„Ce se petrece este complet nebunesc”. Profesorul Christian Perronne și cercetătoarea Anne-Marie Yim despre politica de vaccinare anti-covid (II)

Profesorul Christian Perronne: Politica covid este „complet stupidă” și „lipsită de etică”

UK Column l-a intervievat recent pe profesorul Christian Perronne, expert francez în domeniul vaccinurilor, pe tema vaccinurilor covid-19.

Citiți prima parte a articolului

Brian Gerrish: Anne-Marie, aș vrea să vă pun efectiv aceeași întrebare pe care i-am pus-o chiar acum profesorului Perronne, adică, ce se petrece? Răspunsul său a fost că, aș face mai bine să-i întreb pe politicieni și înțeleg răspunsul lui, pentru că trăim vremuri foarte ciudate. Avem ceea ce voi numi o „politică științifico-medicală” impusă forțat să acționeze în Marea Britanie și Franța și în alte țări, iar acest lucru este condus de politicieni. Există foarte puține dezbateri științifice despre ceea ce se petrece iar oamenii care contestă politicile politicienilor, precum profesorul Perronne, sunt cenzurați sau reduși la tăcere, sau își pierd locul de muncă.

Așadar, întrebarea pe care ți-o adresez este: ce crezi că se petrece? Ce este covid-19 și de ce ne confruntăm cu aceste restricții și politici de vaccinare?

Anne-Marie Yim: Toată lumea a raportat că în ultimul an și în primul lockdown din martie 2020, fiecare medic, cum sunt medicii generaliști (medicii de familie) a primit un protocol, medici cum ar fi dr. Hawke, sau chiar dr. Perronne, sau dr. Francis Christian din [Saskatoon] – Canada.

Practic, ei au raportat același aspect: că s-a trecut peste capul lor în stabilirea protocolului politic pentru a detecta și trata boala în stadiul incipient, ceea ce înseamnă că persoanele bolnave de gripă din ziua 1 până în ziua 5, cu simptome precum tuse sau pierderea mirosului, incapacitate de a înghiți și așa mai departe, au fost trimise la un centru, în special în Luxemburg.

Medicii generaliști au avut ordin să-și închidă cabinetele. Cum e dr. [Benoît] Ochs [din Luxemburg]. Și-au închis cabinetul. Trebuiau să lucreze în centre militare între 48 și 72 de ore, unde nu aveau dreptul să trateze pacienții, ci doar să prescrie o trimitere pentru ca [pacienții] să fie testați pentru a afla dacă sunt pozitivi. Și apoi, dacă erau [pozitivi], erau trimiși înapoi acasă cu o cutie cu paracetamol sau Doliprane (denumirea comercială franceză pentru paracetamol) sau altceva (de acest fel). Și așteptau să apară complicațiile până în ziua 12, cum ar fi faptul că pacientul nu mai putea respira, avea dificultăți de respirație. Iar când avea dificultăți de respirație, forma numărul 112 [urgență], trimiteau o ambulanță și îl duceau la ATI (secția de terapie intensivă), pentru a fi puși în comă indusă și intubați pentru oxigenare. Și li s-a interzis să primească heparină, care este un anticoagulant și aspirină care este un medicament antiinflamator (și anticoagulant n.n.).

Prin urmare, când li s-a interzis să primească și hidroxiclorochină, au apărut complicații, oamenii făceau accident vascular cerebral, aveau insuficiență pulmonară, așa că s-a declanșat furtuna de citokine, procesul inflamator și aveau apă în alveolele pulmonare. Au pierdut 40% până la 60% din capacitatea pulmonară și nu mai puteau respira. Schimburile de oxigen-CO2 nu funcționau, astfel că practic nu aveau oxigen [care să ajungă] la creier sau la alte organe, deci, au apărut complicații precum necroza țesuturilor. Apărea și o infecție bacteriană, apoi, sepsis și mureau. Deci, aveau doar aproximativ 50% șanse de recuperare.

Toată lumea e de acord că a fost o greșeală politică uriașă și că acest protocol este un malpraxis total. Medicii este necesar să trateze pacienții într-un stadiu incipient și să nu lase boala să progreseze, astfel încât oamenii să moară. [Refuzul de a trata] se numește „neasistarea persoanelor în pericol” (în codul penal francez), deci, este o datorie pentru un medic să nu lase oamenii să moară! Jurământul lui Hipocrate spune „primum non nocere”, ceea ce înseamnă „Mai întâi, nu face rău”. Deci nu este cazul să facem rău pacienților, iar aici, în mod clar, le facem rău pacienților.

