Sf. Ignatie Briancianinov: «Amarnic îşi bate joc de noi minciuna atunci când, amăgiţi fiind de ea, o recunoaştem drept adevăr»

 

Născut într-o familie foarte înstărită, Dimitri Alexandrovici Briancianinov face Şcoala Militară din St. Petersburg. Deşi este atras către o viaţă de rugăciune, îşi continuă studiile până în anul 1827, an în care se îmbolnăveşte foarte grav. Părăseşte şcoala şi se dedică vieţii monahale, în 1831 primind numele de Ignatie. Este ridicat la rangul de arhimandrit şi la vârsta de 26 de ani îl aflăm în fruntea mănăstirii Sf. Serghie din St. Petersburg. În anul 1857 devine Episcop al Caucazului și Mării Negre, dar după patru ani se retrage pentru a se dărui scrisului. Devine un scriitor prolific, ale cărui lucrări au fost traduse în multe limbi. Deşi în lucrările sale vorbeşte despre trăirea duhovnicească şi rugăciune, adresându-se în special călugărilor, îndemnurile şi poveţele sale sunt citite şi simţite de toţi cei care sunt în căutarea lui Dumnezeu, de toţi cei care sunt pe drumul spre propria lor fiinţă.

Redăm în cele ce urmează câteva cuvinte de duh despre smerenie pe care Ignatie Briancianinov le sădeşte în sufletul căutătorului de adevăr.

„Smerenia mincinoasă orbeşte omul în aşa hal, că îl sileşte nu numai să creadă că e smerit şi să dea de înţeles celorlalţi că este astfel, ci să o spună deschis propovăduind-o cu mare glas.” („Urmarea lui Hristos”, cartea III, cap. 2).

„Amarnic îşi bate joc de noi minciuna atunci când, amăgiţi fiind de ea, o recunoaştem drept adevăr.”

„Smerenia cea din har este nevăzută, aşa cum nevăzut este şi Dăruitorul ei – Dumnezeu. Ea este acoperită de tăcere, simplitate, nefăţărnicie, lipsă de sforţare, libertate.”

„Smerenia cea mincinoasă poartă întotdeauna un chip prefăcut; prin aceasta, ea se face cunoscută lumii.”

„Smerenia cea mincinoasă iubeşte scenele; prin aceasta ea amăgeşte şi se amăgeşte.”

„Smerenia lui Hristos este îmbrăcată în haină şi cămaşă (Ioan 19,23), în veşmântul cel mai nemeşteşugit; acoperită de acest veşmânt, ea nu se face cunoscută şi nu este băgată în seamă de oameni.”

„Smerenia este o chezăşie în inimă, o însuşire sfântă şi fără de nume a acesteia, o deprindere dumnezeiască ce se naşte în suflet, pe nesimţite, din împlinirea poruncilor evanghelice.”

Citiţi şi:

Smerenia cea sfântă este un dar de la Dumnezeu pentru sufletul pe care-l găseşte curat

Smerenia nu este o resemnare lipsită de nădejde, o pierdere a personalității lipsite de voință, ci un avânt înflăcărat spre lumină

 

yogaesoteric
10 iunie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More