Români, ştiţi despre MISA şi Gregorian Bivolaru doar ceea ce a vrut Adrian Năstase să ştiţi!

Încă un ziarist afirmă adevărul despre MISA

de Mihaela Gheorghiu

În acerba campanie mediatică declanşată împotriva MISA, mass-media s-a dezlănţuit într-un suspect unison. Printre sutele de jurnalişti care au scris articole calomnioase, injurioase şi mincinoase există însă câţiva care au demascat Operaţiunea Christ din 2004 drept o acţiune abuzivă, disproporţionată şi nejustificată. Recent, pe lista acestor jurnalişti s-a mai adăugat un nume, Simona Fica.

Îi numeri pe degetele de la  o mână



Cei care au curiozitatea şi răbdarea să facă o trecere în revistă a miilor de articolele publicate din 2004 până în prezent despre MISA, vor descoperi că doar cinci jurnalişti au avut curajul să scrie adevărul. „De ce ar trebui să fie aceasta o dovadă de curaj?” se poate întreba cineva. Oare nu este chiar acest fapt un semnal că presa din România are o gravă problemă şi este încă departe de a fi un organism independent şi democratic, aşa cum pretinde?
Precizare: În lista de mai jos sunt incluşi doar jurnaliştii din presa scrisă centrală. Nu am luat în considerare numeroasele articole publicate de Gabriel Andreescu, care a luat în repetate rânduri apărarea yoghinilor. De asemenea, nu am inclus interviul acordat de decanul facultăţii de jurnalism Mihai Coman, revistei Yoga Magazin.  Pe acestea le puteţi citi deja pe site-ul nostru.

1. Cornel Nistorescu a publicat în 2004 trei editoriale în Evenimentul Zilei care conţin unele afirmaţii interesante:

„Nu ştiu în ce măsura cititorii şi telespectatorii au început să îşi dea seama când au de-a face cu un subiect suspect. Ceva cretino-moralizator, ca în făurirea omului nou. Pe neaşteptate, trupe de jandarmi, cu mascaţi, cu televiziuni şi reporteri de ziare dau un spectacol similar unui circ ieftin. De ce ne este greu să credem în toată operaţiunea? Pentru că prea arată a montaj de politruc. N-are faţă de fapt natural! Acuzaţiile sună atât de monstruos (droguri, evaziune fiscală, pornografie, bum-bum-bum) încât par a fi confecţionate pentru ca populaţia României să răspundă cu mânie: bine le-au făcut! Când televiziunile care execută ordinele PSD şi ziarele de pază umflă un subiect, iar procurorii nu pot veni să formuleze acuzaţii clare şi serioase, atunci chiar suntem obligaţi să ne gândim la o operaţiune de tip Dancu. De ce? Pentru a crea o enormă perdea de fum în care PSD, ca un boxer cu mişcări împleticite, să se poată pierde.”  (26 martie 2004)

„Să-i înscenezi [lui Gregorian Bivolaru] tot acest circ în care televiziuni de serviciu, ziare proletare şi poliţie aservită joacă un spectacol al luptei împotriva unui presupus inamic naţional, e semn de condiţie modestă, de fantezie puţină şi de absenţă a unei clase. Pentru a ieşi din corzi, PSD şi Adrian Năstase s-au pretat la o strategie la care, în mod normal, n-ar recurge decât un om sau o grupare de anvergură modestă.” (2 aprilie 2004)

„E absurdul absurdurilor! Cine să mai priceapă ceva din democraţie?! Îi salţi pentru trafic de droguri, fraude fiscale etc. (pomelnic scris de procurori şi poliţai cu frunte îngustă) şi, la urmă, lulu! Niciun drog, nicio fraudă! Gregorian Bivolaru este transformat într-o spaimă naţională. Culmea absurdului, a agresiunii şi a statului de drepţi (nu de drept), e săltat pentru tentativă de părăsire frauduloasă a României! O înscenare ce depăşeşte cu mult orice imaginaţie de bou cu grade! Alo, domnu’ ministru, asta nu e nici poliţie, nici stat de drept! E băşcălie! Ei pentru ce sunt plătiţi? Ca să probeze nişte fapte şi să aplice legea! Or, ce-au făcut? Ne-au vândut nouă închipuirile şi nemulţumirile lor (ca să nu zic şi oftica lor) ca şi când faptele ar fi fost deja dovedite. Or, s-a văzut că n-au prea fost. Şi nici elementele de procedură n-au fost respectate ca într-un stat democratic. Mai întâi ce fapte şi ce dovezi avem, şi apoi să vorbim. Or, în cazul Bivolaru, toată media a vorbit verzi şi uscate (ca la un ordin)!” (6 aprilie 2004)

