Profeții covidului. Cine sunt oamenii care au știut că va apărea o pandemie devastatoare

În septembrie 2019, Global Preparedness Monitoring Board lansa un avertisment straniu despre o nouă boală infecțioasă care urma să se răspândească în lumea întreagă și căreia țările nu sunt pregătite să îi facă față.
Global Preparedness Monitoring Board este o organizație creată în 2017 în comun de către Organizația Mondială a Sănătății și Banca Mondială, ca răspuns la epidemia de Ebola din Africa de Vest.

„Suntem un grup independent de lideri mondiali și experți care colaborează pentru a face lumea mai sigură în fața impactului crizelor sanitare”, este prezentarea pe care GPMB și-o face pe site-ul său.

Printre cei 15 membri ai consiliului director se numără cunoștințe vechi ale noastre, precum Anthony Fauci (directorul Institutului Național american pentru Alergie și Boli infecțioase – NIAID), George Fu Gao (directorul Centrului chinez pentru Controlul și Prevenirea Bolilor), sau Sir Jeremy Farrar (directorul fundației sanitare Wellcome Trust).

După cum notează ziaristul britanic Ian Birrell în articolul „Au mușamalizat oamenii de știință teoria scurgerii din laborator?”, apărut pe 22 iulie 2021 în publicația Unherd, cei 15 membri ai consiliului director au dat dovadă de o „premoniție uimitoare”, deoarece primele informații oficiale despre SARS-CoV-2 au apărut abia în decembrie.

Însă aspectul cel mai interesant al „premoniției” celor 15 este că aceștia nu s-au referit la o origine naturală, zoonotică, a viitoarei pandemii, ci au avertizat în legătură cu progresele științifice și tehnice care „permit conceperea sau recrearea de microorganisme patogene în laborator”.

Potrivit Celor 15 de la GPMB, eliberarea accidentală a unor astfel de organisme create de om ar putea avea efecte mult mai devastatoare decât o epidemie cu cauze naturale.

„Evenimentele accidentale sau deliberate provocate de agenți patogeni respiratori cu mare impact prezintă riscuri biologice globale catastrofale”, avertiza consiliul GPMB în raportul său din septembrie 2019 intitulat „A World At Risk”.

De notat și că raportul menționa necesitatea controlării fluxului de informații. Altfel zis, cenzura: „O eliberare deliberată ar complica combaterea pandemiei; pe lângă necesitatea de a decide cum va fi combătut agentul patogen, vor intra în vigoare măsuri de securitate care să prevină răspândirea informațiilor și crearea de diviziuni sociale.”

În mod straniu, câțiva dintre cei 15, care avertizau asupra riscurilor planetare ale scăpării din laborator a unui virus creat de om, s-au numărat printre cei care au respins ulterior cu cea mai mare agresivitate această ipoteză.

Iată ce scrie Birrell: „Farrar a fost un personaj central din spatele a două documente cruciale publicate de reviste științifice influente, care au jucat un rol cheie în închiderea discuției privind ipoteza scăpării din laborator, calificând-o teorie a conspirației.

Aceste declarații, semnate și promovate de către personalități de prim plan ale sistemului științific, au acreditat ideea că pandemia era un eveniment natural, opunându-se posibilității «oricărui tip de scenariu de laborator».

Criticii afirmă că această «teorie falsă» a întârziat înțelegerea naturii bolii cu mai bine de un an.”

Mai mult, în cartea sa apărută în iulie 2021, Spike: The Virus vs. The People – The Inside Story, Farrar elogiază China pentru reacția sa de la începutul pandemiei.

Este de notorietate modul în care regimul comunist a redus la tăcere medicii care doreau să avertizeze opinia publică despre noua boală. Se știe de asemenea că autoritățile comuniste au permis ca sărbătorile dedicate Noului An chinezesc să aibă loc neîngrădite. Aceste manifestații, care au prilejuit aglomerații uriașe și la care au participat oameni din toată lumea, au permis răspândirea virusului pe toată planeta într-un timp record, fără ca statele să poate avea timp de vreo măsură de protecție.

Birrell amintește cum Farrar și Fauci au reacționat la primele informații că virusul prezenta urme evidente că asupra sa au fost efectuate experimente de laborator, așa-numitele „gain of function”. Acestea au drept scop sporirea agresivității, transmisibilității sau capacității unui virus de a se adapta la organismul uman.

E-mailurile obținute cu ajutorul legii americane a accesului la informații (FOIA) dezvăluie că Fauci a primit un articol al revistei Science în care erau detaliate cercetările efectuate de Peter Daszak și Shi Zhengli.