Medicii din Franța sunt conduși de un protocol, numit batjocoritor, cei „patru D”. Cei patru D sunt : Doliprane (paracetamol), domiciliu („trimite-l acasă”), dodo, care înseamnă „somn” și, în sfârșit, deces, „moarte”.

Este total greșit! Se știe acum, oamenii de știință au făcut cercetări și au descoperit că, într-adevăr, paracetamolul are un rol în declanșarea furtunii de citokine, care duce la insuficiența organelor. Au aflat că paracetamolul este capabil să inducă stresul oxidativ, care apare atunci când apar grupări superoxid (se formează o moleculă numită peroxid de hidrogen, cu mare putere oxidativă). Paracetamolul este capabil, de asemenea, să blocheze o enzimă numită glutation reductază.

(Explicația suplimentară din paragraful de mai sus a fost trimisă ulterior la UK Column de către Dr. Yim):

Blocarea glutation reductazei de către paracetamol împiedică formarea glutationului în organism (glutationul este necesar pentru reducerea stresului oxidativ cauzat de speciile de radicali liberi de oxigen), așa cum și oxidul de grafen din „injecțiile” covid inhibă glutation reductaza! În consecință, organismul nu mai este capabil să descompună aceste specii de radicali de oxigen (ROS), în oxigen și apă.

Pentru a fi clar ce înseamnă aceasta, paracetamolul blochează mecanismul organismului de reducere a radicalilor liberi de oxigen (ROS), rezultând apoptoza, adică moartea celulelor. Asta înseamnă. Deci, acum știm că paracetamolul este un tratament greșit.

Mike Robinson: Este foarte interesant că spui asta, Anne-Marie, pentru că dacă mă gândesc la lunile martie, aprilie și mai 2020, din mass-media britanică, Ibuprofenul era demonizat ca fiind „periculos”, ceea ce îi împingea pe oameni spre paracetamol. Deci, Ibuprofenul este, în același mod, periculos?

Anne-Marie Yim: Asta este ceea ce au raportat oamenii, dar boala implică etape diferite și declanșează anumite căi moleculare, astfel încât nu se poate administra [același] medicament în momente diferite și în doze diferite.

Un exemplu foarte simplu: dacă administrați 200 mg hidroxiclorochină timp de cinci zile (în intervalul post-infecție al pacientului): ziua 5 până în ziua 12, puteți elimina sau ucide virusul. Când încărcătura virală este aproape nulă, ați scăpat de virus. Dar dacă administrați, de exemplu, 2 mg hidroxiclorochină la UCI (ATI) într-o comă indusă, pot apărea infarctul care poate duce la moarte. Asta au încercat să arate ei în „studiul RECOVERY”. Încercau să spună: „Vezi, hidroxiclorochina nu funcționează! Omoară pacienții dacă o administrați într-un stadiu târziu.” Desigur, (ar trebui) să tratați într-un stadiu incipient!

Același aspect este valabil și pentru Ibuprofen. Aparent, au spus că nu trebuie administrat ibuprofen, dar dr. Ochs a găsit niște rezultate interesante: că persoanele vaccinate au un nivel foarte ridicat de dimeri D (proteine din sânge care indică un proces de coagulare) și o mulțime de medici au raportat formarea de cheaguri de sânge cu AstraZeneca. Însă acele cheaguri de sânge sunt foarte neobișnuite. Nu sunt rezultatul unui proces normal de tromboză, cu toată cascada de reacții (biochimice) declanșate de trombină în care fibrinogenul este transformat în fibrină, și în combinație cu trombocitele dau cheaguri.

În covid-19, apare, mai degrabă, trombocitopoenie, adică un nivel foarte scăzut de trombocite. (…) Coagularea este indusă de un alt proces. De leucocite care interacționează cu o proteină de pe suprafața celulelor endoteliale ale arterelor, care se numește E-selectină. Deci, interacțiunea E-selectinei cu leucocitele formează aceste cheaguri.

De exemplu, dr. Ochs prescrie vitamina C și ibuprofen vaccinaților care au un nivel ridicat de dimeri D, un nivel normal de leucocite, cu un nivel ridicat de proteină C reactivă (CRP) – care este un indicator al proceselor inflamatorii – și un nivel scăzut nivelul trombocitelor (trombocitopenie).

Acest aspect este foarte important, deoarece unii medici au descoperit că, dacă lași boala să progreseze, unii vor avea cheaguri care se formează în lobul occipital, care e partea posterioară a creierului și dacă dai prea multă heparină sau prea multă aspirină, vei dizolva cheagurile, într-adevăr, dar, dacă scazi sub un anumit nivel, încep să apară hemoragii, deoarece nu există suficiente trombocite.

