverenţa este o calitate în măsura în care acţiunile fiinţei umane sunt benefice, pozitiv orientate şi intenţiile care o animă sunt de asemenea, benefice. În popor se spune, cu înţelepciune: să greşeşti este omeneşte, să perseverezi în greşeală este diavoleşte. „Perseverenţa” în a repeta greşeli sau a face acţiuni rele, ca şi încăpâţânarea, nu au nici o valoare spirituală. Perseverenţa divin integrată implică deopotrivă acţiuni benefice, intenţii pozitive, precum şi integrarea acestora în mod armonios prin punerea noastră în deplin acord cu voinţa divină. Această integrare divină este dată de consacrarea cu anticipaţie către DUMNEZEU TATĂL a tuturor fructelor acţiunilor noastre şi de practicarea unor procedee iniţiatice speciale (de exemplu, tehnica „paratrăznetului” care ne pune în acord cu voinţa atotputernică, determinatoare, a lui DUMNEZEU). Starea superioară de perseverenţă divin integrată este unanim apreciată de marii înţelepţi şi marii yoghini ca fiind indispensabilă atingerii stării de îndumnezeire, indiferent pe ce cale spirituală ne-am afla.

5 august, 14:00 – 14:30
Evocare şi comuniune spirituală cu marele yoghin Sri Yukteswar

Sri Yukteswar s-a nascut la Serampore în 1855. Ghidul său spiritual a fost Lahiri Masaya, care l-a iniţiat în 1884 în KRIYA YOGA. Cele mai multe informaţii pe care le avem despre Sri Yukteswar apar în cartea principalului său discipol, Swami Yogananda, „Autobiografia unui yoghin”. Acesta îl prezintă ca fiind un JNANAVTAR sau „încarnare a înţelepciunii”. În 1894, în timp ce se afla la Sărbătoarea KUMBHA MELA, Yukteshwar l-a întâlnit pe MAHAVATARUL Babaji, Ghidul spiritual al lui Lahiri Masaya, care i-a cerut să scrie o carte despre asemănările dintre hinduism şi creştinism. Aşa a luat naştere principala lucrare a sa, „KAIVALYA DARSANAM” (Ştiinţa sfântă), care aduce şi o serie de clarificări astrologice cu privire la structura universului şi epocile spirituale (YUGA).

Pramahansa Yogananda l-a întâlnit pe Sri Yukteswar când acesta avea 55 de ani. Yogananda îşi descrie astfel Ghidul spiritual: “Înalt şi foarte drept, era sprinten şi viguros ca un tânăr. Ochii lui închişi la culoare, mari şi frumoşi, sclipeau de înţelepciune. Părul, uşor ondulat, îi îndulcea faţa nobilă şi puternică. În el, forţa fuziona armonios cu graţia.” „Fiecare cuvânt al lui”, relatează Paramahansa Yogananda, „era cizelat cu dalta înţelepciunii. Îşi cântărea gândurile în balanţa discernământului înainte de a le rosti. Esenţa adevărului izvora din fiinţa sa ca o emanaţie parfumată a sufletului. În preajma lui te aflai în faţa unei manifestări vii a lui Dumnezeu. Sri Yukteswar nu avea nimic din aerul confuz al unui vizionar lunatic. Picioarele sale erau ancorate ferm pe pământ, deşi spiritul său era în permanentă fuziune cu Dumnezeu.”
 

5 august, 22.00 – 22:30

Starea de libertate interioară

Despre conceptul de libertate s-au scris mii şi mii de pagini, definiţiile variind în funcţie de contextul cultural, însă trăirea efectivă, permanentă a stării de libertate interioară a rămas o provocare pentru fiinţa umană.
Filozofia YOGA aduce unele clarificări esenţiale în definirea libertăţii:
– În yoga, libertatea este privită ca un atribut definitoriu pentru condiţia divină a fiinţei umane;
– libertatea este înţeleasă ca determinare a existenţei integrată în armonia legilor divine ce există în Macrocosmos, constituite de înţelepciunea lui DUMNEZEU şi reflectate în dimensiunea atemporată a „esenţei umane” (ATMAN), întrupate în Eul individual;
– yoga consideră că libertatea nu trebuie să fie doar subiectul speculaţiei sau contemplaţiei, ci trebuie trăită ca o realitate.

În shivaismul kashmirian se vorbeşte despre svatantriya, adică voinţa liberă a lui Dumnezeu sau totala libertate a lui Dumnezeu care este însăşi Inima Divinului. În această Inimă totul este conţinut într-o formă potenţială, iar din această libertate interioară supremă apare întregul univers. Reflectat la nivelul fiinţei umane putem spune astfel în mod analog că dobândind o stare de libertate interioară tot mai mare, fiinţa îşi lărgeşte continuu limitele, odată cu progresul spiritual, pe măsură ce forţele divine ascensionale ale ei cuceresc un spaţiu de manifestare din ce în ce mai cuprinzător, mai divers, atât în controlul eficient al naturii, cât şi în integrarea conştientă şi continuă a energiilor din Macrocosmos.

yogaesoteric
1 august 2008