Puterea fabuloasă și înspăimântătoare a platformelor digitale
Mark Zuckerberg, Sundar Pichai și Jack Dorsey, cei trei lorzi ai Internetului sau noii guvernatori, cum îi numește Niall Ferguson, au fost audiați în Congresul american în legătură cu proliferarea dezinformării și a conținuturilor problematice pe platformele digitale deținute (Facebook, YouTube, respectiv Twitter).
Audierile au relevat existența unui consens privind nevoia de reglementare a mediului online. Starea de spirit dominantă pare a fi sintetizată în următoarea declarație a congressman-ului democrat Mike Doyle: „puterea acestor tehnologii este fabuloasă și înspăimântătoare în același timp; nu ați reușit – nici unul dintre voi – să vă protejați utilizatorii, în fapt, lumea întreagă, de cele mai nefaste consecințe ale propriilor voastre creații”.
Consensul încetează însă atunci când se pune problema modalităților concrete de îmblânzire a coloșilor digitali, de la pachete legislative total noi până la anularea secțiunii 230 din Communications Decency Act, prin care platformele digitale bazate pe tehnologia Internetului nu pot fi făcute responsabile pentru conținutul găzduit. Uneori, „soluțiile” par total opuse: în timp ce democrații solicită ca respectivele platforme să introducă standarde mai stricte cu privire la viralizarea conținuturilor problematice (dezinformare, discursul de ură, agresiunea digitală), republicanii consideră că implicarea acelorași platforme în moderarea conținutului ar fi necesar să se mențină la un nivel cât mai scăzut, astfel încât acestea să nu interfereze cu libertatea de exprimare și să nu joace rolul de cenzori ai spațiului digital.
Contradicția fundamentală: coloși privați care organizează spațiul public
Există câțiva piloni ai discuțiilor referitoare la faptul că, ne place sau nu, vrem să acceptăm sau nu, conținutul problematic, oricum l-am defini sau privi, își găsește un excelent teren de manifestare pe platformele digitale.
Primul. Avem de-a face cu o problemă preponderent tehnologică, în sensul că modelul de business al platformelor digitale (monetizarea atenției) și tehnologiile care îl susțin privilegiază, de cele mai multe ori, controversa, conținutul emoțional, inflexiunile moralizatoare, discursul binar, abordările identitare, enclavizarea digitală, violența simbolică. Dar, chiar dacă vorbim despre o problemă tehnologică, soluția nu poate fi exclusiv tehnologică, nici măcar preponderent tehnologică, ci una simultan tehnologică, socială, politică, financiară, culturală.
Mai mult ca în orice alt domeniu, „soluționismul”, filosofia dominantă la nivelul reprezentanților de vârf ai Silicon Valley, potrivit căreia există soluții tehnologice rapide („tools”, „new tools”, „better tools”) la probleme complexe își dovedește limitele. Inventivitatea acționează în ambele sensuri, orice „rezolvare” tehnologică își găsește imediat contra-rezolvarea, inițiind, în lupta pentru combaterea conținutului problematic, ceea ce Joseph Nye Jr. numea „o vânătoare de tipul șoarecele și pisica”.
Greutatea apăsătoare a câtorva platforme dominante
Al doilea. Platformele bazate pe tehnologia Internetului au evoluat diferit față de ideile cu care s-a pornit la drum. O spune chiar părintele Internetului, al tehnologiei World Wide Web, Tim Berners-Lee: „Internetul la care mulți ne-am conectat cu ani în urmă este fundamental diferit de ceea ce au astăzi parte utilizatorii. Ceea ce reprezenta odinioară, o selecție generoasă de bloguri și website-uri s-a comprimat sub greutatea apăsătoare a câtorva platforme dominante. Această concentrare de putere creează noi gatekeeper-i și permite unui număr infim de platforme să controleze ce idei sau opinii sunt văzute sau distribuite”.
Al treilea. Diagnosticul sever al lui Tim-Berners Lee își are continuarea în ideea potrivit căreia, din moment ce vorbim despre gatekeeper-i monopoliști ai spațiului public, a căror existență se confundă cu însăși ideea de spațiu public, autoreglementarea nu numai că nu este suficientă, dar încalcă tocmai principiile democratice, potrivit cărora „spațiul public se supune regulilor publice”, concepute în beneficiul public și printr-un efort public: „deciziile platformelor digitale [privind moderarea conținutului – n.n] modelează spațiul public și viața democratică, și sunt luate, în mod real, în numele libertății și al democrației; dar tocmai aceste decizii nu sunt luate în mod democratic.
Problemă periculoasă
Este o problemă periculos de sistemică, mult mai periculoasă decât faptul că unei persoane i se limitează, în mod incorect, accesul pe platformă, sau că o imagine potențial ofensatoare scapă moderării conținutului; problema are de-a face cu modul în care serviciile online sunt create, modelate și oferite consumului public. Mai simplu spus, nu s-a mai pomenit până acum ca vreo companie privată să fie nevoită să ia decizii de o asemenea anvergură precum cele pe care coloșii tehnologici le iau în mod curent.”
Audierile din Congresul american nu au oferit dezlegare acestor probleme, nici nu aveau cum. Dar sigur le-au adus în centrul discuției. Răspunsul la aceste provocări va avea reverberații profunde asupra spațiului public global.
Citiți și:
Big Data, o creatură omniprezentă, atotștiutoare și atotputernică
Lumea de mâine: Big Data, războiul tehnologiilor și supraveghere în masă
Manipularea ideologică BigTech și anatomia fact-checking-ului (I)
yogaesoteric
16 ianuarie 2022