2. Dan Cristian Turturică scria pe 5 aprilie 2004 în Evenimentul Zilei:

„Scandalul Bivolaru, mineriadele şi conflictul interetnic de la Târgu-Mureş au un numitor comun: statul dominator şi păpuşar. Statul care se năpusteşte cu toată forţa organelor sale represive (poliţie, magistratură, servicii secrete) asupra unui individ sau a unui grup de indivizi. Scopul: pedepsirea cu orice preţ a rebelilor, prilej de montare a unei diversiuni care să distragă atenţia de la problemele reale ale României: corupţia şi sărăcia. Reţeta este aceeaşi: arestări pripite, în împrejurări neclare; bombardament de zvonuri şi informaţii, „vândute” ca adevăruri absolute de către surse oficiale, dar care doresc să rămână anonime; „probe” scurse din dosar care să susţină teza autorităţilor; poliţişti şi procurori, altfel extrem de scorţoşi şi secretoşi (în cazurile delicate şi care aduc atingere puterii), se arată dispuşi şi chiar bucuroşi să dea interviuri şi să vină în talkshow-uri; anchete lansate zgomotos, dar îngropate rapid, fără nicio explicaţie; demnitari extrem de volubili, gata să povestească pe la colţuri alte detalii secrete şi senzaţionale din dosar; televiziuni (cele private, datoare vândute la stat, au preluat metodele TVR din timpul mineriadei) dispuse să înghită pe nemestecate informaţiile oficiale; toate, într-o orchestrare diabolică, în stare să mistifice realitatea, să transforme un personaj incomod sau dubios în inamicul public numărul unu. Cazul Gregorian Bivolaru este un test pentru toţi românii. Pentru capacitatea noastră de a fi toleranţi, dar şi pentru puterea de înţelegere a statului de drept. Pentru cât de vulnerabili am rămas la manipulări. Pentru cât de liberi suntem şi gândim.” 

3. Christian Levant de la Evenimentul Zilei a adus poate una din cele mai zdrobitoare dovezi ale înscenărilor făcute împotriva lui Gregorian Bivolaru.

Într-o intervenţie telefonică în direct la emisiunea Naşul difuzată de B1 TV în 2004 el a spus: 

„Christian Levant: Această Afacere Bivolaru, sau aşa-zisă Afacere Bivolaru este o mare diversiune judiciaro-politică, cu mult parfum de servicii secrete care nu face nimănui decât rău şi nu bine şi mai mult îmbrobodeşte socio-politic publicul, poporul care are nevoie de adevăr. La conferinţa de presă făcută special astăzi ni s-a spus că nu este începută urmărirea penală împotriva domnului Bivolaru, ci doar a trei persoane. După aceea Mediafaxul a prezentat această ştire. Noi i-am contactat şi i-am întrebat. Au spus că nu e adevărată ştirea, dar că li s-a comandat să spună chestia asta…”

Naşul: Christian! Asta a spus Mediafaxul? Că li s-a comandat?

Christian Levant: Da!”

4. Ion Cristoiu  afirma într-un editorial publicat pe 6 aprilie 2007 în Monitorul de Suceava: „Serviciile secrete au montat până în cel mai mic amănunt Diversiunea MISA, despre care, dacă nu actualul guvern, atunci măcar viitorul va fi obligat să dezvăluie adevărul.”

Pe 2 aprilie 2008, în perioada desfăşurării Summitului NATO de la Bucureşti,  tot Ion Cristoiu afirmă la Antena 3, în cadrul unei dezbateri pe tema intervenţiei brutale şi nejustificate a mascaţilor asupra unor tineri care militau paşnic împotriva NATO:  „Vreau să reamintesc că domnul Adrian Năstase a plătit pierzând prezidenţialele când a intervenit tot cu creiere strâmte în cazul MISA. Mai ţineţi minte?”

5. Bogdan Comaromi face în acelaşi context (pe 4 aprilie 2008) un comentariu aparte în peisajul articolelor puternic denigratoare la adresa MISA, apărute în ziarul masonic Ziua.

