Prezentarea meditaţiilor din programul Simpozionului Internaţional de YOGA Costineşti 2008 (6) (26-31 august)

26 august,14:00 – 14:30
Starea de comuniune spirituală profundă cu tărâmul tainic al SHAMBALA-ei


SHAMBALA este un tărâm vast, tainic, misterios şi binecuvântat, care există într-o dimensiune subtilă paralelă. Deoarece conducătorul său poartă în mod tradiţional titlul de Rege, acest ţinut de o neasemuită frumuseţe este deseori denumit şi Regatul SHAMBALA-ei. În acest tărâm uimitor şi paradisiac se desfăşoară o activitate neîncetată, închinată cu dragoste şi dăruire lui DUMNEZEU TATĂL.

SHAMBALA are pentru noi, fiinţele umane care trăim pe Pământ, o semnificaţie cu totul specială, deoarece principala sa menire constă în integrarea subtilă a destinului planetei noastre: atât destinul spiritual, cât şi evoluţia concretă a evenimentelor care se desfăşoară pe Pământ. Din acest motiv, Regele SHAMBALA-ei este, în sensul cel mai direct, Regele Planetei noastre.

În mod tainic, lumea SHAMBALA-ei a inspirat de-a lungul timpului spiritualitatea planetară. În anumite situaţii, conform voinţei divine, a intervenit activ în rezolvarea unor situaţii dificile pe Pământ, fiind astfel bine cunoscută de către iniţiaţii planetei noastre. Mitul existenţei unui preafericit tărâm al înţelepţilor, care guvernează în mod nebănuit Pământul, se regăseşte în toate tradiţiile populare, deşi cu nume diferite: Tula, Insula Albă, Tărâmul Preafericiţilor, Pământul Sfânt, Pământul Zeilor Vii. În tradiţia orientală, acest tărâm este denumit SHAMBALA, nume care înseamnă, în limba sanscrită „Izvorul fericirii divine” sau, mai precis, „Ceea ce ne oferă accesul la izvorul de fericire pură şi de bucurie nesfârşită”.
Citiţi mai mult despre SHAMBALA aici:
/moved_content.php?lang=RO&item=4988  

26 august, 17:00 – 17:30
Starea de comuniune spirituală profundă cu marele înţelept şi realizat spiritual Apollonius din Tyana, care a vizitat SHAMBALA şi a primit iniţieri speciale de la marii înţelepţi care există în acest tărâm tainic

Înţeleptul tradiţiei pitagoreice şi preotul cultului apolinic, Apollonius din Tyana, a trăit în secolul I al erei creştine şi era vestit, precum odinioară Pitagora, ca ascet şi taumaturg, adică făcător de minuni (telesmata), atribuindu-i-se puteri divine vindecătoare şi capacitatea de a alunga demonii.

Datele care ni s-au păstrat până astăzi despre el ne permit să reconstituim în cazul lui Apollonius din Tyana portretul unui înţelept deosebit, despre care s-a spus că a trăit asemenea unui zeu printre oameni, el realizând în propria sa fiinţă sinteza superioară dintre mistic, vindecător şi filosof, înţeles ca iubitor (filos) al înţelepciunii (sofia). Preocupările sale pentru viaţa contemplativă şi extazul spiritual merg în prelungirea doctrinelor lui Pitagora şi Platon. Astfel, Apollonius era considerat un practicant al teurgiei (theourgos), care este arta comuniunii cu DUMNEZEU prin rugăciune şi invocaţie şi care permite ca Divinul să coboare în sufletul celui ce doreşte să-L cunoască şi să se devină una cu El. În schimb, arta extazului (ekstasis), prin care sufletul se desprinde din învelişul trupesc, înălţându-se spre esenţa sa divină originară, era socotită complementară teurgiei. După călătoria în India, Apollonius îi laudă mereu pe brahmanii şi yoghinii înţelepţi pe care i-a întâlnit acolo, pe care-i consideră superiori tuturor celor care se preocupă de relaţia dintre suflet şi Divinitate. S-a păstrat un fragment dintr-o scriere a lui Apollonius (Despre sacrificii), în care el spune că DUMNEZEU, care este cea mai frumoasă fiinţă, nu poate fi influenţat de rugăciunile şi sacrificiile formale, dar poate fi atins printr-o procedură spirituală care-l implică pe nous (spiritul omului), căci DUMNEZEU Însuşi este nous, Spirit divin pur, iar înzestrarea cea mai de preţ a omului este tocmai scânteia esenţială din acest Spirit divin care i-a fost dăruită de către Cel de Sus.