Deci, este un simptom foarte, foarte dificil, o boală complexă și este necesar să fie administrat un anumit medicament la un anumit moment și într-o anumită doză. Același medicament poate fie să salveze vieți, fie să ucidă. Ibuprofenul, de exemplu, este administrat atunci când există un nivel ridicat de dimeri D, un nivel normal de leucocite, un nivel ridicat de CRP și un nivel scăzut de trombocite. În aceste condiții, puteți administra vitamina C și ibuprofen, iar pacienții se recuperează: dimerii D revin la normal, iar cheagurile dispar.

Deci Ibuprofenul este un tratament pentru dizolvarea cheagurilor, dar trebuie administrat atunci când toți parametrii corespund.

A fost un răspuns foarte complex, deoarece este, de fapt, o boală foarte complexă.

Mike Robinson: Mulțumesc. Ați menționat studiul RECOVERY. L-aș ruga pe profesorul Perronne să ne vorbească despre acest studiu derulat în UK. Profesorul Didier Raoult [microbiolog] a fost citat ca spunând că a fost „Frații Marx făcând știință”. Se pare că studiul RECOVERY din UK a folosit intenționat supradoze, dacă nu e un cuvânt prea dur, pe persoanele participante. Cred că au utilizat o doză inițială de 2.400 mg [de hidroxiclorochină], urmată în următoarele 10 zile de o doză maximă de 800 mg pe zi. Mă întrebam dacă sunteți de acord cu profesorul Raoult pe tema asta, dacă erați îngrijorat de anunțul că UK e probabil gata să efectueze un studiu similar pe Ivermectină.

Christian Perronne: Am fost uimit de felul în care a fost conceput studiul RECOVERY, căci în prima zi au utilizat o doză de peste patru sau de cinci ori doza maximă de hidroxiclorochină autorizată de Agenția europeană a medicamentelor. Știm că hidroxiclorochina poate fi utilizată în sinucidere, într-o doză foarte mare. Și vedem că în studiul RECOVERY, rata mortalității era ridicată, mult mai ridicată decât în celelalte studii. Deci, au modificat criteriile de evaluare, și nu mai suntem în măsură să accesăm baza de date originară care arăta în ce moment al parcursului terapeutic au murit participanții. Probabil că au făcut dispărută această informație.

Cred că am avut o problemă de mortalitate excesivă în acest studiu, cauzată de dozele de hidroxiclorochină complet stupide și foarte ridicate. Și când un ziarist francez l-a întrebat pe profesorul – cred că era de la Universitatea Oxford, nu-mi amintesc cum îl cheamă [Martin Landray] care era responsabilul studiului, „De ce ați utilizat doza aceasta foarte ridicată și toxică de hidroxiclorochină?”, a răspuns: „Ah, da, este doza obișnuită pentru tratarea dizenteriei amibiene.” Am fost foarte mirat, pentru că hidroxiclorochina nu este tratamentul obișnuit al dizenteriei amibiene.

Așa că poate că tipul era epidemiolog – nu-i știu CV-ul [N.B.: Landray este într-adevăr epidemiolog] – dar am văzut că habar n-are de bolile infecțioase, de medicamentele anti-infecțioase, și totuși era șeful unu studiu internațional, pentru că au participat și oameni de știință francezi la acest studiu.

Deci, pentru mine a fost ceva îngrozitor. Nu-mi puteam imagina că niște experți pot să facă un asemenea studiu și nu-mi puteam imagina că niște comisii de etică pot da autorizații pentru asemenea studii, cu dozaje foarte periculoase.

Mike Robinson : Da, era profesorul Landray. Deci, ca să încheiem subiectul, vă temeți că studiul pe ivermectină anunțat de guvernul britanic va merge în același sens?

Christian Perronne: Ivermectina este un produs foarte bun, dar nu s-a dovedit [spre satisfacția OMS] că funcționează. Pentru hidroxiclorochină, am avut multe studii publicate, inclusiv studii randomizate – pentru că adeseori anul trecut, când experții spuneau că hidroxiclorochina mergea foarte bine, existau studii randomizate în China care arătau că merge bine, însă apoi, studiile lui Didier Raoult la Marsilia nu erau randomizate, erau evaluări deschise. Deci da, ivermectina funcționează foarte bine, dar nu este dovedit: nu a avut nici placebo, nici studiu randomizat.

Dar sunt de acord că atunci când aveți o reușită de peste 80%, de 90% uneori, nu aveți nevoie de un placebo. E o idee complet stupidă. Chiar și OMS a publicat niște recomandări acum câțiva ani, conform cărora nu este necesar să se recurgă la un placebo în situație de criză atunci când ai la dispoziție medicamente non-toxice care funcționează. Ideea asta [că testele placebo sunt esențiale] este complet stupidă când vine de la oameni de știință care nu mai sunt oameni de știință. Sunt niște șarlatani, nu știu.