„La noi, la români, de când se ştie poliţia – eu merg pe mărturiile lui nenea Iancu, mai degrabă – principul după care se efectua lucrul mecanic era: „Curat constituţional, da’ umflă-l”. Cât despre legalitate, nu conta. Nici atunci, nici acum. Deducem lesne că „umflă-l” era sinonim cu o bătaie soră cu moartea, iar dacă agentul mai lăsa ceva din subiect, după ce fusese prea bine acordat cu predicatul, rămânea de văzut cât e de constituţional. În perioada comunistă, a miliţiei, decizia era simplă: înmormântarea cazului şi, de multe ori, chiar a subiectului… De atunci, miliţia s-a redenumit poliţie. Să vă mai aduc aminte de Gregorian Bivolaru? Cum au fost „umflaţi” cei de la MISA? […] Cum s-au făcut, atunci, arestările l-ar fi lăsat bouche-bée până şi pe torţionarul Alexandru Drăghici, nu vorbesc de un Tudor Postelnicu. După ce le-au cărat pumni şi picioare, poliţiştii au dat din colţ în colţ, căutând justificări, ba o vastă reţea de prostituţie, ba sclavie, ba muncă la negru. Nicio dovadă, însă. Până azi. La fel de „umflaţi” au fost şi „anarhiştii”. Mai lipsea sintagma „agenturilii” – cum că ar fi aparţinut unor servicii secrete străine – că m-aş fi simţit ca-n ’89.”

„Presa românească este aservită diverselor clanuri de tip mafiot ori trădătorilor naţionali”

Ziarştii cunosc cel mai bine, din interior, situaţia jenantă şi dezastruoasă din mass-media românească. Fiecare dintre ei a asistat direct sau indirect la situaţii în care informaţia a fost trunchiată, denaturată, cenzurată, ca să nu vorbim de cazurile mai grave de şantaj mediatic. Este  o realitate pe care unii dintre ei au uneori sinceritatea să o recunoască public. Dezamăgiţi de dezastrul din presa românească, aceşti jurnalişti fie se reprofilează, fie pleacă din presa corporatistă şi îşi construiesc propriile ziare – de multe ori electronice, din motive financiare – trecând în tabăra jurnalismului independent sau alternativ. Este un fenomen care ia o tot mai mare amploare, nu doar în România, ci şi la nivel mondial.  


Simona Fica
pare să facă parte din această categorie. După o experienţă de  zece ani ca jurnalist pe la diverse publicaţii a aflat în mod cert cam cum se pune problema în presa românească. A fost chiar ea martora unor şantaje realizate prin intermediul ziarului la care lucra. Şi în final, şi-a creat propriul ziar:  Timpul Adevărului, care iată cum se prezintă:

„Într-o societate româneasca în care presa nu numai că NU este putere în stat, dar mai este şi aservită diverselor clanuri de tip mafiot ori trădătorilor naţionali care şi-au instalat în redacţii spionii, se impunea apariţia unui ziar-simbol de luptă împotriva corupţiei generalizate, ridicată, în România, la nivel de politică de stat. Ca urmare, trei români, de religii diferite, de profesii diferite (un jurnalist de investigaţii militare, pe al cărui cap mafia a şi pus deja un preţ, un român stabilit la Melbourne din cauza prigoanei la care a fost supus atât de vechea Securitate, cât şi de fostul premier Adrian Năstase, şi un revoluţionar care nu a cerut niciodată nimic pentru sine, crezând cu tărie, în 1989, că a redat României istoria cea pierdută în labirinturile comunismului barbar), trei oameni neînregimentaţi în nicio structură politică şi mânaţi de acelaşi nobil scop – al redării libertăţii presei şi al dezavuării publice a celor care au distrus această ţară – au pus bazele unicului ziar cu adevărat LIBER din România. „Timpul Adevărului” este, aşadar, săptămânalul tuturor victimelor Mafiei din România, se adresează tuturor românilor, fie ei prizonieri în propria ţară, fie celor care au plecat, obligaţi de nivelul de trai indecent ori de presiunile la care au fost sistematic supuşi de cozile de topor din România. „Timpul Adevărului” este ziarul TĂU, român cinstit, sărac, prigonit, tâlhărit, ucis sufleteşte de braţele scabroase ale Caracatiţei pe care doar ÎMPREUNĂ o putem distruge! Cu noi şi cu „Timpul Adevărului” ai şansa de a-ţi RECÂŞTIGA ţara şi de a-i pedepsi pe vânzătorii ei!”