Peter Daszak este președintele companiei EcoHealth Alliance, prin care Serviciul Național american de Sănătate (NHS) a finanțat cercetările „gain of function” ale Laboratorului de Virusologie din Wuhan.
Shi Zhengli, numită și „Doamna Liliac”, pentru cercetările asupra virusurilor proveniți de la lilieci, este șefa Departamentului de Boli Infecțioase Noi de la Laboratorul de Virusologie din Wuhan.

Ian Birrell amintește: „Articolul se referea la controversele privind experimentele riscante de tip «gain of function», menționând inclusiv un articol din 2015 al lui Shi și al unui expert american despre un virus de tip SARS de la un liliac și experimentele pentru a-i mări infecțiozitatea la om.

E-mailurile date publicității prin invocarea legii accesului liber la informații demonstrează că Fauci a refuzat imediat trimiterea articolului către responsabilii americani, dar l-a contactat pe Farrar afirmând că «subiectul este de interes» pentru el…

Când a citit articolul din Science la începutul lui ianuarie 2020 (virusologul Kristian) Andersen a recunoscut că o privire atentă asupra secvențelor genetice ale SARS-CoV-2 demonstrează că «unele dintre caracteristici arată că au fost (potențial) create artificial» și că alți experți sunt de acord că genomul «nu corespunde așteptărilor unei teorii evolutive».

Șeful de la Wellcome a organizat apoi o tele-conferință în numele său și al lui Fauci cu alți 11 experți din întreaga lume, avertizând că discuțiile lor sunt «foarte confidențiale» și ca informațiile «să nu fie difuzate» fără acord prealabil.

Farrar i-a trimis lui Fauci și un link la un articol din Zero Hedge… care făcea legătura dintre un cercetător de la Wuhan și epidemia de coronavirus. Site-ul a fost interzis a doua zi pe Twitter.”

Deși nu se cunosc detaliile teleconferinței din 1 februarie 2020, Birrell subliniază elementele cunoscute. De pildă, se știe că în timpul discuției a fost contactat și directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus. După două zile, Ghebreyesus a lansat un apel public la cenzurarea informațiilor false.

La cinci zile de la teleconferință, Daszak a pus în circulație schița unei declarații de consens științific, care a fost ulterior publicată în revista The Lancet. Aceasta va fi utilizată apoi de presa corporatistă și de „verificatorii de știri” (fact checkers) din toată lumea pentru a ridiculiza orice dovezi sau argumente în favoarea scăpării SARS-CoV-2 din laborator. Declarația, semnată de 27 de experți, inclusiv Farrar, condamna „teoriile conspirației care sugerează că virusul covid-19 nu are o origine naturală”.

O solicitare în baza legii americane a accesului la informații a dezvăluit că Daszak a fost creierul declarației din Lancet – care, în paranteză fie spus, nu prezenta nicio dovadă în favoarea originii naturale a virusului – dar că nu a dorit să fie singur în această acțiune mediatică.

La șase săptămâni de la teleconferință, patru dintre participanți – inclusiv Andersen – au publicat în Nature Medicine un comentariu cu titlul „The Proximal Origin Of SARS-CoV-2”, în care afirmă că „niciun tip de scenariu de laborator nu este plauzibil”.

„Această declarație dintr-o revistă de renume mondial, care a fost consultată de 5,5 milioane de ori, a descurajat și mai mult dezbaterea privind teoriile alternative privind originile (SARS-CoV-2), deși ea a fost contestată de câteva voci curajoase din comunitatea științifică”, scrie Ian Birrell.

În cartea sa, Spike, Farrar recunoaște că a fost profund preocupat de „enorma coincidență” a apariției SARS-CoV-2 într-un oraș în care exista un laborator de nivel de biosecuritate 4 (BSL 4 – nivelul maxim), specializat în colectarea, păstrarea și cercetarea coronavirusurilor de la lilieci.

Birrell scrie: „Noul coronavirus «s-ar putea nici să nu fie atât de nou», a cugetat el. «Este posibil să fi fost creat cu ani în urmă, pus într-un congelator și scos recent de cineva care a vrut să lucreze asupra lui din nou. Și apoi poate că a apărut un accident.»

Era atât de preocupat încât s-a confesat Elizei Manningham-Buller, pe atunci președinta Wellcome Trust și fostă șefă a serviciului de informații MI5, care i-a spus să înceapă să își ia anumite precauții, cum ar fi să evite să pună informații sensibile pe e-mail și să folosească un telefon cu codare pentru discuțiile importante.

Atunci, ce l-a făcut să își schimbe părerea atât de ferm încât a început să semneze scrisori și să posteze pe Twitter despre pretinse teorii ale conspirației?

Când i-am cerut lui Farrar să îmi prezinte dovezile care l-au liniștit, el mi-a indicat articolul din Nature Medicine. Cu toate acestea, biroul său mi-a declarat ulterior că el a participat la «convocarea» celor cinci autori.

