Renunţarea la roluri

Lecţia esenţială în cadrul artei de a trăi pe care fiecare dintre noi se află aici ca să o învețe este aceea de a face orice se cere de la voi să faceţi în fiecare situaţie, fără ca sarcina să se transforme într-un rol cu care vă identificaţi.

Căpătați cea mai mare putere în tot ceea ce faceţi dacă orice întreprindeți are ca scop acţiunea în sine şi nu constituie un mijloc pentru a vă proteja sau amplifica identitatea oferită de rol sau pentru a vă conforma acesteia. 

Fiecare rol reprezintă un sentiment de sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat și, în consecinţă, corupt şi deformat de „micul eu” fabricat de minte și de rolul, oricare ar fi el, pe care se petrece să-l joace. Majoritatea oamenilor care se află în poziţii privilegiate în această lume, aşa cum sunt politicienii, personalitățile de la televizor, liderii din sfera afacerilor și cei religioși sunt complet identificaţi cu rolul lor, cu puţine excepții notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decât jucători inconștienţi în jocul egoului, un joc ce pare atât de important, dar care, în ultimă instanță, este lipsit de un scop real. 

Dacă drama egocentristă de pe pământ are vreun scop, acesta este unul indirect: creează tot mai multă şi mai multă suferință pe planetă, iar suferința, deşi în cea mai mare măsură creată de ego, duce în final la distrugerea egoului. Este focul în care egoul se arde singur în totalitate.

Într-o lume de personalităţi ce interpretează roluri, acei câțiva oameni care nu proiectează o imagine fabricată de minte – şi există câțiva chiar şi la televizor, în mass-media și în lumea afacerilor – ci funcţionează din nucleul mai adânc al Fiinţei lor, aceia care nu încearcă să pară mai mult decât sunt, ci sunt pur şi simplu ei înşişi, se disting ca oameni remarcabili şi sunt singurii care aduc într-adevăr o transformare în lumea aceasta. Ei sunt cei care aduc noua conștiință. Orice fac ei primeşte forţă, deoarece acţiunea lor este conformă cu scopul întregului. Influenţa lor trece mult dincolo de ceea ce fac, mult dincolo de funcţia lor. Simpla lor prezență – curată, naturală, fără pretenţii — are un efect transformator asupra oricui vine în contact cu ei.

Când nu jucaţi roluri înseamnă că nu mai există ego în ceea ce faceţi. Nu există un plan secundar: protejarea sau consolidarea propriei personalităţi. Drept rezultat, acţiunile au mult mai multă putere. Atenţia voastră este total îndreptată asupra situaţiei. Deveniţi una cu ea. Nu încercaţi să fiţi cineva anume.

Beneficiaţi de cea mai mare putere, de cea mai mare eficienţă atunci când sunteţi complet voi înşivă. Dar nu încercați să fiţi voi înșivă. Acesta este încă un rol. Se numeşte „eu cel natural, spontan”. De îndată ce încercaţi să fiţi într-un fel sau într-altul, interpretaţi un rol. „Fii tu însuţi şi atât” este un sfat bun deşi ar putea induce şi în eroare. Mintea va interveni spunând: „Ia să vedem, cum aş putea fi eu însumi?”. Apoi mintea va elabora o strategie referitoare la: „Cum să fiu eu însumi.” Un alt rol. „Cum pot fi eu însumi?” este, de fapt, o întrebare greşită. Ea implică faptul că este nevoie să faci ceva pentru a fi tu însuţi. Dar „cum” nu-şi are locul aici, deoarece voi sunteți deja voi înşivă. Doar încetaţi să atașați tot felul de impresii care nu sunt necesare la ceea ce sunteți deja. „Dar nu știu cine sunt. Nu știu ce înseamnă să fiu eu însumi.” Dacă puteți fi complet în largul vostru cu faptul că nu știți cine sunteţi, atunci ceea ce rămâne este ceea ce sunteţi – Fiinţa din spatele formei umane, un câmp al potenţialităţii pure şi nu ceva deja definit.

Încetaţi să vă mai definiţi – faţă de voi înşivă şi față de ceilalţi. Nu veţi muri. Veţi reveni la viață. Şi nu vă preocupaţi de modul în care vă definesc ceilalţi. Atunci când vă definesc se limitează pe ei înşişi, aşa că este problema lor. Ori de câte ori interacționaţi cu oamenii, nu fiţi acolo în primul rând ca o funcţie sau ca un rol, ci ca un câmp de Prezenţă conştientă.

De ce joacă egoul roluri? Din cauza unei supoziţii neverificate, a unei erori fundamentale, a unui gând inconştient. Gândul sună astfel: „nu sunt suficient”. Lui îi urmează şi alte gânduri inconștiente: „e nevoie să joc un rol ca să obţin ceea ce îmi este necesar pentru a fi în întregime eu însumi; e nevoie să obțin mai mult ca să pot fi mai mult”. Dar nu puteţi fi mai mult decât sunteţi, deoarece dincolo de forma fizică şi psihomentală sunteţi una cu Viaţa însăși, una cu Fiinţa. La nivel de formă, sunteți şi veţi fi totdeauna inferiori unora, superiori altora.

În esență, nu sunteți nici inferiori, nici superiori nimănui. Adevăratul respect de sine şi adevărata smerenie se naşte din această înţelegere. Din perspectiva egoului, respectul de sine și umilința sunt contradictorii. În realitate, ele sunt unul și același lucru.

Fragment din cartea Un pământ nou, de Eckhart Tolle

Citiți și:

Învingători și cei învinși datorită EGO-ului lor exacerbat

În căutarea propriei poveşti adevărate

10 daruri minunate care te așteaptă atunci când îţi pui încrederea în Univers

yogaesoteric

21 octombrie 2019