România întoarce spatele Uniunii Europene

Este, într-adevăr, o realitate statistică, tratată însă cât se poate de superficial de presa mainstream din România. Normal ar fi trebuit ca informația să genereze talk-show-ri și dezbateri publice, pentru că este pentru prima dată când România scade sub pragul de 50% în privința deschiderii și încrederii față de Uniunea Europeană. Nu este o observație de analist politic TV, ci procentul indicat de eurobarometrul realizat de Institutul Kantar, la comanda Parlamentului European.

Doar 48% dintre români mai cred că Uniunea Europeană e un lucru bun pentru noi, iar trendul este în scădere. Dacă în luna martie 2017, conform aceluiași barometru, România avea o deschidere de 54% față de UE, în șase luni s-a produs, după cum bine observa Bogdan Tiberiu Iacob, într-un articol publicat pe Inpolitics.ro, un veritabil cutremur în conștiința publică. Românii, practic, întorc spatele Uniunii Europene. Iar președintele României, premierul, guvernul întreg, parlamentul (sau măcar partidele politice mari) și chiar liderii societății civile n-au avut nicio reacție.

Este posibil ca euroscepticismul populației, care poate ajunge în scurt timp la cote de avarie, să fie reacția unui organism social sănătos iar îndepărtarea de Uniunea Europeană să fie, în ultimă instanță, o reacție comunitară corectă.

„Nu poate fi neglijată nici maturizarea electoratului” – a comentat Val Vâlcu pe Dcnews.ro. „Când încrederea în UE depășea cu 20-30 de puncte scorul colegilor din Cehia sau Slovacia, românilor li se reproșa că nu sunt suficient de informați, că se iluzionează cu mitul binefăcătorului din străinătate. Între timp, au aflat că investitorii nu vin să dea cadouri/ajutoare, ci să facă profit, pe care îl exportă fără să plătească impozite, au văzut că firmele corecte din Vest fură la fel ca firmele corupte de la noi, cu deosebirea că nu sunt deranjați patronii de procurori, au înțeles că fiecare se ajută singur, fiecare își apără interesul, nu se poate baza pe filantropia competitorilor.” Observațiile sunt corecte dar concluzia autorului, anume că „războiul româno-român afectează încrederea în principalul nostru aliat: Uniunea Europeană”, este total greșită. De când Uniunea Europeană este „principalul nostru aliat” și împotriva cui? Sau poate că ne este, însă așa cum ne-au fost, în ultimul secol, Anglia, SUA, Rusia, Franța și vecinii.

Nu, Uniunea Europeană n-are sentimente, are interese. Dacă n-ai negociatori buni, ești pierdut. Iar noi n-avem, deci suntem pierduți. S-a petrecut, însă, nu de puține ori în istorie, ca instinctul unei națiuni să modifice sau să corecteze opțiuni politice greșite. Rămâne de văzut dacă prăbușirea severă a euroentuziasmului românesc este un indiciu al redresării sau, dimpotrivă, al pierzaniei.
Dar desconsiderarea la cel mai înalt nivel a unei asemenea dinamici sociale denotă o inadmisibilă incapacitate politică, din partea decidenților, de a înțelege ceva din ce se petrece în jurul lor. „Piloții orbi” de care vorbea Mircea Eliade, sunt mai actuali ca oricând.


Citiți și:

Academician român: integrarea în UE este de fapt dezintegrare

10 ani de integrare stranie și sărăcie în UE: Iluzia românilor că străinii ne vor binele s-a spulberat
 

yogaesoteric
19 iunie 2018

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More