În 2006, Simona Fica anunţa organizarea unei conferinţe de presă la care îi invita pe colegii ei jurnalişti din presa centrală pentru a le prezenta situaţia din redacţia ziarului la care lucra: Ediţie Specială din Craiova, patronat de Adrian Mititelu.

„Conform primului articolul din Codul Deontologic al Ziaristului („Jurnalistul are datoria primordială de a relata adevărul, indiferent de consecinţele ce le-ar putea avea asupra sa”), doresc să aduc la cunoştinţa mediilor de presă din România că la Craiova s-a creat, prin ziarul Ediţie Specială şi proprietarul acestuia (Adrian Mititelu), un precedent deosebit de periculos. În cadrul unei conferinţe de presă voi veni în sprijinul acestor afirmaţii cu toate dovezile indubitabile care atestă că Mititelu a creat acest ziar doar în scopul şantajului de presă şi al calomniei. 

Numele meu este Simona Fica şi am o experienţă jurnalistică de peste zece ani, dobândită de-a lungul timpului ca tehnoredactor (Jurnalul Naţional,  Bucureşti), reporter (Cuvântul Libertăţii, Craiova), redactor-şef (Impact de Olt), director (Arborama, Bucureşti), reporter special de investigaţii (Frontal, Craiova), redactor-şef adjunct (Jurnalul Medical, Bucureşti) şi corespondent pe probleme de justiţie (DDTV, Bucureşti), specializarea mea fiind aceea de reporter de investigaţii şi anchetă  în domeniul justiţiei, poliţiei, armatei şi Parchetelor.

La sfârşitul lunii septembrie 2005, m-am prezentat la sediul redacţiei Ediţie Specială din Craiova, cu intenţia de a mă angaja ca reporter. După o discuţie prealabilă cu domnul Mihai Firică (redactorul-şef de atunci al ziarului), mi s-a propus o colaborare chiar în domeniul în care m-am specializat (adică investigaţii-anchetă), departamentul respectiv fiind, conform declaraţiilor lui M. Firică „deficitar în personal profesionist”.

Ceea ce m-a frapat încă de la începutul activităţii mele la Ediţie Specială a fost faptul că Adrian Mititelu, care este patronul ziarului, dar şi al Clubului de fotbal Universitatea Craiova, a manifestat o ciudată aversiune faţă de reprezentanţii Administraţiei Publice Locale, materializată prin articole de presă comandate de către acesta, în redacţie, lui Iulian George Bora (fostul şef al Departamentului de investigaţii), Valentin Pribeanu (fost redactor-şef adjunct, actual redactor-şef), Cristian Toma (actual şef al Departamentului de Investigaţii) şi Nicuşor Fota (şeful Departamentului politic al ziarului). Niciodată nu i-am auzit pe aceştia comentând ordinele date de patron, care „le-a dat mână liberă” să-i calomnieze pe toţi acei oameni care nu s-au conformat „cerinţelor” lui Mititelu.

De asemenea, m-a mirat că, în cadrul unui cotidian cu un tiraj de peste 20.000 de exemplare, nimeni nu m-a informat (din conducerea ziarului) asupra politicii editoriale, încălcându-se astfel articolul 7 al Codului Etic al ziaristului. Adrian Mititelu, deşi nu are niciun fel de calitate de ziarist profesionist, venea în fiecare seară la redacţie, la încheierea ediţiei, pentru a dispune atacarea edililor Craiovei şi nu numai, indicând până şi titlurile articolelor. Fac menţiunea (şi vom discuta pe larg această problemă) că aceste atacuri comandate s-au desfăşurat cu consecvenţă, lor alocându-li-se pagini întregi de ziar, în detrimentul unor anchete serioase şi documentate, stocate la sertarul redacţiei şi care nu au fost niciodată publicate, deşi erau de un real interes local.