Deci, pentru hidroxiclorochină sunt de acord, din păcate nu prea sunt studii randomizate. Dar pentru ivermectină au fost studii randomizate și acum este dovedit. Iar acum în India este spectaculos. În statele indiene în care ivermectina a fost utilizată pe scară largă, succesul a fost imens, iar în statele indiene în care nu s-a folosit ivermectina, ci s-a inoculat așa-zisul „vaccin”, a fost o catastrofă.

Dacă urmăriți informațiile internaționale, e o femeie, [dr. Soumya Swaminathan] care ocupa o poziție înaltă la OMS [cercetător șef], indiancă, și acum este în proces [notă din UK Column: a fost inculpată] în India pentru că a spus că ivermectina nu este utilă, că e toxică și așa mai departe.

Să crezi că ivermectina este toxică e de-a dreptul stupid: sute de milioane, poate miliarde de persoane din lume au luat ivermectină pentru boli [parazitare], pentru filarioza [hepatică] și așa mai departe. Deci este vorba de un produs foarte cunoscut. Și da, merge, este pe deplin dovedit.

Dar problema cu toate agențiile de reglementare a medicamentelor în lume – FDA în Statele Unite, Agenția medicală europeană, Agenția franceză a medicamentului – este că spun toate „Nu, hidroxiclorochina nu funcționează; azitromicina nu funcționează, ivermectina nu funcționează”, în ciuda numeroaselor dovezi publicate ale eficacității lor. Pentru că dacă recunosc că sunt eficace, nu mai pot să-și comercializeze așa-zisele „vaccinuri”. Este singurul motiv; este un motiv de marketing.

Consider că este îngrozitor și cred că toate aceste persoane ar fi necesar să dea socoteală într-o zi pentru motivele pentru care au luat asemenea decizii, care sunt contrare oricărei baze etice.

Anne-Marie Yim: Sunt perfect de acord. Profesorul Perronne vorbea de profesorul Didier Raoult de la spitalul din Marsilia. Este primul specialist în boli infecțioase care a vindecat oameni de covid-19 în Franța cu un protocol de hidroxiclorochină, azitromicină și – mai târziu – zinc. Dar la început a fost o controversă puternică, deoarece a însănătoșit oameni fără teste randomizate și în orb [ca bază]. Aceasta este cerința unui protocol făcut de laboratoarele farmaceutice. (…)

Motivul pentru care acest studiu a fost atât de controversat e că profesorul Raoult își realizase studiul numai pe 20 de persoane, cred, sau mai puține, și că nu făcuse testul placebo, adică își tratase toți pacienții cu hidroxiclorochină și azitromicină – și obținuse 100% însănătoșiri. Ei au spus: „Studiul dumneavoastră nu este valabil, pentru că nu ați avut grup de control” (adică grup placebo). „Ar fi trebuit să dați ser fiziologic la alte 20 de persoane” (bolnave). Iar el a răspuns: „Când am oameni bolnavi și pe moarte, nu mă joc cu viața lor. Aveam datoria să-i tratez. De aceea nu am făcut testul placebo.”

Și toți medicii l-au susținut, mai ales comunitatea chineză și comunitatea africană [în Franța] care formează doctoranzi (el s-a născut în Senegal, deci are legături foarte strânse cu medici și cercetători din Africa). Toți îl sprijineau de la spate. I-au spus: „Cui îi pasă de testul placebo? Este valid!”

Pe urmă a refăcut un test pe 3.000 de persoane, pentru că i s-a spus: „Rezultatele dumneavoastră nu sunt valabile pentru că nu ați avut un grup de control placebo și deoarece cohorta – adică numărul de persoane testate – a fost prea mică pentru a fi semnificativă; ar trebui să-l faceți pe 3.000 de persoane cel puțin; numai atunci puteți trece la faza a II-a”. Toate aceste protocoale au fost stabilite de către laboratoarele farmaceutice pentru atunci când cer autorizație de comercializare a medicamentului de la agențiile sanitare.

Mike Robinson: Este totuși puțin ironic faptul că fabricanții de vaccinuri s-au debarasat toți de grupurile lor placebo, dând grupurilor vaccinul!