Apollonius se considera discipol al lui Esculap (Asclepios), miticul erou devenit părintele medicinei. Cunoscut pentru integritatea sa morală, Apollonius era de asemenea renumit pentru numeroasele sale călătorii, care i-au purtat paşii prin India, Asia Mică, Africa şi Europa, şi pe care le-a întreprins cu scopul de a cunoaşte – în afara propriei doctrine orfico-pitagoreice – şi alte doctrine spirituale, mai cu seamă cea revelată în VEDA-ele indiene.
Citiţi mai mult despre Apollonius din Tyana aici:
/moved_content.php?lang=RO&item=2116  

27 august, 14:00 – 14:30
Starea de comuniune spirituală profundă cu Regele Lumii din SHAMBALA

În Occident, primele referiri explicite la Regele Shambalei apar în scrierile lui Louis Jacolliot, autor controversat şi considerat „neserios” deopotrivă de critici şi de esoterişti, datorită faptului că nu îşi argumenta consistent afirmaţiile. A apărut apoi, în 1910, lucrarea postumă a lui Saint-Yves d’Alveydre, „Mission de l’Inde en Europe” (Misiunea Indiei în Europa) care, în ciuda autorităţii în domeniu a autorului său, a fost la rândul ei foarte controversată în epocă, datorită revelaţiilor bulversante pe care le făcea despre existenţa unui centru iniţiatic planetar. Lucrarea lui Saint-Yves se încadrează nu întâmplător în rândul misterioaselor „cărţi blestemate” ale căror exemplare au fost în marea majoritate distruse, urmărindu-se desigur ocultarea anumitor revelaţii esoterice foarte importante pentru omenire. A urmat după aceea, în 1924, cartea lui Ferdinand Ossendowsky, „Animale, oameni şi zei” (publicată şi în limba română), care conţinea la rândul ei multe informaţii foarte asemănătoare cu revelaţiile făcute de Saint-Yves despre Shambala şi Regele ei.

Dacă Saint-Yves era un ocultist celebru, asociat cu mişcarea teosofică şi originea informaţiilor sale se află probabil în anumite texte sacre orientale, în schimb Ossendowsky era un om de ştiinţă, militar şi politician (a fost inginer de mine, profesor universitar de chimie, ataşat militar în Extremul Orient etc.). Puţin preocupat de aspecte filozofice sau esoterice, Ossendowsky a călătorit în Asia Centrală fugind din Siberia în 1920, căutat fiind de armata roşie. Toate informaţiile pe care el le relatează le-a aflat de la oameni simpli sau călugări – odată curiozitatea lui fiind stârnită de ceea ce el numea „taina tainelor”, a căutat să afle cât mai multe detalii despre Regele Shambalei. De altfel, Ossendowsky este primul autor care se referă la Regele Shambalei cu titulatura de „Regele Lumii”, preluată şi de Rene Guenon într-un excelent studiu denumit chiar „Regele Lumii”, apărut în 1927 (lucrare tradusă şi în limba română).

Deşi Guenon consideră că titulatura de „Rege al Lumii” este improprie pentru a-l desemna pe Regele Shambalei, deoarece în accepţiunea sa cea mai riguroasă ea se aplică mai degrabă lui Manu, guvernatorul ciclului cosmic actual, totuşi în mod paradoxal după apariţia studiului său, denumirea de „Rege al Lumii” a devenit uzuală. Şi tot în mod paradoxal, lucrarea lui Guenon a fost considerată de atunci principala lucrare de referinţă în acest domeniu, iar cărţile lui Nicholas Roerich, apărute după 1929 în Statele Unite, au trecut practic neobservate, deşi conţin mult mai multe informaţii referitoare la Regele Shambalei, culese de Roerich în cinci ani de călătorie prin Asia Centrală. Lui Guenon îi revine indiscutabil meritul de a fi prezentat sintetic şi argumentat, în contextul spiritualităţii planetare, existenţa indubitabilă a unui misterios centru iniţiatic planetar care guvernează destinele omenirii.
Citiţi mai mult despre Regele Lumii din Shambala aici:
/moved_content.php?lang=RO&item=5331  