De asemenea, vă sesizez că Mititelu sau reporterii care au semnat articolele calomniatoare la adresa lui Antonie Solomon (primarul Craiovei), Gheorghe Nedelescu (viceprimar), Rodion Camataru (consilier local), Bogdan Popescu (avocat), Ilie Florea (notar public), Dorel Petrescu (om de afaceri), Georgel Enescu (şeful Inspectoratului de Poliţie Dolj), Costel Niculeanu (fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj), Gheorghe Călinoiu (şeful Serviciului pieţe-târguri din cadrul Primariei Craiovei), Ilie Bădescu (director RAADPFL Craiova), Ion Groza (fost subprefect de Dolj), Valerica Mirea (procuror), Gheorghe Covei (procuror, fost şef al Secţiei de Urmărire Penala a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova) şi lista poate continua, nu au avut nici măcar un document la baza „anchetelor” în care toţi aceşti oameni au fost “puşi la zid” în “Ediţie Specială”.

Din investigaţiile pe care le-am făcut personal de-a lungul timpului (fără ştirea conducerii E.S.) a rezultat că articolele defăimătoare publicate au avut drept scop şantajul, Mititelu încercând să obţină de la aceste persoane anumite facilităţi, refuzul acestora de a face ilegalităţile solicitate de patronul publicaţiei conducând la îndesirea atacurilor asupra lor. ”

Până aici nimic nou sub soare, exact acelaşi a fost comportamentul presei, însă într-un mod mult mai extins şi mai concertat, în cazul MISA. 

 „Români, ştiţi despre MISA şi Gregorian Bivolaru doar ceea ce a vrut Adrian Năstase să ştiţi!”

Acest ziar este printre puţinele care a publicat adevărul despre MISA. Redăm un fragment semnificativ din primul articol publicat în această serie pe 22 octombrie 2008:  „România, trezeşte-te! Opriţi prigonirea MISA !”

„Faptul că MISA este atacată şi adusă permanent în centrul atenţiei la modul negativ, arată faptul că această organizaţie şi activitatea ei chiar deranjează foarte tare pe cineva. Cineva care are o mare influenţă asupra presei. Cin’ să fie cin’ să fie? Împreună cu YogaEsoteric, am aflat adevărul: ADRIAN NĂSTASE, masonii din spatele lui şi paiaţele ratate de sereişti, procurori, poliţişti, jandarmi, ziarişti… Ei v-au intoxicat conştiinţele – întru spălarea creierelor – prezentându-vă minciuni. De azi înainte, noi vă vom prezenta, cu probe, abuzurile fără precedent ale noii Inchiziţii pesediste.

Treziţi-vă, ROMÂNI, mâine puteţi fi şi voi arestaţi pe stradă şi hăituiţi cum au fost – şi sunt încă! – semenii voştri, cei peste 30.000 de yoghini care, împreună cu Gregorian Bivolaru, nu au alt „păcat” în afară de acela că, intelectual şi spiritual, sunt atât de evoluaţi. Aceşti OAMENI (care, veţi vedea, nu sunt nici violatori în serie, nici traficanţi de persoane sau de droguri, nici sectanţi, nici duşmani ai poporului, nici antisemiţi, aşa cum v-au fost „prezentaţi”) au încercat să vă deschidă ochii, au încercat să vă dezmorţească conştiinţele de sine, să fiţi liberi şi să aveţi o viaţă mai bună.

Pentru asta, Năstase, spumegând de furie satanică, a ordonat imorala operaţiune Christ, cea mai ruşinoasă palmă pe care unul ca el putea s-o dea VIEŢII!

Ce ştiţi, români, despre MISA? Ce ştiţi despre Yoga? Dar despre Gregorian Bivolaru?

Nu ştiţi NIMIC în afară de ceea ce a vrut Năstase să ştiţi. Mai aveţi timp să AFLAŢI. Mai aveţi timp să GÂNDIŢI! Mai aveţi timp să RUPEŢI, în mii de bucăţi, atunci când le vedeţi pe tarabe, toate ediţiile din oficiosul masonic Gardianul, ori să închideţi televizorul atunci când un alt mason infiltrat în presa aservită, Sorin Ovidiu Bălan, aruncă cu pietre în şcoala românească de yoga şi în instructorii ei! Nu le faceţi jocurile oculte! România, trezeşte-te! Până nu e prea TÂRZIU!!!”

Citiţi şi :

Presa, o privire din interior – Ce spun ziariştii despre ei înşişi

Cum au fost românii dezinformaţi în cazul MISA

Interviu cu Mihai Coman,decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării – iunie 2004 

Gabriel Andreescu despre ultimul rechizitoriu dat de procurori presei

14 noiembrie 2008
yogaesoteric
 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More