Replica la articolul din Jurnalul Naţional 18.10.2004

Replică la articolul din Jurnalul Naţional (18.10.2004) – “În ashram la MISA“ de  Carmen Pleşa

Vă aduceţi aminte de acea povestioară cu tâlc despre orbii care nu văzuseră niciodată cum arată un elefant? Într-o zi s-au întâlnit cu un om care avea un elefant. Primul a atins  partea laterală a elefantului şi a spus repede foarte dezamăgit: „Ah, deci elefantul este ca un perete”. Al doilea a atins  trompa şi a spus : „elefantul este un fel de şarpe mai mare”. Al treilea care a atins un picior a spus : „Vă înşelaţi cu toţii, elefantul este ca trunchiul unui arbore „. Al patrulea  care atinsese coada a început atunci să strige: „Cum să fie ca un copac, nu vedeţi că este ca o frânghie?”. Cam aşa este redată şi imaginea M.I.S.A. în presa din România. Fiecare vede ce vrea şi înţelege ce poate.  

Faptul că Jurnalul Naţional a scris câteva rânduri despre prezentarea susţinută de domnul Masaru Emoto la Sala Pipera nu poate fi decât de apreciat, mai ales că a fost singurul ziar care a menţionat acest eveniment de excepţie. Totuşi faptul că domnul Emoto a răspuns invitaţiei şcolii de yoga M.I.S.A. şi a inclus România în turneul său european este un eveniment extraordinar care ar fi meritat mai mult spaţiu în acest articol. În schimb, articolul abundă de opinii personale, nu tocmai obiective, ale ziaristei, ale prietenilor ziaristei şi ale mamei sale…

Să vedem ce reţine cititorul din amalgamul de impresii ce pigmentează articolul? În primul rând că yoghinii  sunt nişte fiinţe periculoase, capabile să atenteze la integritatea fizică a unei alte persoane. Apoi că locuiesc la marginea societăţii printre gunoaie şi câini. Oare cine a mai pomenit copii care se joacă dezbrăcaţi în bălţi  în mijlocul lunii octombrie? Ce vină are M.I.S.A. că în zona Pipera, la doi paşi de „graniţa” cartierelor rezidenţiale de lux sunt gunoaie, câini şi oameni sărăci?

Imaginea despre ashram este iarăşi exagerată: un loc populat cu yoghine îmbrăcate provocator şi mişcându-se senzual şi pe deasupra foarte bine păzit de un cerber musculos. Mesajul transmis? Sexualitate, securitate maximă, loc dubios.  În orice instituţie din această ţară eşti legitimat la intrare şi un angajat te conduce acolo unde vrei să mergi. Mi se pare o chestiune de bun simţ să îţi însoţeşti oaspeţii. De ce ar trebui să fie altfel la M.I.S.A.?  

S-a scos în evidenţă că fetele au sânii mari, nu poartă sutien şi că merg cu mişcări foarte senzuale. În sală erau însă femei de toate tipurile şi cu sâni mari şi cu sâni mici, îmbrăcate şi cu haine mulate şi cu haine largi, şi cu sutiene şi fără sutiene, aşa cum se îmbracă orice femeie din România. De altfel în fotografia sub care scrie: „ADEPTE. Fetele din M.I.S.A. sunt deosebit de senzuale” se vede clar că persoanele din sală erau decent îmbrăcate şi nu ieşeau cu nimic în evidenţă prin vestimentaţie. Mulţumim pentru aprecierile pozitive în numele cursantelor M.I.S.A. Alimentaţia lacto-vegetariană, practica yoga şi continenţa sexuală (controlul perfect al energiei sexuale) au într-adevăr ca efect, printre altele, atingerea unei stări de armonie corporală şi de frumuseţe fascinantă.

Cât despre sosirea lui Teodor Pop,  nu este prima oară când în presa românească se încearcă să se inducă ideea că unii yoghini, yoghinii-şefi cum le spun ziariştii, o duc mai bine decât alţii, probabil după modelul oamenilor politici care o duc mai bine decât tot poporul. Interesant cum este punctat contrastul dintre yoghinii de rând care vin pe jos şi muşcă grăbiţi din mâncare cu ochii la intrarea în ashram şi oficialul M.I.S.A. al cărui Land Cruiser te lasă cu gura căscată. În plus, nici Bianca Iuga (i-o fi cerut oare cineva permisiunea să fie citată în acest articol ?) şi nici Teodor Pop nu sunt membrii M.I.S.A.
Se puteau spune mai multe lucruri despre atmosfera deosebită şi experimentele geniale ale domnului Masaru Emoto şi e păcat că autoarea articolului a ratat această ocazie. Mai ales că alţii, la nivel internaţional au ştiut să îl aprecieze aşa cum se cuvine. Dar mai mult, dacă tot ce a putut reţine ziarista din discursul lui Nicolae Catrina sunt cuvintele – foarte puţine la număr, de altfel – în legătură cu sexualitatea este trist. Într-adevăr mintea umană este în aşa fel construită încât reţine doar aspectele care o preocupă sau o frustrează cel mai tare.

Ar trebui poate să se înţeleagă odată pentru totdeauna că la M.I.S.A. sexualitatea este privită ca un aspect normal (nici măcar nu este cel mai important) care face parte din viaţă, alături de multe altele: serviciul, alimentaţia, starea de sănătate, practica yoga, ce gândeşti, ce spui şi cum te porţi cu alţii etc. Ce să îi faci dacă aşa a vrut Dumnezeu să construiască omul,  cu spirit, cu suflet, cu gândire, cu emoţii şi sexualitate? Din fericire nu  putem exclude total sexualitatea din vieţile noastre.