27 august, 21:30 – 22:00
Starea profundă şi copleşitoare de mister care Îl revelează pe DUMNEZEU

DUMNEZEU este, fără încetare, misterul cel mai copleşitor, el este Totul Infinit care îmbrăţişează mereu Totul. DUMNEZEU este în acelaşi timp şi manifestat şi nemanifestat. Slava sau gloria lui DUMNEZEU este fără egal.
Unii scriitori şi oameni de geniu au remarcat profunda şi complexa legătură între existenţa misterului şi manifestarea lui Dumnezeu:
„Cuvântul Dumnezeu nu are o semnificaţie foarte clară pentru mine, însă tot ceea ce pot să spun este că eu îl asociez întotdeauna misterului insondabil”. (Rene Magrit)
“La misterioasa întrebare: „Cine se află la originea creaţiei?”, toate religiile lumii ne răspund printr-un mister şi mai incomprehensibil – Dumnezeu”. (Romano Celli)
„Numai Dumnezeu este acela care, atunci când merităm, ne poate introduce în misterele lui Dumnezeu”. (Jean Danielou)
 

Marii mistici au relatat, la unison cu yoghinii avansaţi, că în trăirile spirituale care preced marile revelaţii legate de realitatea tainică a lui Dumnezeu, starea de mister joacă un rol covârşitor. Numai atunci când recunoaştem, copleşiţi şi cutremuraţi, faptul că nu avem cum să înţelegem şi să pătrundem cu mintea misterele Creaţiei lui Dumnezeu şi misterul copleşitor al lui Dumnezeu însuşi, suntem pregătiţi să ne apropiem de El. Pentru yoghinul cufundat în meditaţie sau misticul având sufletul copleşit de iubirea divină, momentele de intimă comuniune cu Divinul, sau cele în care survin anumite revelaţii esenţiale sau chiar anumite manifestări tainice a lui Dumnezeu sunt întotdeauna precedate de o anumită etapă în care sentimentul anticipării acestora este copleşitor şi îmbracă forma unei stări profunde şi copleşitoare de mister. Din adâncul acestui mister, trăit cu toată fiinţa, iau naştere apoi trăirile extatice iluminatorii care ne revelează realitatea tainică a lui Dumnezeu Tatăl.

28 august, 16:00 – 16:30
Translaţie într-un paradis astral

Există nenumărate descrieri ale planului astral şi ale lumilor sale mirifice, însă, revelaţiile marelui yoghin Sri Yukteswar constituie un important punct de referinţă, în ceea ce priveşte punerea adecvată în cuvinte a splendorii lumilor subtile paradisiace şi acurateţea descrierii acestora.

„Universul astral, care este alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferenţiate (akasha tattva), este surprinzător mai frumos, mai plin de iubire şi mai vast decât cosmosul material. Nenumărate sunt galaxiile materiale…, dar infinit mai numeroase sunt galaxiile şi constelaţiile universului astral, ale căror sisteme solare au nişte planete astrale care sunt incomparabil mai frumoase decât cele materiale; acolo, în zori, sorii lor fascinanţi strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale, oglindindu-se în ochii plini de dragoste şi fericire ai locuitorilor lor. Ziua şi noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe pământ.

Universul astral este, în general, cu mult mai frumos, mai diafan, mai plin de dragoste şi mai pur, fiind totodată incomparabil mai armonios şi mai bine organizat decât lumea fizică. O eternă vară paradisiacă domneşte în lumile astrale superioare, temperată de fermecătoare ploi torenţiale ce cad în milioane de picături multicolore; acolo, în anumite zone apar uneori ninsori de o albeaţă orbitoare. Pe aceste planete astrale se află de asemenea, lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului, care le înfrumuseţează peisajele paradisiace…”
Citiţi mai mult aici:
/moved_content.php?lang=RO&item=4316  

28 august, 22.00 – 22:30
Starea de transă benefică romantică

Cuvântul ”transă” indică, la modul general, translaţia completă şi profundă de la o stare de conştiinţă obişnuita la o stare de conştiinţă cu un caracter tainic excepţional. Pentru cel iniţiat în tainele lumilor paralele există mai multe forme de transă, transa fiind definită cel mai adesea ca o stare mentală paranormală caracterizată printr-o discociere a conştiinţei, o translaţie inefabilă în lumile subtile, intrarea în lumile subliminale ale subconştientului, ducând la stări de extaz, şi stări transcendente supraindividuale.

