Progresiștii ar vrea ca statul să-ți confiște copiii, sau chiar să nu-i ai deloc

 

Într-un episod din serialul Dr. House, un bărbat suferise niște traumatisme la cap în urma cărora devenise „hiper-rațional”. Și-a abandonat familia și copiii, fiindcă nu găsea niciun motiv obiectiv să țină mai mult la ei decât la orice alte persoane de pe glob.

Ceea ce, în urmă cu câțiva ani, era prezentat drept evident o patologie, acum a devenit subiect serios de discuție în publicații mainstream ale „Soborului Mediatic”. Iată două articole semnificative în acest sens, apărute în luna martie 2017:
– „Dacă bebelușii ar fi alocați aleator familiilor, s-ar sfârşi rasismul?” („If babies were randomly allocated to families would racism end?”)
– „Mi-e teamă că dacă aş avea un copil aceasta ar contribui la schimbările climatice” („I’m worried having a baby will make climate change worse”)

Primul articol ajunge să condamne dorința de a-ți crește copiii tăi biologici catalogând-o drept „șovinism genetic” și „narcisism genetic”. Ultimul paragraf al articolului adună o serie de clișee ale extremei stângi: întâi blamează cultura pentru promovarea ideii „toxice” de a avea și a-ți crește propriii copii. Apoi, considerând totuși că poate impulsul este unul biologic, pune accentul acuzator pe noi, ceilalți, și ne întreabă dacă chiar avem motive întemeiate să nu ne opunem acestor „porniri”. Articolul în niciun caz nu este unul care doar aduce în discuţie subiectul, ci este scris evident pentru a argumenta în favoarea temei propuse.

Al doilea articol amintit descrie eco-anxietatea unei cercetătoare din domeniul climatic care face teoria chibritului amprentei de „codoi” (CO2) pe care ar avea-o viitoarea ei fiică. Nu e nici pe departe primul articol scris pe această temă. În august 2016, NPR (National Public Radio) se întreba retoric: „Este cazul să avem copii în era schimbărilor climatice?” („Should We Be Having Kids In The Age Of Climate Change?”).

Întrebările astea nu sunt niciodată retorice. Ideologii „revoluției culturale” chiar au o problemă cu legăturile familiale tradiționale, deoarece ei consideră că acestea stau în calea viitorului luminos în care toată umanitatea se consideră o mare familie și peste tot va curge lapte și miere, fără atavisme gen granițe și solidarități naționale, religioase și etnice.

Redăm un fragment dintr-un articol apărut încă din iunie 2016, „Un ex-conservator devenit liberal redevine din nou conservator?” (An Ex-Conservative turned Liberal turning Conservative again?) care descrie foarte bine această mentalitate. Iată viitorul luminos, progresist, egalitarist, divers, incluziv și echitabil: „Toată lumea va înțelege că toate formele particulare de solidaritate sunt imposibil de apărat din punct de vedere moral (fiind doar diverse forme de rasism) și că toate pozițiile politice puternice împotriva universalismului umanitar pe tărâmul politic sunt inacceptabile din punct de vedere politic (fiind doar diverse forme de fascism.”

Fie înţelegi că politica asta are mari șanse să producă o societate falimentară, în care niciun om decent n-ar dori să trăiască, fie nu înţelegi. Discuția nici măcar nu se poartă la nivel rațional, ci la nivel de valori. Pur și simplu nu există punți de comunicare între persoane cu concepţii fundamental diferite.

Sunt greu de înţeles oamenii aceştia. Pentru cine să facem o lume mai bună dacă nu pentru copiii noștri?

Citiţi şi:

Ontario, Canada: S-a votat legea totalitară prin care statul îți poate lua copiii dacă ești împotriva ideologiei LGBT

Ideologia drepturilor copiilor – instrument de distrugere a familiei (I)

 

yogaesoteric
24 martie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More