Anne-Marie Yim: Da, întotdeauna și-au testat medicamentele cu placebo. (…)

Christian Perronne: În ceea ce mă privește, marele scandal e că toți acești experți au spus că nu e normal ca unele studii să nu aibă grup de control randomizat și așa mai departe, când de fapt în Franța, guvernul a sponsorizat două mari studii: un studiu DisCoVeRy care era numit „internațional”, „european”, dar în care erau incluse doar câteva persoane din afara Franței; și al doilea, studiul iCovid.

Și era un studiu care compara diverse strategii: Remdesivir, Retrovir (care este un medicament anti-inflamator pentru HIV), și nu-mi mai amintesc toate ramurile studiului, toate grupurile. Mai era și un grup hidroxiclorochină, iar studiul iCovid cuprindea [un grup tratat cu] hidroxiclorochină plus azitromicină.

Când studiul fraudulos a fost publicat în The Lancet, au declarat că hidroxiclorochina este „periculoasă” și „ineficace”. Două zile mai târziu, ministrul Sănătății a interzis continuarea studiilor oficiale randomizate pe grupurile cu hidroxiclorochină [în Franța]. Au fost oprite imediat.

Dar de fapt, unele diapozitive de analiză intermediară a celor două studii s-au scurs pe Internet și am putut vedea clar că în timp ce ministrul spunea „Opriți hidroxiclorochina!”, singurul grup care avea o eficacitate cu mai puține decese era grupul care utiliza fie hidroxiclorochină în studiul DisCoVeRy, fie hidroxiclorochină plus azitromicină în studiul iCovid.

Statistic, încă nu era ceva semnificativ, deoarece în studiul DisCoVeRy fuseseră prevăzuți 1.500 de pacienți tratați cu acest protocol, dar de fapt n-au avut decât 3000 [probabil profesorul Perronne vrea să spună „300”], iar pentru iCovid a fost la fel. Deci, nu era foarte semnificativ, dar când te uitai la curbe, era spectaculos: decesele cu hidroxiclorochină erau cu mult mai puține.

Și apoi, experții responsabili cu aceste studii nu au arătat diapozitivele – bineînțeles, le-am obținut prin alt mod. Au spus: „O, nu, s-a terminat cu hidroxiclorochina!” Dar de fapt nu s-a văzut deloc în studiile noastre, ci a fost o mare minciună publică scoasă de oameni de știință experți.

Din nefericire, două săptămâni mai târziu, s-a dovedit că studiul din Lancet era fraudulos, dar ministrul nu și-a mai modificat politica, a continuat să interzică hidroxiclorochina. Și acum avem oameni care spun că nu sunt cercetător. Ei nu sunt cercetători. Sunt niște șarlatani. Nu se sprijină pe știința adevărată.

Sunt profund șocat de toți așa-zișii „experți” care sunt consilierii autorităților noastre, care apar la televizor zilnic, majoritatea lor aflându-se în conflicte de interese enorme cu întreprinderile farmaceutice care fabrică Remdesivir, care fabrică și „vaccin” și așa mai departe. E un mare scandal. Cred că toți acești tipi din media s-ar cuveni să fie dați afară dacă mergem după legea franceză, la fel și cei din celelalte țări europene s-ar cuveni să fie dați afară din comisiile oficiale. N-ar mai fi cazul să fie consilieri. N-ar fi cazul să fie președinți de grupe. Am fost președintele Înaltei Comisii de sănătate publică pentru bolile infecțioase timp de 15 ani, deci știu toate aceste aspecte, cunosc sistemul. Consider că este un mare scandal.

Anne-Marie Yim: Da, este corupție, este corupție. În mare, ei mint și îi dau la o parte pe specialiștii adevărați precum profesorul Perronne sau profesorul Raoult și încearcă să-i discrediteze public. Noi știm că Remdesivir-ul accentuează procesul inflamator și nu merge deloc în comparație cu hidroxiclorochina.

Ei încearcă să blocheze studiile, așa cum spune profesorul Perronne; încearcă să mintă marele public spunând că hidroxiclorochina nu funcționează și că Remdesivir-ul funcționează. La fel și cu ivermectina: încearcă să facă studii, însă apoi trișează la rezultate.

Este o rușine, Este un scandal. Din punct de vedere științific, este o fraudă, iar din punct de vedere politic, este o crimă. Asociația baroului indian o urmărește în justiție pe cercetătoarea șefă de la OMS în India pentru întreaga politică în curs, care a dus la peste trei milioane de decese în lume.

Citiți a treia parte a articolului

Citiți și:
Hidroxiclorochina și ivermectina – tratamente ieftine și eficiente contra virusului covid-19
Medicamentul anti-covid fabricat în România, blocat de autorități
Un „grup de sociopați” promovează vaccinarea în masă

 

yogaesoteric
15 octombrie 2021