Transa este o stare însoţită de o exaltare euforică şi un sentiment de evadare în alte realităţi subtile. Ea ne dezvăluie multiplele faţete ale personalităţii noastre şi ne permite astfel revelarea dimensiunii noastre transpersonale. Starea profund benefică de transă poate duce la creativitate, inteligenţă superioară, beatitudine, conducând fiinţa umană la un prag fundamental al conştiinţei, dincolo de care ea nu se mai simte ca fiind un simplu individ, ci se simte extaziată, fiind una cu totul, unificată, “holos”, întreagă, şi nu “monos”, izolată, fragmentată.

În ceea ce priveşte romantismul, acesta implică în general un amestec delicios de sentimente şi dorinţă amoroasă resimţite faţă de o altă persoană, ce duc la crearea unei stări sublime de intimitate. Totuşi, în stările profund benefice de transă romantică, accentul se pune mai mult pe emoţiile elevate resimţite, decât pe plăcerea fizică. În acest fel, fiinţa îşi etalează şi îşi dezvoltă şi mai mult afectivitatea, iar elanul afectiv se manifestă fără nici o oprire, mereu stimulat, şi fără nici o inhibiţie, cu multă delicateţe sufletească. Astfel, sentimentele delicate, romantice sunt manifestate în curgerea lor naturală şi liberă. Romanticul/romantica este fiinţa visătoare, care resimte viaţa ca pe un joc divin.
Citiţi mai mult aici…
/moved_content.php?lang=RO&item=5340  

29 august, 14:00 – 14:30
Starea enigmatică şi copleşitoare de extaz pe care o declanşează în universul nostru lăuntric energia divină a iubirii

În întreaga manifestare totul este energie. Energia fundamentală a lui Dumnezeu este energia iubirii. La ora actuală, este evident pentru fiecare dintre noi că energia cea tainică a iubirii care provine de la DUMNEZEU TATĂL nu a avut, nu are şi nu va avea niciodată limite şi nici frontiere. Fie că ne dăm sau nu seama de aceasta, iubirea ne face să devenim tangenţi cu infinitul, pentru că ea provine de la DUMNEZEU, care este infinit. În cazul în care iubirea este trăită intens, plenar şi profund, ea ne inundă întreaga fiinţă şi face să apară o minunată stare de exaltare amoroasă, inefabile stări de transă benefică sau poate chiar să declanşeze apariţia unor stări enigmatice şi copleşitoare de extaz.

Iubirea, fie că este împărtăşită sau nu, fie că este trăită sau nu în reciprocitate, catalizează declanşarea în universul nostru lăuntric a celor mai frumoase şi profunde trăiri, care ne colorează într-un mod paradisiac existenţa. Mai ales atunci când energia iubirii nu se amestecă cu alte energii inferioare, grosiere din fiinţă, ea declanşează în microcosmosul nostru lăuntric trăiri magice, sublime, divine, de neuitat. Atunci când iubirea este intensă, profundă şi copleşitoare, fiind împărtăşită la unison, datorită stării de reciprocitate dintre cei doi iubiţi, ea le permite acestora să intre într-o stare în care sacrul li se dezvăluie şi li se revelează în profan.

29 august, 22.00 – 22:30
Starea amplă de rezonanţă cu forma geometrică arhetipală a TETRAEDRULUI, care determină activarea armonioasă a centrului subtil secret de forţă MANIPURA CHAKRA

Tetraedrul este poligonul regulat convex care are patru vîrfuri dispuse spaţial la distanţe egale unul faţă de celălalt, patru feţe triunghiuri echilaterale şi 6 muchii. Cuvântul tetraedru provine din grecescul tetra, care înseamnă 4, şi hedra, care înseamnă faţă. Dualul tetraedrului este el însuşi, deoarece are acelaşi număr de feţe şi de vârfuri. Tetraedrul este asociat elementului subtil foc (tejas tattva). Platon explica această asociere prin faptul că dintre cele cinci poliedre perfecte tetraedrul are cel mai mic volum raportat la suprafaţa sa, iar aceasta este caracteristica stării de uscăciune. Alchimiştii asociază faţele tetraedrului cu anumite aspecte ale focului. Astfel, triunghiurile dispuse deasupra bazei reprezintă focul solar, focul vulcanic şi focul astral, pe când triunghiul de la bază, adesea ascuns privirii, reprezintă căldura latentă. De asemenea, triunghiurile de deasupra sunt asociate cu cele trei semne zodiacale de foc: berbecul, leul şi săgetătorul. Chiar dacă forma sa este simplă comparativ cu celelate 4 solide perfecte, se pot face multe conexiuni pe baza tetraedrului, care se constituie astfel ca o veritabilă mnemonică pentru înţelegerea universului.