Ei insistă și că «datele disponibile importante și dovezile științifice continuă să indice spre originile zoonotice».

Însă oamenii de știință nu au descoperit nicio dovadă serioasă privind originile pandemiei, în ciuda testării a 80.000 de eșantioane de la animale, pentru a găsi o legătură naturală, în timp ce China a făcut afirmații din ce în ce mai ridicole despre origine. Tot așa, regimul de la Beijing a ascuns epidemia, mințind în privința datei primelor cazuri și scoțând de pe internet baze de date cheie de la Wuhan despre eșantioane și secvențe virale.”

În cartea sa, Farrar discută și despre indiciile care îl preocupau pe Andersen în ianuarie 2020. Cel care a publicat în aprilie 2020 „The Proximal Origin of SARS-CoV-2” împreună cu alți patru autori, în ianuarie era alarmat de trei aspecte ale virusului:

1. Domeniul de legătură cu receptorul, care pare să fie ca o cheie perfectă pentru a intra în celulele umane;
2. Situl de clivaj al furinei, care nu se găsește la alte coronavirusuri de la lilieci și care ar fi posibil doar „dacă cineva ar fi încercat să adapteze un coronavirus animal la om, luând o combinație specifică de material genetic și inserând-o”;
3. Un articol științific care descria utilizarea acestei tehnici înseși pentru a modifica virusul original SARS. Andersen ar fi cugetat că acesta „semăna cu un manual de instrucțiuni pentru a construi coronavirusul de laWuhan într-un laborator”.

Înainte de a fi sunat de Farrar, pe 1 februarie 2020, Andersen era convins în proporție de „60-70%” că SARS-CoV-2 era o creație de laborator, după cum scrie Farrar în carte. Totuși, Andersen i-ar fi spus lui Farrar că nu dorește să fie inițiatorul teoriei scăpării din laborator.

Iată din nou ce scrie Birrell: „Andersen i-a spus (lui Farrar) că și-a dat brusc seama că ar putea fi persoana care a dovedit că noul virus provenea din laborator. «Nu doream neapărat să fiu acea persoană», a declarat el. «Când faci afirmații mari, ca aceasta, ai face bine să te asiguri că poți trage concluzia pe baza unor dovezi și nu pe speculații».

Astfel, potrivit lui Farrar, cinci experți au respins evidența și în luna următoare au declarat în Nature Medicine că SARS-CoV-2 nu este «un construct de laborator sau un virus manipulat intenționat»…

Ei au oferit dovezi circumstanțiale că RaTG13, virusul cunoscut cel mai apropiat de SARS-CoV-2, are mecanisme de prindere diferite – însă mecanisme asemănătoare au fost găsite la pangolini, deci «ingredientele existau în natură» Nu ar fi fost deci necesar să scape sau să fie eliberat dintr-un laborator.”

Marea problemă cu această afirmație este că nu există nicio dovadă a originii naturale, ci doar presupuneri. Mai mult, Andersen și ceilalți coautori pretind că au petrecut multe nopți albe, analizând cu atenție și evaluând teoria scăpării din laborator, înainte de a o respinge.

Într-un interviu din mai 2021, coautorul Robert Garry recunoaște că prima schiță a articolului din Nature Medicine a fost încheiată pe 1 februarie 2020, ziua teleconferinței lui Farrar, la care au participat patru dintre cei cinci coautori ai studiului.

E-mailurile declasificate ale lui Fauci au dezvăluit că Farrar i-a trimis lui Fauci o schiță a articolului din Nature Medicine la trei zile după teleconferință, cerându-i să o păstreze secret. În aceeași zi, Andersen a spus unui alt grup de experți că informații „elocvente” arată că nu a existat nicio modificare artificială.

„După «atâtea nopți nedormite», acești oameni de știință par să se fi răzgândit uimitor de rapid și au ajuns la concluzii noi”, scrie Birrell.

În fine, dar nu în ultimul rând, nu este de omis o altă „premoniție” la fel de uimitoare ca aceea a Global Preparedness Monitoring Board: pe 18 octombrie 2019, Forumul Economic Mondial, Johns Hopkins Center for Health Security și Fundația Bill și Melinda Gates au organizat Event 201. Era vorba de simularea unei pandemii devastatoare.

Primele informații oficiale despre existența covid-19 aveau să apară peste două luni.

Citiți și:
«Songbird» – un film american de ficțiune despre a 214-a săptămâna de lockdown din SUA anului 2024…
Covid-ul și Schimbarea Climatică: Două manipulări după același manual
„Acesta nu este un complot. Cum povestește mass-media covidul” – Documentar excepțional de Bernard Crutzen

yogaesoteric
23 octombrie 2021