30 august, 14:00 – 14:30
Cuplul spiritual

Angrenarea, atât a femeii cât şi a bărbatului, în relaţii amoroase în care aspiraţiile spirituale autentice sunt preponderente, garantează evoluţia spirituală a celor doi şi, totodată, pune bazele unei relaţii care va persista nealterată atât în această lume, cât şi în lumea de dincolo. Cultivarea unei relaţii amoroase bazate pe iubire reciprocă, transfigurare şi continenţă, în care cei doi iubiţi manifestă autentice aspiraţii spirituale care sunt preponderente, echivalează cu recunoaşterea conştientă, atât de către bărbat, cât şi de către femeie, a faptului că cei doi iubiţi sunt înainte de toate fiinţe umane care sunt înzestrate cu un Spirit Suprem Nemuritor (ATMAN), al căror destin îl constituie înainte de toate trezirea şi înflorirea spirituală.

În cazul unui cuplu la care predomină, la ambii iubiţi, aspiraţia spirituală autentică, transformările spirituale care apar, în cazul lor, sunt rapide. Totodată, atunci, respectivul cuplu este sudat, fidelitatea între cei doi iubiţi se păstrează nealterată, chiar şi dacă ei sunt angrenaţi şi în alte relaţii amoroase paralele. Accelerarea evoluţiei lor spirituale este evidentă şi, totodată, ei au un cuplu care evoluează în eternitate.
În cazul unui astfel de cuplu, cei doi iubiţi nu sunt obsedaţi de posesivităţi, de gelozie, de egoism şi de tendinţa de a se domina unul pe celălalt.
În cadrul unui astfel de cuplu, cei doi iubiţi sunt plini de abnegaţie şi dăruire unul faţă de celălalt şi se ajută reciproc, pentru a-şi accelera creşterea şi transformarea spirituală. La un astfel de cuplu, în cadrul căruia există o preponderentă aspiraţie spirituală, relaţia lor amoroasă are o tentă pregnant romantică şi cu toate că ea totodată, se desfăşoară pe pământ, spaţiul tainic al fuziunii lor spirituale este în simultaneitate universul astral, sau altfel spus, anumite tărâmuri paradisiace din acesta.
Citiţi mai mult aici…
/moved_content.php?lang=RO&item=4860  

31 august, 22.00 – 22:30
Starea amplă de rezonanţă cu forma geometrică arhetipală a OCTAEDRULUI, care determină activarea armonioasă a centrului subtil secret de forţă ANAHATA CHAKRA

Cel de-al patrulea solid perfect, octaedrul, are opt feţe triunghiuri echilaterale, şase vârfuri şi 12 muchii. Dualul său este cubul, deoarece dacă unim centrele celor opt feţe ale sale se obţine un cub. Cele 12 muchii ale octaedrului corespund celor 12 semne zodiacale.
El este asociat cu elementul subtil aer, vayu tattva, şi cu centrul subtil de forţă anahata chakra. Corespondenţa cu aerul este explicată de Platon în Timaios prin faptul că „El (octaedrul) se poate roti liber atunci când este ţinut de două vârfuri opuse”, cu alte cuvinte este mobil ca şi aerul. Dintre cele cinci solide platoniciene, octaedrul este singurul care prezintă o axă în jurul căreia se poate roti liber. Această rotaţie sau învârtire sugerează mişcarea şi fluiditatea aerului.

Octaedrul este format din două piramide pe care le putem plasa una cu vârful în jos şi cealaltă cu vârful în sus. Astfel, ele simbolizează uniunea dintre femeie şi bărbat, dintre yin şi yang. Aceeaşi idee a uniunii masculin-feminin la nivelul lui anahata chakra este sugerată şi de forma simbolică a acestui centru de forţă, steaua cu şase colţuri, care este formată din două triunghiuri, unul cu vârful în jos şi celălalt cu vârful în sus.

(va urma)

yogaesoteric
26 august 2008

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More